- Dosarul nr.
- 2ra-4035/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 18 decembrie 2013
- Părțile
- ÎMGFL nr. 4 împotriva lui Şeremet Ludmila, Şeremet Alexandru
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-4035/13 — Încasarea plăţilor pentru serviciile comunale
dosarul nr. 2ra-4035/13 prima instanţă: N. Şova instanţa de apel: L. Popova, L. Bulgac şi A. Doga ÎNCHEIERE 18 decembrie 2013 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Ludmila Şeremet şi Alexandru Şeremet, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr.4 împotriva Ludmilei Şeremet şi Alexandru Şeremet cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Ludmila Şeremet şi Alexandru Şeremet, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 29 martie 2013, c o n s t a t ă: La 17 decembrie 2012, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr.4 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ludmilei Şeremet şi Alexandru Şeremet cu privire la încasarea datoriei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că potrivit contului personal deschis la Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr.4, pe numele pîrîţilor, Societatea pe Acţiuni „Termocom”, în procedura planului, a livrat energie termică. Pentru serviciile prestate, la 01 noiembrie 2012, s-a format o datorie în mărime de 14915,77 lei pentru energia termică. În pofida acestui fapt, proprietarii, chiriaşii locuinţelor sunt obligaţi să achite la timp serviciile locativ-comunale. Pîrîţii au fost informaţi în baza facturii lunare şi a reclamaţiei din partea Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr.4 în privinţa executării obligaţiilor ce le revin. Pînă la momentul înaintării acţiunii, Ludmila Şeremet şi Alexandru Şeremet au ignorat cerinţa reclamantului privind achitarea datoriei formate.
1 Solicită, reclamantul, admiterea cererii spre examinare, încasarea în mod solidar din contul pîrîţilor în beneficiul său a sumei de 14915,77 lei, încasarea tuturor cheltuielilor de judecată, precum şi a taxei de stat. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 29 martie 2013, acţiunea a fost admisă pe deplin, fiind încasat în mod solidar din contul Ludmilei Şeremet şi Alexandru Şeremet în beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr.4 datoria pentru serviciile comunale în sumă de 14915,77 lei şi suma de 447,47 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Ludmila Şeremet şi Alexandru Şeremet cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 29 martie 2013. S-a perceput în mod solidar de la Ludmila Şeremet şi Alexandru Şeremet în folosul statului taxa de stat în mărime de 328 lei.
La 23 octombrie 2013, Ludmila Şeremet şi Alexandru Şeremet au depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă cerinţa Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr.4 în partea încasării sumei de 11101,85 lei din contul recurenţilor. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, recursul declarat de recurenţi a fost depus în termen. Recurenţii, Ludmila Şeremet şi Alexandru Şeremet, în motivarea recursului au indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii.
Instanţele judecătoreşti nu au aplicat corect prevederile Codului Civil ce ţin de prescripţia extinctivă. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 12 noiembrie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr.4 cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.
Până la examinarea pricinii, partea nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). 2 Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Ludmila Şeremet şi Alexandru Şeremet, în cererea de recurs nu au invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.
În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 3 ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ludmila Şeremet şi Alexandru Şeremet, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Ludmila Şeremet şi Alexandru Şeremet se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru 4