2ra-3500/14 — Încasarea datoriei

Judecătoria Centru Dosarul nr. 2ra-3500/14 Mun. Chişinău Judecător:G. Bivol Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Budăi, I. Muruianu, N. Cernat Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 10 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Casapu Valeriu, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de ÎMGFL nr. 12 către Casapu Valerii, intervenient accesoriu SA „Termocom” privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iulie 2014, CONSTATĂ : La 20.03.2013 ÎMGFL nr. 12 a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Casapu Valeriu, intervenient accesoriu SA „Termocom” privind încasarea datoriei pentru serviciile prestate în mărime de 5 113,73 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, în baza contului personal deschis la ÎMGFL nr. 12 pe numele pârâtului, SA „Termocom”, în procedura planului, a livrat energie termică. Pârâtul nu a achitat serviciile prestate iar datoria formată la data de 01.01.2013 constituie suma de 5 113,73 lei pentru energia termică, fapt ce se confirmă prin informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale respective. Astfel, conform art. 10, 17, 18 ale Hotărârii Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, proprietarii, chiriaşii locuinţelor sânt obligaţi să achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică.

ÎMGFL nr. 12 conform art. 617 alin. (2) lit. a) CC al RM este în drept să înainteze cererea de chemare în judecată fără respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară, însă în pofida acestui fapt pârâtul a fost informat prin intermediul facturii lunare şi a reclamaţiei (somaţiei) că trebuie să-şi execute obligaţiile, dar acesta nu le-a executat până în prezent. La momentul de faţă gestionarul fondului locativ şi SA „Termocom”, în procedura planului, se află într-o situaţie financiară precară creată din cauza rău-platnicilor, dintre care face parte şi pârâtul. A solicitat reclamantul, obligarea pârâtului să achite sumele datorate pentru 1 energia termică.

În şedinţa instanţei de fond reprezentantul reclamantului şi-a modificat cuantumul pretenţiilor în sensul micşorării acestora pe motiv că pârâtul a achitat datoria pentru apă rece şi a solicitat încasarea de la pârât a datoriei în mărime de 3 658,53 lei Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 19.12.2013 a fost admisă integral acţiunea, cu încasarea de la Casapu Valeriu în beneficiul ÎMGFL nr. 12 a datoriei în mărime de 3 658,53 lei.

Pentru a hotărî astfel, instaţa de fond a indicat că conform alin. 17, 18 din Regulamentul „cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă” plăţile pentru serviciile locative, comunale şi necomunale se percep de la proprietarii, chiriaşii şi locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine şi încăperilor nelocuibile din bloc conform contractelor, în baza conturilor (bonurilor) lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de furnizori gestionari sau prestatorii de servicii.

Astfel, proprietarii, chiriaşii şi locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine şi încăperilor nelocuibile din bloc achită plăţile pentru serviciile prestate în luna precedentă până la data indicată în factura de plată iar Casapu Valeriu nu a prezentat careva probe pertinente şi concludente ce ar dovedi faptul că a achitat plăţile pentru serviciile prestate de apă caldă în mărime de 3 658 lei, 53 bani, motiv pentru care instanţa de fond a considerat oportun de a admite acţiunea şi de a încasa de la pârâtul Casapu Valeriu în beneficiul IMGFL-12 plata pentru serviciile prestate de apă caldă în mărime de 3 658 lei, 53 bani. La 17.01.2014 Casapu Valeriu a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă.

În motivarea cererii de apel Casapu Valeriu a invocat că plata pentru serviciile acordate au fost înscrise greşit în cont şi au generat artificial datoria faţă IMGFL- 12. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iulie 2014 s-a respins apelul declarat de către Casapu Valeriu ca fiind neîntemeiat şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 19.12.2014 fără modificări. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

2 Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Casapu Valeriu a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iulie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 19 decembrie 2014 cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa 3 judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Casapu Valeriu asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Casapu Valeriu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Casapu Valeriu , împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iulie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de ÎMGFL nr. 12 către Casapu Valerii , intervenient accesoriu SA „Termocom” privind încasarea datoriei. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4