2rc-741/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: S. Iorgov 2rc-741/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa DECIZIE 30 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând recursul declarat de Asociaţia de Coproprietari în Condominiu nr. 52/202 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Termocom”, în procedura falimentului împotriva Asociaţiei de Coproprietari în Condominiu nr. 52/202 cu privire la încasarea datoriei împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 13 mai 2015 prin care a fost respinsă cererea Asociaţiei de Coproprietari în Condominiu nr. 52/202 de repunere în termenul de apel şi restituit ca depus peste termen apelul Asociaţiei de Coproprietari în Condominiu nr. 52/202 constată: La 19 iunie 2014, SA „Termocom”, în procedura falimentului a depus cerere de chemare în judecată împotriva ACC nr. 52/202 cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a invocat că în baza contractului pentru folosirea energiei termice în apă fierbinte nr. 5302 din 01 noiembrie 2008 încheiat între SA „Termocom” în procedura falimentului şi ACC nr. 52/202, ultima şi-a asumat obligaţia de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate de către SA „Termocom” la obiectele sale. Menţionează că conform pct. 3.1 al contractului dat, calculele pentru energia termică erau efectuate în baza datelor aparatului de evidenţă, prezentate de către consumator la SA „Termocom”. Pentru energia termică livrată, consumatorul, în conformitate cu pct. 4.2 al contractului nominalizat, era obligat să achite lunar plata costului energiei utilizate, organizaţiei furnizoare de energie termică, prin dispoziţiile de plată ale furnizorului, conform tarifelor stabilite.

Afirmă că din cauza neonorării obligaţiilor contractuale prin neachitarea facturilor de plată pentru consumul de energie termică, s-a acumulat o datorie la consumul de energie termică pentru luna ianuarie anul 2013 - martie anul 2014, în 1 sumă de 560904,27 lei, confirmată prin lista achitărilor şi facturilor şi prin facturile şi bonurile de control. Susţine că părţile au convenit că plata se consideră executată la data încasării mijloacelor băneşti pe contul de decontare a furnizorului. Remarcă că a îndeplinit cerinţele cu privire la procedura de soluţionare prealabilă a cauzei pe calea extrajudiciară, prin expedierea reclamaţiei nr. 79/5138 din 09 iunie 2014, însă până în prezent, nu a primit nici un răspuns.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 512, 513, 514, 572, 575, 602 Cod civil, art. 59, 60 Cod cu privire la locuinţe, prevederile Hotărârii Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, art. 6 Legea taxei de stat, art. 35, 86 alin. (2), 166, 167, 175, 176 CPC. Solicită admiterea acţiunii, încasarea datoriei în sumă de 560904,27 lei pentru perioada ianuarie anul 2013 – martie anul 2014 cu titlu de datorie la energia termică, precum şi încasarea taxei de stat în beneficiul statului. Prin cererea de concretizare a pretenţiilor, SA „Termocom” a solicitat încasarea datoriei în mărime totală de 383588,09 lei, confirmată prin lista achitărilor la 20 noiembrie 2014, precum şi încasarea taxei de stat în beneficiul statului.

În motivarea acesteia a invocat că după înaintarea acţiunii, pârâtul a efectuat achitări parţiale în mărime de 177316,18 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 noiembrie 2014 a fost admisă acţiunea, încasat din contul ACC 52/202 în beneficiul SA „Termocom” cu titlu de datorie formată pentru perioada ianuarie 2013 – martie 2014, suma de 383588,09 lei. A fost încasat din contul ACC 52/202 în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 11507,64 lei. La 04 martie 2015, ACC 52/202 a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând scutirea de la plata taxei de stat, repunerea în termen a apelului, admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii contestate, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de fond.

Prin încheierea Curţii de Apel Chișinău din 13 mai 2015 a fost respinsă cererea ACC nr. 52/202 de repunere în termenul de apel şi restituit ca depus peste termen, apelul Asociaţiei de Coproprietari în Condominiu nr. 52/202. La 23 iunie 2015, ACC nr. 52/202 a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii recurate, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că în cererea de apel, ca temei de repunere în termen, a indicat că nu a participat la şedinţa de judecată la care a fost pronunţată hotărârea primei instanţe din motive întemeiată şi anume, că reprezentantul s-a aflat în concediu.

