2ra-1828/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: V. Mihăilă dosarul nr. 2ra-1828/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 15 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Ştefîrţă Valentina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 1 împotriva lui Ştefîrţă Constantin, Ştefîrţă Elena şi Ştefîrţă Valentina, intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni „Termocom”, în procedura falimentului, cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de Ştefîrţă Constantin, Ştefîrţă Elena şi Ştefîrţă Valentina şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 30 mai 2014, c o n s t a t ă La 03 februarie 2014, ÎMGFL nr.1 a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ştefîrţă Constantin, Ştefîrţă Elena şi Ştefîrţă Valentina cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în baza contului personal deschis la ÎMGFL nr.1, pe numele pârâţilor SA „Termocom”, în procedura falimentului, a livrat energie termică, însă pârâţii, proprietari ai apartamentului nr. 60 str. Dimineţii, 48 mun. Chişinău, nu au achitat serviciile prestate, datoria formată la 01 decembrie 2013 constituind suma de 2 487,28 lei, fapt ce se confirmă prin informaţia INFOCOM despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale. Solicită reclamantul încasarea, în mod solidar, din contul pârâţilor Ştefîrţă Constantin, Ştefîrţă Elena şi Ştefîrţă Valentina a datoriei în sumă de 2 487,28 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 270 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 30 mai 2014 acţiunea a fost admisă. S-a dispus încasarea, în mod solidar, din contul lui Ştefîrţă Constantin, Ştefîrţă Elena şi Ştefîrţă Valentina în beneficiul ÎMGFL nr. 1 a datoriei în mărime de 2 487, 28 lei şi cheltuielilor de judecată în mărime de 370 lei. La 25 iunie 2014 - Ştefîrţă Valentina, iar la 26 iunie 2014 - Stefirţă Constantin şi Ştefîrţă Elena, au declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2015 au fost respinse apelurile declarate de Ştefîrţă Constantin, Ştefîrţă Elena şi Ştefîrţă Valentina şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Instanţa de apel a considerat întemeiată concluzia primei instanţe privind admiterea acţiunii.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel, a pus la baza concluziilor sale prevederile art. 59,60 Cod cu privire la locuinţe, 14 alin. (1, 2) din Legea condominiului în fondul locativ, art. 17, 18 din Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19.02.2002, pct. 8¹ din anexa nr. 7 din regulamentul respectiv, precum şi informaţia despre achitarea serviciilor locativ-comunale, calculul întocmit de ISP „Ruralproiect” a energiei termice consumate prin încălzirea apartamentului nr. 60, str. Dimineţii, 48, m. Chişinău, debranşat de la sistema centralizată de încălzire şi care aparţine pîrîţilor, conform cărora datoria existentă pentru energia termică prestată la acest loc de consum constituie 2 487,28 lei pentru perioada octombrie 2011- noiembrie 2013. La data de 08 iunie 2015, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Ştefîrţă Valentina a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii.

În motivarea recursului recurenta a invocat că nu a achitat facturile prezentate spre plată, pe motiv că nu beneficiază de serviciul de energie termică livrată de „Termocom” SA. Susţine că nu a semnat nici cu ÎMGFL-1 şi nici cu „Termocom” SA careva contract de prestare/consum de energie termică, în baza cărora intimatul-reclamant şi-a formulat cererea de chemare în judecată. Prin urmare, în opinia recurentei nu are nici o obligaţie faţă de pîrîţi. Consideră pretenţiile formulate în acţiune ca fiind neîntemeiate. Invocă că la cantitatea de energie termică livrată centralizată către locatarii blocului locativ nr. 48 din str. Dimineţii, mun. Chişinău, achitată de aceşti integral, se mai încasează lunar, ilegal, suplimentar suma de 33 390,21 lei de la proprietarii locuinţelor privatizate, care şi-au instalat încălzire autonomă, ţevile de tranzit fiind izolate conform proiectului coordonat cu SA „Termocom”.

2 Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ştefîrţă Valentina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or, recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ştefîrţă Valentina ca inadmisibil.

3 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Ştefîrţă Valentina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 4