2ra-2465/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă I. Bulhac dosarul nr.2ra-2465/14 instanţa de apel N. Cernat A. Pahopol A. Gavriliţa DECIZIE 03 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru, Sveatoslav Moldovan, Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Ion Radu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183, intervenientul accesoriu Societatea pe acţiuni „Termocom” împotriva lui Ion Radu cu privire la încasarea datoriilor pentru serviciile agentului termic, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Ion Radu, casată parţial hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 15 octombrie 2013 şi emisă în această parte o nouă hotărâre de respingere a acţiunii, în rest hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 15 octombrie 2013 a fost menţinută, c o n s t a t ă: La 20 iunie 2013, Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183, intervenientul accesoriu Societatea pe acţiuni „Termocom” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Radu cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile agentului termic. În motivarea acţiunii reclamantul APLP nr. 54/183 a indicat că în baza contului personal deschis la APLP nr. 54/183 de către SA „Termocom”, în procedura planului a fost livrată pârâtului energie termică care nu a fost achitată de ultimul.

Astfel la 30 decembrie 2012 s-a format o datorie în sumă de 17558 lei. Menţionează că proprietarii, chiriaşii locuinţelor sunt obligaţi să achite la timp toate serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică conform prevederilor art. 10, 17, 18 din Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2012. Prin urmare, solicită APLP nr. 54/183 încasarea de la Ion Radu a datoriei pentru serviciile agentului termic în sumă de 17558 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 15 octombrie 2013 a fost admisă acţiunea APLP 54/183. A fost încasat de la Ion Radu în beneficiul APLP nr. 54/183 suma de 17139,48 lei datorie pentru serviciile agentului termic şi cheltuieli de judecată în sumă de 514,20 lei bani achitaţi drept taxă de stat la depunerea cererii de chemare în judecată, iar în total suma de 17653,68 lei.

1 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2014 a fost admis apelul declarat de către Ion Radu, casată hotărârea primei instanţe în partea încasării sumei de 10424,60 lei, calculată pe perioada 1999-2006 şi emisă în această parte o nouă hotărâre prin care a fost respinsă acţiunea în partea încasării sumei de 10424,60 lei calculată pe perioada 1999-2006. În rest, hotărârea primei instanţe în partea prin care a fost încasat de la Ion Radu în beneficiul Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183 datoria pentru energia termică în sumă de 7110 lei a fost menţinută. A fost încasat de la Ion Radu în beneficiul APLP nr. 54/183 taxa de stat în mărime de 213,30 lei. La 11 iunie 2014, Ion Radu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel în partea menţinerii hotărârii primei instanţe şi emiterea în această parte a unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii.

Recurentul Ion Radu, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece instanţa de apel menţinând în parte hotărârea primei instanţe a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată, instanţele au aplicat eronat normele de drept material, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată. Indică că instanţa de apel a făcut o concluzie ce nu corespunde cu actele pricinii şi anume la judecarea cauzei nu au fost prezentate probe despre volumul serviciilor agentului termic prestate de la hotarul de delimitare a apartenenţei de balanţă pentru a justifica sumele incluse ca datorie în mărime a 7110 lei. Contractul nr. 5122 din 01 martie 2009 încheiat între APLP nr. 54/183 şi SA „Termocom” nu prevede livrarea de furnizor a energiei termice în locuinţă ci doar pînă la hotarul de delimitare a apartenenţei de balanţă.

Prestarea serviciilor agentului termic în locuinţă se asigură de intimat prin încheierea contractelor în temeiul legii. O clauză respectivă conţine pct. 2.3 din contractul amintit stabilită chiar de părţile acestuia, însă în proces au afirmat contrariul, că nu este necesar de a încheia contractul de prestare a serviciilor cu recurentul. În situaţia creată cînd nu sunt stabilite obligaţii reciproce, dar solicitînd încasarea forţată intimatul şi intervenientul accesoriu, trebuia să probeze suportul juridic al calculului datoriei cu darea de seamă a cantităţii energiei termice livrate de furnizor şi cea prestată în interiorul blocului locativ. Cu atît mai mult, contractul nr. 5122 din 01 martie 2009 de livrare a energiei termice prevede anumite situaţii ce ar putea fi create de părţile lui care nu pot să producă efecte pentru persoanele care nu sunt semnatarii contractului.

Astfel pct. 5.1.2 din contractul dat stipulează că pentru consumul energiei termice fără permisiunea în scris a furnizorului, pentru scurgerea apei în reţea, pentru conectarea samovolnică a sistemelor consumatoare de energie termică pînă la conectarea samovolnică a sistemelor consumatoare de energie termică pînă la aparatele de evidenţă a consumului de energie termică sau conectarea la reţelele consumatorului APLP 54/183 a subconsumatorului fără autorizaţia furnizorului, consumatorul este obligat să-i achite furnizorului costul încincit, inclusiv cel tarifar, pentru consumul de energie termică însă nu mai mult de termenul de prescripţie a acţiunii.

Din alt aspect, contractul din anul 2004 de livrare a energiei termice încheiat între intimat şi SA „Termocom” ce a servit temei la judecarea pricinii şi emiterea 2 deciziei contestate, este diferit de contractul nr. 5122 din 01 martie 2009. Ultimul conţine în pct. 5.1.6 clauza precum că unicul purtător de drepturi şi obligaţii în relaţiile contractuale cu furnizorul este consumatorul APLP nr. 54/183, persoana juridică. De asemenea a mai menţionat că greşit instanţa a aplicat prevederile art. 25 alin. (5) a Legii nr. 1402 din 24 octombrie 2002 privind serviciile publice de gospodărire comunală. Chiar art. 2 din aceiaşi lege, modificat ulterior, demonstrează faptul că utilizatorii folosesc serviciile comunale pe baze contractuale.

