2r-899/15 — Privind încasarea datroiei

Dosarul nr.2r-899/15 prima instanţă: L. Ouş instanţa de apel: M. Guzun, A. Doga, A. Nogai DECIZIE 25 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător Tatiana Vieru Judecători Oleg Sternioală, Petru Moraru examinând recursul declarat de către avocatul Ţaulean Vitalie în interesele Svetlanei Buga, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Lungu Igor împotriva Svetlanei Buga privind încasarea datoriei, împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 07 aprilie 2015, prin care a fost respinsă cererea avocatului Ţaulean Vitalie în interesele Svetlanei Buga privind repunerea în termen a apelului şi cererea de apel a fost restituită ca fiind depusă tardiv, c o n s t a t ă: La 14 februarie 2011, Lungu Igor s-a adresat în instanţa de judecată cu o acţiune împotriva Svetlanei Buga privind încasarea datoriei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 13 decembrie 2012, acțiunea a fost admisă. S-a încasat de la Buga Svetlana în beneficiul lui Lungu Igor suma de 23500 euro cu titlu de datorie în lei moldoveneşti conform cursului oficial la momentul executării hotărîrii şi cheltuielile de judecată în mărime de 5 606 lei (f.d.101). Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2015, a fost respinsă cererea avocatului Ţaulean Vitalie în interesele Svetlanei Buga privind repunerea în termenul de declarare a apelului şi cererea a fost restituită în adresa apelantei, ca fiind depusă tardiv (f.d.117-119). La 21 aprilie 2015, Curtea de Apel a expediat în adresa avocatului Ţaulean Vitalie reprezentantul Svetlanei Buga şi a lui Lungu Igor, copia încheierii emise (f.d.120).

La 09 octombrie 2015, avocatul Ţaulean Vitalie în baza mandatului din 26 februarie 2015, a declarat recurs în interesele Svetlanei Buga, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2015, solicitînd repunerea recursului în termenul de declarare, casarea încheierii contestate şi trimiterea pricinii în aceiași instanță pentru examinarea cererii de apel. În conformitate cu art. 425 CPC termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. 1 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menționeze că Buga Svetlana la şedinţa de judecată din 07 aprilie 2015 în instanţa de apel nu a fost prezentă (f.d.115).

Recurenta susține în cererea de recurs că încheierea instanţei de apel nu i-a fost expediată de către instanţă. Totodată, recurenta menţionează că despre încheierea contestată a aflat în procesul de executare a hotărîrii emise de către prima instanţă. Conform art. 111 alin. (3) Codul de procedură civilă, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui.

În urma celor enunţate, prin prisma normei citate, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că cererea de repunere în termenul de declarare a recursului înaintată de avocatul Ţaulean Vitalie în interesele Svetlanei Buga urmează a fi admisă ca fiind întemeiată, deoarece la materialele pricinii lipsesc care-va date privind expedierea încheierii emise de Curtea de Apel Chişinău la 07 aprilie 2015, în adresa recurentei. În motivarea cererii de recurs, Buga Svetlana prin intermediul reprezentantului său a invocat că instanţa de apel la emiterea încheierii recurate, eronat a aplicat normele de drept procedural. În conformitate cu art. 426 alin. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din 07 aprilie 2015, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Din materialele dosarului rezultă că, la 13 decembrie 2012, prima instanță a pronunțat hotărîrea în pricina dată, prin care a admis acțiunea depusă de către Lungu Igor (f.d.101). La 10 martie 2015, avocatul Ţaulean Vitalie în interesele Svetlanei Buga a depus apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitînd casarea actului judecătoresc contestat (f.d.109).

Totodată avocatul Ţaulean Vitalie a solicitat repunerea în termen a apelului, invocînd ca de fapt instanţa de judecată nu i-a expediat în adresa Svetlanei Buga, copia hotărîrii emise la 13 decembrie 2012. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015, a fost respinsă cererea avocatului Ţaulean Vitalie în interesele Svetlanei Buga privind repunerea în termenul de declarare a apelului şi cererea a fost restituită în adresa apelantei, ca fiind depusă tardiv (f.d.117-119). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră încheierea Curţii de Apel Chişinău întemeiată şi legală, bazată pe aprecierea justă a circumstanţelor de fapt şi aplicarea corectă a normelor de drept procedurale din următoarele considerente.

2 În conformitate cu art. 362 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. În conformitate cu art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor enunţate, Colegiul constată că recurenta nu a demonstrat prin înscrisuri probatoare imposibilitatea depunerii cererii de apel în termen.

În conformitate cu art. 110 CPC, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. Instanţa de apel corect a concluzionat că nu poate fi reţinut argumentul Svetlanei Buga că instanţa de judecată nu i-a expediat în adresa ei copia hotărîrii emise la 13 decembrie 2012 şi astfel nu a cunoscut despre emiterea hotărîrii de către prima instanţă. Cu referire la argumentul dat este de menţionat că hotărîrea primei instanţe a fost emisă, la 13 decembrie 2012 (f.d.101).

Tot la 13 decembrie 2012, Judecătoria Ciocana mun. Chişinău a expediat în adresa Svetlanei Buga, copia dispozitivului hotărîrii emise (f.d.103). Mai mult ca atît, pe parcursul examinării pricinii în Judecătoria Ciocana mun. Chişinău, atît Buga Svetlana cît şi avocatul ei au fost înştiinţaţi în modul corespunzător de către instanţa de judecată (f.d. 50, 71, 73, 76, 81, 83, 85, 99). Prin urmare, Buga Svetlana şi avocatul ei au cunoscut cu certitudine despre examinarea pricinii în prima instanţă. Or, la data emiterii hotărîrii - 13 decembrie 2012, prima instanţă l-a înştiinţat legal pe avocatul Ţaulean Vitalie, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f.d.99). Conform art. 56 alin. (3) Codul de procedură civilă, participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale.

În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă. Articolul 61 alin. (1) Codul de procedură civilă expres prevede că părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa constantă a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (a se vedea cauza Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). Ţinînd cont de împrejurările menţionate în coraport cu normele enumerate se conchide că apelanta – Buga Svetlana a încălcat termenul de 30 zile, consacrat în art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Colegiul relevă, de asemenea, că o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea 3 irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a deciziei judecătoreşti emise în instanţa de apel şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

Aşa fiind, cu ocazia examinării cauzei Ponomaryov v. Ucraina (hotărîre din 3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată şi pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea reiterează că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, după cum este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a statelor contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie. Curtea a observat că o situaţie similară a fost deja examinată în cauza Popov vs. Moldova din 06 decembrie 2005, în care a constatat că, prin neprezentarea motivelor pentru repunerea în termenul de prescripţie pentru efectuarea unui act procedural, instanţele naţionale au încălcat dreptul la un proces echitabil.

În această cauza Curtea a notat că termenul de declarare a recursului a expirat, cu 47 de zile după expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea lui (Melnic vs. Moldova, nr. 6923/03, 14 noiembrie 2006). Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015. În conformitate cu art., 427 alin. (1) lit. a) şi art. 428 alin. (1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite cererea avocatului Ţaulean Vitalie în interesele Svetlanei Buga cu privire la repunerea în termenul de declarare a recursului.

Se respinge recursul depus de Ţaulean Vitalie în interesele Svetlanei Buga. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Lungu Igor împotriva Svetlanei Buga privind încasarea datoriei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Oleg Sternioală Petru Moraru 4