2ra-2749/16 — încasarea sumei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea sumei
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-2749/16 — încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță – L. Pruteanu dosarul nr. 2ra-2749/16 instanța de apel – N. Vascan, V. Negru, E. Fistican ÎNCHEIERE 14 decembrie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Ion Druță Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Stanilî Sergiu și Carpovici Maria, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ- 14 împotriva lui Stanilî Sergiu și Carpovici Maria, intervenient accesoriu SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2016, prin care a fost respins apelul declarat de Stanilî Sergiu și Carpovici Maria și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.
Chișinău din 10 septembrie 2015 c o n s t a t ă La 13 mai 2015 Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ- 14 (ÎMGFL-14) a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Stanilî Sergiu și Carpovici Maria, intervenient accesoriu SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” cu privire la încasarea sumei. În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în baza contului personal deschis la ÎMGFL-14 pe numele pîrîtului, Stanilî Sergiu, S.A. „Termocom”, în procedura falimentului, a livrat energie termică. Stanilî Sergiu și Carpovici Maria nu au achitat serviciile prestate și astfel, la data de 01 decembrie 2014, datoria acestora față de reclamant constituia suma de 12195, 17 lei.
1 Cere reclamantul încasarea în mod solidar de la Stanilî Sergiu și Carpovici Maria a datoriei pentru energia termică în sumă de 12195, 17 lei și a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 septembrie 2015 s- a admis integral cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ-14, s-a încasat în mod solidar de la Stanilî Sergiu și Carpovici Maria în beneficiul ÎMGFL-14 datoria, cheltuielile de judecată și taxa de stat achitată la înaintarea acțiunii în sumă de 365,85 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2016, a fost respins apelul declarat de Stanilî Sergiu și Carpovici Maria și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.
Chișinău din 10 septembrie 2015 La 11 iulie 2016, Stanilî Sergiu și Carpovici Maria au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătorești și remiterea cauzei la rejudecare. În motivarea recursului au invocat că, instanța de apel a interpretat în mod eronat legea și a încălcat normele de drept material. Recurenții reiterează că instanța urma să i-a în considerație faptul că datoriile pretinse de ÎMGFL-14 constituie suma de 12 195 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 365,85 lei și că anterior a fost achitată preventiv de către proprietar suma de 13 133,21 lei, cu 1000 de lei mai mult, pentru energia termică ce nu a fost livrată în apartamentul nr. 34, str. Drumul Crucii 98, mun.
Chișinău. Astfel, susțin recurenții că gestionarul fondului de locuințe ÎMGFL 14, în conformitate cu statutul său este obligată să țină evidența locatarilor și să dețină pentru fiecare locatar fișa personală în care să includă datele referitor la locatari și serviciile prestate. Or, în apartamentul nr. 34 din municipiul Chișinău, str. Drumul Crucii 98, energia termică nu este livrată corespunzător, temperatura în apartament fiind de 16 C0, ceea ce nu corespunde normelor. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
2 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Stanilî Sergiu și Carpovici Maria nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Stanilî Sergiu și Carpovici Maria, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Stanilî Sergiu și Carpovici Maria ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e Recursul declarat de Stanilî Sergiu și Carpovici Maria se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul /semnătura/ Tamara Chișca-Doneva Judecătorii /semnătura/ Ion Druță /semnătura/ Galina Stratulat Copia corespunde originalului Galina Stratulat 3
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.