2ra-2189/15 — Cu privire la încasarea datoriei

dosarul nr.2ra-2189/15 prima instanţă – M. Diaconu instanţa de apel – D. Manole, S. Arnaut, E.Fistican ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas, Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către ÎMGFL-14, adoptat în pricina civila la cererea de chemare în judecată depusă de ÎMGFL-14 împotriva lui Stoianov Serghei, Antoșchina Anna, intervenient accesoriu SA ”Termocom” în procedura falimentului cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 02 iunie 2015 prin care s-a admis apelul declarat de Stoianov Serghei, Antoșchina Anna, s-a casat parțial hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 05 februarie 2014, fiind pronunțată o hotărîre nouă de respingere a acțiunii în această parte; c o n s t a t ă: La 03 iunie 2013 Întreprindererea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr.14 (în continuare ÎMGFL-14) a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Stoianov Serghei, Antoșchina Anna, intervenient accesoriu SA ”Termocom” în procedura falimentului, solicitînd încasarea datoriei prestate de SA ”Termocom” în procedura falimentului în sumă de 13 945,54 lei și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii a indicat, că în baza contului personal deschis la ÎMGFL-14 pe numele pîrîților Stoianov Serghei și Antoșchina Anna, SA ”Termocom” în procedura falimentului a livrat energia termică.

A indicat că pîrîții nu au achitat serviciile prestate, iar datoria formată la data de 01 martie 2013 constituia suma de 13 945,54 lei pentru energia termică, fapt ce în opinia reclamantei se confirmă prin informația despre calcularea și achitarea serviciilor locativ- comunale respective. 1 Susține ÎMGFL-14 că conform art.617 alin. (2) lit.a) Cod civil, este în drept să înainteze cererea de chemare în judecată fără respectarea procedurii prealabile de soluționare a pricinii, însă necătînd la acest fapt pîrîții au fost informați prin intermediul facturii lunare despre necesitatea achitării datoriei formate. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 05 februarie 2014, acţiunea înaintată de ÎMGFL-14 împotriva lui Stoianov Serghei, Antoșchina Anna, intervenient accesoriu SA ”Termocom” în procedura falimentului cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, a fost admisă integral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2015 apelul declarat de Stoianov Serghei, Antoșchina Anna a fost admis, a fost casată parţial hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 05 februarie 2014, pronunţîndu-se o nouă hotărâre prin care s-a încasat în mod solidar de la Stoianov Serghei și Antoșchina Anna suma de 670,33 lei cu titlu de datorie la serviciile prestate de SA ”Termocom” în procedura falimentului pentru perioada 03 iunie 2010-03 iunie 2013, suma de 270 lei cu titlu de taxă de stat și suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli pentru citarea publică. În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind tardivă. La 13 iulie 2015 ÎMGFL-14 a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2015, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, cu menținerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului recurenta a indicat că, concluziile expuse de instanța de apel sunt nefondate și ilegale, contradictorii cu circumstanțele cauzei și probele administrate, sunt unilaterale, iar la adoptarea lor instanța a aplicat o lege care nu trebuia aplicată.

A comunicat că, instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată (nu au fost aplicate prevederile art. 277 alin. (1) lit.b) Codul civil, ce stipulează întreruperea cursului de prescripție extinctivă, care în circumstanțele cazului dat urmau a fi aplicate, nu au fost aplicate prevederile art.281 alin.(2-3) Codul civil, ce reglementează executarea obligațiilor după expirarea termenului de prescripție extinctivă; a aplicat o lege care nu trebuia sa fie aplicată, fiind aplicat termenul de prescripție, pe cînd acesta nefiind omis, deoarece pentru serviciile prestate intimații ca și ceilalți locatari primesc lunar bonurile de plată pentru serviciile în care erau indicate mai multe rubrici, inclusiv plata lunară și datoriile acumulate.

Primind aceste bonuri, intimații achitau o parte din datorii, iar restul nu le contestau, din care rezultă acceptarea tacită a acestora. Din informația descifrată despre calcularea și achitarea serviciilor comunale la ap.76 din blocul locativ Ion Creangă, 76 mun. Chișinău, eliberată de ÎM ”Infocom” reiese că pe parcurs intimații achită treptat aceste sume din datorii. Afirmă recurenta, că prin decizia aprobată, instanța de apel, aplicînd termenul de prescripție, a respins încasarea unor sume care au fost stinse benevol de către pîrîți pînă la acționarea în instanța de judecată și care nu au fost solicitate spre încasare. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

2 Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Conform scrisorii de înștiințare anexată la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 02 iunie 2015 a fost expediată în adresa participanților la 22 iunie 2015 (f.d.90), însă nu există dovadă de înștiințare legală, motiv pentru care instanța de recurs consideră că recurenta, declarînd recursul la data de 13 iulie 2015, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen.

Analizând modul în care recurenta şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau 3 alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de ÎMGFL-14 poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de ÎMGFL-14 în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 427 lit. a), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de ÎMGFL-14 se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 4