2ra-1347/16 — încasarea datoriei

prima instanță: V. Gîrleanu dosarul nr. 2ra-1347/16

instanța de apel: M. Ciugureanu, G. Deșchevici, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

15 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Cuculescu Corneliu și Olaru Speranța,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată Întreprinderii Municipale

de Gestionare a Fondului Locativ nr. 19 împotriva lui Cuculescu Corneliu și Olaru

Speranța, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termocom” în procedura

falimentului cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Cuculescu Corneliu și Olaru Speranța,

reprezentați de avocatul Josanu Dumitru și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 02 aprilie 2015, prin care acțiunea fost admisă,

c o n s t a t ă :

La 31 iulie 2014, ÎMGFL nr. 19 a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Cuculescu Corneliu și Olaru Speranța, intervenient accesoriu SA

„Termocom” în procedura falimentului, cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că în baza contului personal deschis pe numele

pîrîtei, SA „CET nr.2” a livrat energia termică.

Susține că odată cu deschiderea contului personal, locatarul a acceptat

prestarea serviciilor de către ÎMGFL-19, fapt ce se confirmă prin achitarea bonurilor

de plată, inclusiv a celor de utilizare a energiei termice și a altor servicii comunale,

respectiv, au apărut relații dintre locatar (consumator) și ÎMGFL-19 (gestionar al

fondului locativ).

Prin urmare, invocînd prevederile art.20 al Hotărîrii Guvernului nr. 434 din 09

aprilie 1998 și art. art. 8 alin. (2) lit. b), 514 Cod civil, menționează că pîrîții

beneficiază de serviciile care sînt prestate prin rețelele comune din bloc, la fel ca și

ceilalți locatari și deși, conform art. 10,17,18 din Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19

februarie 2002, proprietarii, chiriașii locuințelor sînt obligați să achite la timp

serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică, pîrîții nu achită la

timp și integral serviciile prestate.

Astfel, menționează că datoria lui Cuculescu Corneliu și Olaru Speranța

formată la 01 aprilie 2014 pentru energia termică, constituie suma de 3 623,15 lei fapt

ce se confirmă prin informația despre calcularea și achitarea serviciilor locativ-

comunale respective.

Solicită încasarea în mod solidar din contul lui Cuculescu Corneliu și Olaru

Speranța, a datoriei în sumă de 3 623,15 lei și a taxei de stat în sumă de 270 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 02 aprilie 2015, acțiunea

a fost admisă, fiind încasat în mod solidar din contul lui Cuculescu Corneliu și Olaru

Speranța în beneficiul ÎMGFL nr. 19 datoria în sumă de 3 623,15 lei și cheltuielile de

judecată compusă din taxa de stat achitată la înaintarea acțiunii în mărime de 270 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2016, a fost respins

apelul declarat de Cuculescu Corneliu și Olaru Speranța și menținută hotărîrea

primei instanțe.

În favoarea concluziei enunțate instanța de apel a invocat prevederile art. 58-

60 a Codului cu privire la locuințe și Regulamentul cu privire la modul de achitare

de către populație a plății pentru serviciile comunale aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, care indică că locatarii apartamentelor

sunt datori să achite plăți pentru chirie, deservirea apartamentelor și pentru serviciile

comunale pentru fiecare lună.

Totodată, în susținerea soluției adoptate instanța de apel s-a referit și la

informația despre achitarea serviciilor locativ-comunale pe apartamentul nr. 106 din

str. Miron Costin 20 mun. Chișinău eliberată de ÎMGFL nr. 19, din care rezultă că

Cuculescu Corneliu și Olaru Speranța nu au achitat la timp facturile pentru energia

termică livrată de SA „Termocom” și a concluzionat că prima instanță legal și

întemeiat a constatat necesitatea admiterii acțiunii înaintate de ÎMGFL nr. 19 și

încasării din contul lui Cuculescu Corneliu și Olaru Speranța în mod solidar a

datoriei în sumă de 3 623,15 lei și a taxei de stat în mărime de 270 lei în beneficiul

ÎMGFL nr. 19.

La 21 aprilie 2016, Cuculescu Corneliu a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie

respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a aplicat o lege care nu

trebuia să fie aplicată și în special prevederile art. 58-60 din Codul cu privire la

locuințe care au fost abrogate prin Legea cu privire la locuințe nr. 75 din 30 aprilie

2015, în vigoare din 29 noiembrie 2015.

Mai indică că instanța de apel a lăsat fără apreciere faptul că locuința dînsului

este debranșată de la sistemul termica, la caz nu există un contract de furnizare a

energiei termice, iar informația despre achitarea serviciilor locativ comunale deține

date eronate.

La 26 aprilie 2016, Olaru Speranța a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie

respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat motive similare celor invocate de către

recurentul Cuculescu Corneliu.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din materialele copia deciziei instanței de apel din 24

februarie 2016, a fost expediată în adresa participanților la proces, inclusiv

recurenților Cuculescu Corneliu și Olaru Speranța prin scrisoarea nr. 1499 din 11

aprilie 2016 (f.d. 103).

Totodată, este de menționat că actele cauzei nu conțin date ce ar confirma

recepționarea deciziei instanței de apel de către destinatari.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și au declarat recursurile la 21 aprilie 2016 și respectiv 26 aprilie 2016,în

termen.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

declarate de către Cuculescu Corneliu și Olaru Speranța sunt inadmisibile din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În acest context, Colegiul apreciază critic argumentele recurentului cu referire

la aplicarea de către instanța de apel a prevederile art. 58-60 din Codul cu privire la

locuințe, care au fost abrogate prin Legea cu privire la locuințe nr. 75 din 30 aprilie

2015, în vigoare din 29 noiembrie 2015.

Aceasta deoarece, potrivit art. 6 alin. (1) și (2) Cod civil, care reglementează

acțiunea în timp a legii civile, legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică

și nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice constituite anterior,

nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse anterior. De asemenea, legea

nouă nu modifică și nu desființează efectele deja produse ale unei situații juridice

stinse sau în curs de realizare. Legea nouă este aplicabilă situațiilor juridice în curs

de realizare la data intrării sale în vigoare.

Or, prevederile Legii cu privire la locuințe nr. 75 din 30 aprilie 2015, în

vigoare din 29 noiembrie 2015, sunt aplicabile situaților juridice în curs de realizare

la data de 29 noiembrie 2015, pe cînd la caz, situația juridică - neonorarea de către

Cuculescu Corneliu și Olaru Speranța a obligațiunilor de achitare a serviciilor livrate

de SA „Termocom” s-a realizat în perioada 01 noiembrie 2011 - 01 aprilie 2014, pînă

la intrarea în vigoarea a Legii cu privire la locuințe nr. 75 din 30 aprilie 2015, și

abrogarea Codului cu privire la locuințe.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Cuculescu Corneliu și

Olaru Speranța nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4)

CPC, or recurenții nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recursuri se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursurile declarate de către Cuculescu Corneliu și Olaru Speranța asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursurile declarate de către Cuculescu Corneliu și Olaru Speranța ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursurile declarate de către Cuculescu Corneliu și Olaru Speranța se

consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Dumitru Mardari