Afirmă că la 25 februarie 2015, a luat cunoştinţă cu hotărârea primei instanţe prin intermediul executorului judecătoresc. 2 Consideră că prin examinarea pricinii în lipsa reprezentantului recurentului, refuzul de repunere în termen a cererii de apel, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au limitat exercitarea drepturilor prevăzute la art. 56 alin. (1) CPC, fapt ce duce la încălcarea dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO. La 25 septembrie 2015, SA „Termoelectrica” a depus referinţă la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, nefondat şi lipsit de suport juridic. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

Din materialele cauzei nu rezultă cu certitudine data expedierii încheierii recurate în adresa părţilor, nici recepţionarea acesteia de către recurent. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 23 iunie 2015, în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

În conformitate cu prevederile art. 369 alin (1) lit. CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen; După cum denotă actele cauzei, la 23 iunie 2015 ACC nr. 52/202 a depus cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 noiembrie 2014 prin care a fost admisă acţiunea, încasat din contul ACC 52/202 în beneficiul SA „Termocom” cu titlu de datorie formată pentru perioada ianuarie 2013 – martie 2014, suma de 383588,09 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015 a fost respinsă cererea ACC nr. 52/202 cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului şi restituit apelul declarat de ACC nr. 52/202.

La adoptarea acestei soluţii, instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Este de remarcat că instanţa de apel, având în susţinere dispoziţiilor art. 116 CPC, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă, corect a respins cererea cu privire la repunerea apelului în termen.

Or, argumentul recurentului precum că reprezentantul ACC nr. 52/202 nu a participat la şedinţa de judecată din 23 iunie 2014, când a fost pronunţat dispozitivul hotărârii, deoarece s-a aflat în concediu medical, iar despre existenţa 3 hotărârii judecătoreşti a aflat numai 25 februarie 2015, când a făcut cunoştinţă cu încheierea de executare benevolă a documentului executoriu, nu poate fi reţinut ca motiv întemeiat de repunere a cererii de apel în termen. În acest sens, instanţa de recurs relevă că deşi, din procesul-verbal al şedinţei de judecată din 20 noiembrie 2014 rezultă că dispozitivul hotărârii a fost pronunţat în lipsa reprezentantului pârâtului ACC nr. 52/202, materialul probator denotă cu certitudine faptul că acesta a avut la cunoştinţă despre existenţa şi examinarea prezentului litigiu în instanţa de judecată, fapt ce se confirmă prin recursul depus de către ACC nr. 52/202 împotriva încheierii Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 23 iunie 2014 prin care a fost admisă cererea SA „Termocom” cu privire la asigurarea acţiunii, precum şi avizul de recepţie a citaţiei pentru şedinţa de judecată din 20 noiembrie 2014 (f. d. 56). Astfel fiind, este cert că ACC nr. 52/202 a avut la cunoştinţă despre existenţa prezentului litigiu şi examinarea lui, prin urmare trebuia să fie întreprinse toate măsurile necesare, după cum sugerează atât jurisprudenţa naţională cât şi CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă prin efectuarea în termen legal a tuturor acţiunilor procedurale, inclusiv şi prin depunerea în termenul legal a cererii de apel. Mai mult că şi aflarea unui reprezentat în concediu medical, nu constituie un temei de repunere în termen a apelului, deoarece ACC nr. 52/202, fiind o persoană juridică putea delega un alt reprezentat pentru participarea în şedinţa de judecată.

De altfel, nici susţinerea recurentului că reprezentantul a făcut cunoştinţă cu hotărârea contestată numai la 25 februarie 2015, nu poate fi reţinut ca temei de repunere a apelului în termen, deoarece legiuitorul nu condiţionează termenul de declarare a apelului de momentul primirii copiei hotărârii motivate, fiind indubitabil că în sensul prevederilor art. 362 alin. (1) CPC, acest termen curge din momentul pronunţării dispozitivului hotărârii. Ca urmare, este evident că ACC nr. 52/202 nu a făcut, prin probe întemeiate, dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege.

În acest context, se va reţine că soluţia adoptată de instanţa de apel prin încheierea din 13 mai 2015 este compatibilă şi cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, având în vedere că admiterea spre examinare a unui apel tardiv, ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătoreşti emise în prima instanţă şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice. În această ordine de idei, fiind cert că instanţa de apel temeinic şi legal a respins cererea ACC nr. 52/202 cu privire la repunerea apelului în termen, se reliefează şi temeinicia soluţiei instanţei de apel cu privire la restituirea apelului depus de ultima, fapt ce direct rezultă din prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC.

Distinct de cele relatate, fiind cert că încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015, este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 4 Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de ACC nr. 52/202 şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de Asociaţia de Coproprietari în Condominiu nr. 52/202 Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Termocom”, în procedura falimentului împotriva Asociaţiei de Coproprietari în Condominiu nr. 52/202 cu privire la încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5