2ra-1704/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: Ş. Niţă dosarul nr. 2ra-1704/15 instanţa de apel: I. Cimpoi, A. Gavriliţa, L. Popova ÎNCHEIERE 08 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ghenadie Nistreanu şi Tatiana Nistreanu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asocieaţiei de Coproprietari în Condominiu 55/143 împotriva lui Ghenadie Nistreanu şi Tatianei Nistreanu cu privire la încasarea datoriei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015 prin care a fost admis apelul declarat de către Ghenadie Nistreanu şi Tatiana Nistreanu, casată integral hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 06 noiembrie 2014 cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 05 septembrie 2014, ACC 55/143 a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ghenadie Nistreanu şi Tatianei Nistreanu intervenient accesoriu SA „Termocom” în procedura falimentului cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii a invocat că în baza contului personal deschis la ACC- 55/143 pe numele pârâţilor, SA„Termocom”, în procedura falimentului, a livrat energie termică. Susţine că pârâţii nu au achitat serviciile prestate, iar datoria formată pentru perioada de 01 octombrie 2010 - 01 mai 2014 constituie suma de 2956,80 lei pentru energia termică, fapt ce se confirmă prin informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ - comunale respective.

Invocă prevederile art. 10, 17, 18 Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, care statuează că proprietarii, chiriaşii locuinţelor sunt obligaţi să achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică. Menţionează că ACC-55/143 conform art. 617 alin. (2) lit. a) Cod civil, este în drept să înainteze cererea de chemare în judecată fără respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară, însă ne cătând la acest fapt pârâții sunt informaţi prin intermediul facturii lunare şi a reclamaţiei (somaţiei) 1 prin care se pune în vedere pârâţilor să-şi execute obligaţiile, dar aceştia nu şi le-au executat până în prezent. Remarcă că la momentul de faţă Gestionarul Fondului Locativ şi SA „Termocom”, în procedura falimentului se află într-o situaţie financiară precară creată din cauza rău-platnicilor, dintre care fac parte şi pârâţii.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 512, 514, 530, 572, 602, 617 alin. (2) lit. a) Cod civil, art. 59, 60 Cod locativ, art. 28, 166, 167, 174/177, 248, 131 alin. (4) CPC. Solicită admiterea acţiunii, încasarea de la pârâţi în mod solidar în folosul ACC-55/143 cu titlu de datorie suma de 2956,80 lei, precum şi cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 06 noiembrie 2014 a fost admisă acţiunea, încasat în mod solidar de la Ghenadie Nistreanu şi Tatiana Nistreanu în beneficiul ACC-55/143 datoria la plata energiei termice livrate până la data de 01 mai 2013 în sumă de 2956,80 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 270 lei, iar în total 3226,80 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015 a fost admis apelul declarat de către Ghenadie Nistreanu şi Tatiana Nistreanu, casată integral hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acţiunea a fost admisă parţial, încasat în mod solidar de la Ghenadie Nistreanu şi Tatiana Nistreanu în beneficiul Asociaţiei de Coproprietari în Condominiu nr. 55/143 suma de 2527 lei cu titlu de datorie la plata energiei termice livrate şi suma de 270 lei - cheltuielile pentru taxa de stat, iar în total suma de 2797 lei. În rest, au fost respinse pretenţiile. La 18 mai 2015, Ghenadie Nistreanu şi Tatiana Nistreanu au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, emiterea unei decizii de încetarea a procesului ori scoatere a cererii de pe rol sau respingerea integrală a acţiunii, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţin că deşi, instanţa de apel a indicat în conţinutul deciziei sale argumentele indicate de ei, nu a dat nici o apreciere circumstanţelor, declaraţiilor şi probelor care au fost prezentate. Afirmă că la emiterea actului judecătoresc de către instanţele de judecată au fost admise erori de ordin material şi procedural, instanţa de judecată nu le-a acordat posibilitatea de a se folosi de toate drepturile procedurale, ceea ce a dus la emiterea unui act judecătoresc ilegal şi neîntemeiat. Menţionează că din actele dosarului rezultă că şedinţa de judecată a fost fixată pentru data de 06 noiembrie 2014 şi tot la această dată acţiunea a fost examinată în lipsa părţilor care au fost legal citate de către instanţa de judecată.