Legea privind protecţia consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003, art. 10 de asemenea stabileşte prestarea serviciilor persoanelor fizice în temeiul contractului. Datorită faptului că legislaţia ulterioară reglementează astfel situaţia, la caz art. 25 alin. (5) din Legea serviciilor publice de gospodărire comunală nu poate fi aplicat. Ca dovadă serveşte art. 6 din Codul civil în care este stipulat că de la data intrării în vigoare a legii noi efectele legii vechi încetează dacă legea nouă nu prevede altfel. În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Prin scrisoarea din 12 februarie 2014, Curtea de Apel Chişinău a expediat părţilor copia deciziei din 28 ianuarie 2014, însă la actele pricinii lipsesc probe referitor la data recepţionării acesteia de către părţi, de aceea recursul depus la 11 iunie 2014 de către Ion Radu se consideră depus în termenul prevăzut de lege. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 06 august2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Conform art. 512 -514 Codul civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii, iar în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Conform art. 572 Codul civil, temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună credinţă, în locul şi în momentul stabilit.

Conform art. 25 al Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402-XV din 24 octombrie 2002, persoanele fizice şi juridice care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sînt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul prevăzut de contractul încheiat între operator şi utilizator. 3 Dacă suma datorată, inclusiv penalităţile, nu a fost achitată în termenul stabilit în contract, operatorul poate suspenda executarea contractului cu un preaviz de 5 zile lucrătoare. Reluarea furnizării/prestării serviciilor publice de gospodărie comunală se va face în termen de 3 zile lucrătoare de la data efectuării plăţii, iar cheltuielile aferente suspendării, respectiv reluării furnizării/prestării serviciului, vor fi suportate de utilizator.

Dacă după suspendarea contractului (sau după debranşare) utilizatorul nu achită suma datorată, operatorul este în drept să acţioneze utilizatorul în judecată. Agenţii economici care furnizează/prestează servicii de gospodărie comunală fără contracte cu utilizatorii, în caz de neachitare a sumelor datorate, pot acţiona conform prevederilor alin.(2)–(4). Astfel, din actele pricinii şi anume din contractul de furnizare a energiei termice şi apă caldă nr. 5122 din 20 aprilie 2004, prelungit anual, între furnizorul de energie termică SA „Termocom” şi APLP nr. 54/183 s-a stabilit că primul livrează energie termică blocului locativ din str. Petru Zadnipru 15/3, mun. Chişinău, iar ultimul s-a obligat să achite costul acestor prestaţii.

S-a mai stabilit că Ion Radu este proprietarul apartamentului nr. 60 din str. Petru Zadnipru 15/3 mun. Chişinău, apartament care se află la balanţa APLP nr. 54/183, fapt confirmat prin extrasele din Registrul bunurilor imobile şi fişa locuinţei nr. 424870. De asemenea actele pricinii denotă o datorie a lui Ion Radu la serviciile locativ comunale în sumă de 17558 lei. Tot din actele pricinii rezultă că prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 28 mai 2008 a fost încasat de la Ion Radu în beneficiul APLP nr. 54/183 datoria pentru energia termică livrată apartamentului nr. 60 din str. P. Zadnipru 15/3, mun. Chişinău în sumă de 10424,60 lei calculată pentru perioada 1999-2006, inclusiv.

Aşadar, din cererea de chemare în judecată rezultă că APLP nr. 54/183 solicită încasarea datoriei pentru energia termică furnizată pentru perioada 2001- 2012. În situaţia în care pentru perioada anilor 1999 -31 decembrie 2006 există o hotărîre judecătorească prin care s-a încasat suma de 10424,60 lei cu titlu de datorie la energia termică livrată, temeinic şi legal instanţa de apel a ajuns la concluzia că această sumă urmează a fi exclusă din suma datoriei înaintată spre încasare de către APLP nr. 54/183 în cauza dată şi corect a dispus spre încasare de la Ion Radu în beneficiul APLP nr. 54/183 a sumei de 7110 lei. În asemenea împrejurări, nu au relevanţă şi nu constituie temei de admitere a recursului afirmaţiile aduse de către recurent, deoarece acestea sunt similare celor invocate în cadrul judecării apelului, cărora le-a fost dată aprecierea corespunzătoare, mai mult ca atît acestea vin în contradicţie constatărilor expuse mai sus.

În cauză, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că argumentele invocate de către recurent în ceea ce priveşte faptul că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi procedural şi n-a dat o apreciere corespunzătoare probelor administrate nu pot fi reţinute, deoarece acestea poartă un caracter declarativ şi nu corespund 4 realităţii, concluzia instanţei de apel în acest sens este bazată pe probe concludente, utile şi pertinente şi corespund prevederilor legislaţiei în vigoare, care a cercetat pertinent probele administrate la materialele pricinii şi corect a soluţionat litigiul dat în conformitate cu art. 130 CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că atît decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Ion Radu. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183, intervenientul accesoriu Societatea pe acţiuni „Termocom” împotriva lui Ion Radu cu privire la încasarea datoriilor pentru serviciile agentului termic.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Sveatoslav Moldovan Ion Druţă Ion Corolevschi 5