2ra-2918/15 — Încasarea datoriei

Judecătoria Botanica Dosarul nr.2ra-2918 /15 Mun. Chişinău Judecător: V. Mihăilă Curtea de Apel Chişinău Judecători: Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 02 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Sîrbu Olga, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4 împotriva Olgăi Sîrbu, intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni „Termocom”, în procedura planului cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică consumată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2015, CONSTATĂ : La 06 martie 2014, ÎMGFL nr. 4 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Olgăi Sîrbu, intervenient accesoriu SA „Termocom”, în procedura planului, cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică consumată.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în baza contului personal deschis la ÎMGFL nr. 4, SA „Termocom” în procedura planului a livrat energie termică. Menţionează că pîrîta nu a achitat serviciile prestate, iar datoria formată la 30 septembrie 2013 constituie suma de 2 965,85 lei, fapt ce se confirmă prin informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale respective. Susţine că conform pct. pct. 10, 17 şi 18 din Hotărîrea Guvernului RM nr.191 din 19 februarie 2002, proprietarii, chiriaşii locuinţelor sunt obligaţi să achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică. Solicită încasarea de la pîrîtă a datoriei pentru energia termică consumată în sumă de 2965,85 lei şi a taxei de stat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 15 aprilie 2015 acţiunea a fost admisă, s-a încasat de la Olga Sîrbu în beneficiul ÎMGFL nr. 4 datoria pentru energia termică în sumă de 2965,85 lei şi taxa de stat în sumă de 270 lei, în total suma de 3235,85 lei. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a menţionat că pîrîta urmează să achite plata pentru serviciile prestate de către SA „Termocom” în procedura 1 falimentului conform legislaţiei în vigoare, necătînd la faptul că apartamentul ce îi aparţine este deconectat de la sistemul centralizat de încălzire, deoarece dînsa a recunoscut datoria faţă de reclamant prin fatul că a achitat periodic plăţile pentru serviciile prestate. La 22 aprilie 2015 şi 15 iunie 2015, Olga Sîrbu a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2015 s-a respins apelul declarat de către Olga Sîrbu şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 15 aprilie 2015. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Olga Sîrbu a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10.09.2015 şi a hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 15.04.2015 cu emiterea unei noi hotărâri prin care cerinţele reclamantului să fie respinse ca fiind neîntemeiate. Totodată, a mai solicitat recurenta ca suma în mărime de 270 lei, pentru achitarea taxei de stat inclusă de reclamant în factura prestată de ÎMGFL nr. 4 să fie anulată.

De asemenea, a solicitat Sîrbu Olga încasarea cheltuielilor de judecată din contul reclamantului (în total) suma de 402 lei. Instanţa de recurs constată că, decizia instanţei de apel din data de 10.09.2015 a fost recepţionată de către recurentă la data de 15.09.2015. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, prin prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus la data de 07.10.2015 în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acestuia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. 2 În motivarea cererii de recurs, recurenta a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurenta indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentei la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenta şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de către recurentă nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Sîrbu Olga asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Sîrbu Olga ca inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de către Sîrbu Olga se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4