Invocă prevederile art. 206 alin. (2) CPC, care indică expres că dacă reclamantul, înştiinţat legal despre locul, data şi ora şedinţei, nu s-a prezentat în judecată şi nu a comunicat instanţei motivul neprezentării sau dacă motivele sunt considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate, sau dacă reclamantul nu a solicitat 2 examinarea pricinii în lipsa sa, iar pârâtul nu cere soluţionarea pricinii în fond, instanţa scoate cererea de pe rol dacă prin acest act procedural nu se încalcă dreptul altor participanţi la proces. Remarcă că instanţa de fond a neglijat de aceste norme de drept şi a examinat cauza în lipsa părţilor, care nu au solicitat examinarea cauzei.

Menţionează că art. 267 lit. g) CPC, prevede expres că instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care reclamantul citat legal nu s-a prezentat în şedinţă de judecată, nu a comunicat instanţei motivele neprezentării sau motivele sunt considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate, sau nu a solicitat examinarea pricinii în absenţa sa, iar pârâtul nu solicită soluţionarea pricinii în fond. Indică că la adoptarea hotărârii contestate instanţa de fond a aplicat prevederile art. 513, 514, 572 Cod civil în defavoarea legii speciale şi anume, Legea privind protecţia consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003, care în art. 16 lit. d) prevede dreptul consumatorului de a fi exonerat de plata serviciilor care nu au fost solicitate de consumator.

Remarcă că instanţele ierarhic inferioare au dispus încasarea sumei de 2956,80 lei cu titlu de datorie pentru energie termică, în timp ce lista calculului şi achitării pentru energia termică din luna noiembrie anul 2007 până în luna decembrie anul 2013, prezentat de intimat în instanţa de fond, se referă la suma în mărime de 2319,30 lei. Or, sumele diferă în mod evident, iar suma dispusă spre încasare nu este susţinută de probe confirmative în instanţa de fond şi nici în cea de apel. Menţionează că instanţa de fond dispune încasarea sumei de 2956,80 lei confirmată prin calcul contabil în sumă de doar 2319,30 lei, dând o apreciere greşită probei prezentate de intimat, ceea ce constituie o încălcare procedurală, totodată depăşind valoarea acţiunii înaintată de către intimat, iar instanţa de apel nu menţionează nimic despre această neclaritate între cerinţele intimatului, probele din dosar şi hotărârea instanţei de fond.

Mai notează că intimatul indică în cererea de chemare în judecată perioada de 01 octombrie 2010 – 01 mai 2014, în somaţie fiind indicată data de 01 iulie 2014, iar instanţa de fond admite acţiunea integral şi dispune încasarea datoria la plata energiei termice livrate până la data de 01 mai 2013, ceea ce duce la admiterea parţială a acţiunii intimatului şi nicidecum la admiterea integrală a acesteia, circumstanţă care de asemenea a fost invocată atât în cererea de apel cât şi în cadrul şedinţei de apel. Ca rezultat al aplicării eronate a legii materiale de către instanţa fond şi cea de apel, menţionează recurenţii că procedura de înaintare a acţiunilor în cazul neachitării serviciilor comunale este reglementată de art. 25 Legea serviciilor publice gospodărie comunală, care statuează că sunt obligaţi să achite contravaloarea serviciilor publice prestate persoanele fizice care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală.

3 Susţin că nu pot fi obligaţi să achite serviciile comunale după cum a invocat intimatul în instanța de fond, deoarece nu beneficiază de aceste servicii, fiind conectaţi la încălzire autonomă. Conform prevederilor art. 272 alin. (1) şi alin. (9) Cod civil, se indică că termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data când persoana a aflat sau trebuia să afle de dreptului şi când este vorba de prestaţii succesive, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă, iar dacă alcătuiesc un tot unitar, de la data ultimei prestaţii neexecutate.

Indică că instanţa de fond şi nici cea de apel la examinarea acestui litigiu nu au stabilit dacă a avut sau nu loc ultima prestaţie, când a fost aceasta şi dacă prin admiterea acţiunii de încasare a presupusei datorii din anul 2010 nu se încalcă legea materială invocată de către recurenţi în cererea de apel şi în instanţa de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz, se constată că recurenţii Ghenadie Nistreanu şi Tatiana Nistreanu s-au conformat prevederilor legale, recursul declarat la 18 mai 2015 împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015 fiind în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ghenadie Nistreanu şi Tatiana Nistreanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 4 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Ghenadie Nistreanu şi Tatiana Nistreanu asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ghenadie Nistreanu şi Tatiana Nistreanu ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Ghenadie Nistreanu şi Tatiana Nistreanu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva 5