2ra-1323/14 — Încasarea datoriei

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-1323/14 Judecător: S. Papuha Curtea de Apel Chişinău Judecători: M. Anton, M. Moraru, I. Secrieru Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 16 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Popa Mihail, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a ÎMGFL-20 împotriva lui Popa Mihail, intervenient accesoriu SA „Termocom” în procedura planului, privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2013, CONSTATĂ : La 09.11.2012, ÎMGFL-20 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Popa Mihai, intervenient accesoriu SA „Termocom” în procedura planului, privind încasarea datoriei pentru prestarea serviciilor de agent termic în cuantum de 7104,36 lei.

În motivarea acţiunii indică reclamanta că, în baza contului personal deschis la ÎMGFL-20, pe numele lui Popa Mihai, SA „Termocom” în procedura planului, i-a livrat acestuia energie termică. În rezultatul neachitării plăţii pentru serviciul prestat, la data de 01.05.2012, pîrîtul Popa Mihai a acumulat o datorie în mărime de 7104,36 lei, or, potrivit art. 10, 17-18 din hotărîrea Guvernului nr.191 din 19.02.2002, proprietarii şi chiriaşii locuinţelor sunt obligaţi să achite la timp serviciile comunal-locative, inclusiv consumul de energie termică. Solicită reclamanta ÎMGFL-20 instanţei de judecată: încasarea din contul lui Popa Mihai, în beneficiul ÎMGFL-20 a datoriei în mărime de 7104,36 lei şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 25.03.2013, acţiunea depusă de ÎMGFL-20 a fost admisă. La 28.06.2013, Popa Mihail a declarat apel împotriva hotărârii instanţei de fond, solicitînd modificarea hotărîrii primei instanţe prin aplicarea termenului de prescripţiei extinctivă în partea datoriilor istorice pentru energia termică în valoare de 1659,22 lei şi apă caldă în mărime de 3853,73 lei, cu emiterea unei hotărâri prin care pretenţiile curente să fie respinse ca neîntemeiate. 1 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de Popa Mihail. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului.

În motivarea deciziei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 267, art. 277, art. 315 alin. (6), art. 512 alin. (1), art. 514, art. 572 alin. (1) şi (2), art. 575 alin. (2), art. 970 alin. (1) şi art. 971 din Codul civil al RM, care reglementează aspecte ce ţin de termenul general de prescripţie extinctivă, întreruperea cursului prescripţiei extinctive, conţinutul dreptului de proprietate, dispoziţii generale cu privire la obligaţie, temeiurile naşterii obligaţiilor, condiţiile generale de executare a obligaţiilor, termenul executării obligaţiei, contractul de prestări servicii şi termenul de plată. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 10 ianuarie 2014, Popa Mihail a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 25.03.2013, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă cerinţa ÎMGFL-20 de încasare a datoriei istorice în sumă de 5512, 95 lei ca sumă încasată de instanţe, ca ilegală. În argumentarea recursului, recurentul a invocat argumentele de fapt expuse şi în cererea de apel. La data de 08 aprilie 2014, intimatul ÎMGFL-20 a depus referinţă la recursul declarat de Popa Mihail, solicitînd respingerea acestuia ca fiind inadmisibil.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurenta indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, 2 aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurentă nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat dePopa Mihail, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Popa Mihail ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Popa Mihail, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a ÎMGFL-20 împotriva lui Popa Mihail, intervenient accesoriu SA „Termocom” în procedura planului, privind încasarea datoriei. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 3