2ra-2750/14 — Încasarea datoriei pentru energia termică

prima instanţă: A. Malîi dosarul nr. 2ra-2750/14 instanţa de apel: N. Vascan, Iu. Cotruţă, E. Clim ÎNCHEIERE 10 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Antonina Ghieş, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei proprietarilor de locuinţe privatizate nr. 54/39 împotriva Antoninei Ghieş, intervenient accesoriu Societatea pe acţiuni „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică consumată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Antonina Ghieş şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 05 noiembrie 2013, c o n s t a t ă: La 02 mai 2013, APLP nr. 54/39 a depus o cerere de chemare împotriva Antoninei Ghieş, intervenient accesoriu SA „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică consumată.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în baza contului personal deschis la APLP nr. 54/39 pe numele pârâtei, SA „Termocom” în procedura planului a livrat energie termică. Menţionează că pârâta nu a achitat serviciile prestate, iar datoria formată la 01 noiembrie 2012 constituie suma de 3580,94 lei pentru energia termică, fapt ce se confirmă prin informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ- comunale respective. Susţine că conform pct. pct. 10, 17 şi 18 din Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19 ianuarie 2002, proprietarii, chiriaşii locuinţelor sunt obligaţi să achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică.

Prin urmare, solicită încasarea de la pârâtă a datoriei pentru energia termică consumată în sumă de 3580,94 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 05 noiembrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat de la Antonina Ghieş în beneficiul APLP nr. 54/39 datoria pentru energia termică consumată în sumă de 2708,68 lei şi taxa de stat în sumă de 270 lei, în total suma de 2978,68 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014 a fost respins apelul declarat de către Antonina Ghieş şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 21 iulie 2014, în termenul prevăzut de lege, Antonia Ghieş a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Recurenta Antonina Ghieş, în motivarea recursului, a indicat că hotărârile judecătoreşti sunt neîntemeiate şi ilegale. Menţionează că în instanţele judecătoreşti a fost stabilit cu certitudine că în anul 2001, recurenta a deconectai apartamentul nr. 37 din str. A. Russo, 63/3 de la reţeaua de încălzire centralizată a SA „Termocom”, instalând în apartament încălzire autonomă. Conform calculelor Institutului de stat de proiectare „Ruralproiect”, efectuat la solicitarea sa, în perioada mai 2010 - mai 2013, a fost stabilit că în urma tranzitării apartamentului său de reţeaua de căldură a SA „Termocom”, ea urma să achite pentru căldura emanată suma de 872,26 lei. La 30 august 2013, ea a achitat suma datorată pentru tranzitul de agent termic, care a trecut prin apartamentul său, conform calculului menţionat.

Susţine că conform prevederilor anexei nr. 7, pct. 7 din Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002, gestionarul va prezenta furnizorului („Moldova-Gaz” SA, reţelelor electrice teritoriale, iar în mun. Chişinău – SA „Chişinău-Gaz” SA, ÎM „Infocom” sau altei întreprinderi similare şi SA „Termocom”), pînă la data de 5 a lunii următoare, datele cu privire la deconectările şi reconectările efectuate.

Afirmă că prima instanţă eronat a pus la baza hotărârii sale calculul taxelor pentru tranzitul de agent termic, motivând că aceste calcule pot fi efectuate exclusiv de ÎM „Infocom” în baza Hotărârii Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002, anexa nr. 7. Invocă că actul normativ menţionat prevede expres că materialele pentru calculele taxei de achitare în cazul de deconectare de la reţeaua de încălzire centralizată poate fi poruncit ÎM „Infocom” sau altei întreprinderi similare, în cazul în speţă, ea a efectuat calculul la o întreprindere similară de stat, care urma a fi pus la baza hotărârii sau urma să fie efectuată o expertiză care ar fi stabilit corectitudinea fiecărui calcul prezentat de părţi în prima instanţă.

Consideră că prima instanţă eronat a ajuns la concluzia că această achitare a întrerupt termenul de prescripţie prevăzut de art. 227 alin. (1) lit. b) CPC. De asemenea, consideră că proba prezentată de ea în prima instanţă şi, anume, calculul efectuat de Institutului de stat de proiectare „Ruralproiect” este pertinentă şi justifică obiecţiile sale faţă de pretenţiile intimatei. Menţionează că în şedinţa de judecată urma să fie atras în calitate de copârât SA „Apă-Canal Chişinău”, or, de la ea se solicită achitarea plăţii pentru întreţinerea în sezonul rece al anului a reţelei inginereşti a aceste întreprinderi. Susţine că instanţele judecătoreşti nu au luat în consideraţie faptul că între intimata APLP 54/39, intervenientul accesoriu SA „Termocom” şi recurenta Antonina Gheiş nu este încheiat un contract de prestare a serviciilor pentru care se solicită încasarea plăţilor pentru tranzitarea agentului termic.

Afirmă că instanţele judecătoreşti au făcut trimitere la prevederile art. art. 512 şi 970 din Codul civil, însă un aşa contract nu a fost prezentat de către intimată. Prin referinţa depusă la 15 august 2014 SA „Termocom” în procedura planului a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Antonina Ghieş nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Antoninei Ghieş ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Antoninei Ghieş se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi