2ra-1405/14 — Încasarea datoriei pentru energia electrică consumată

prima instanţă: S. Drăguţa dosarul nr.2ra-1405/14 instanţa de apel: N. Craiu, A. Minciuna, L. Bulgac ÎNCHEIERE 30 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Emilian Sculea, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei proprietarilor de locuinţe privatizate nr. 54/197 împotriva lui Emilian Sculea, intervenient accesoriu Societatea pe acţiuni ,,Termocom” cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică consumată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Emilian Sculea şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 11 septembrie 2013, c o n s t a t ă: La 06 iunie 2013, APLP nr. 54/197 a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Emilian Sculea, intervenient accesoriu SA „Termocom” cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică consumată.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că Emilian Sculea locuieşte în apartamentul nr. 36 din str. M. Sadoveanu,6, mun. Chişinău. În baza contului personal deschis la APLP nr. 54/197 pe numele pârâtului, SA „Termocom” a livrat energie termică, însă pârâtul nu a achitat serviciile prestate, iar datoria formată în perioada 01 ianuarie 1999-31 ianuarie 2013 constituie suma de 38422,87 lei pentru energia termică. Menţionează că conform pct. pct. 10, 17 şi 18 din Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19 ianuarie 2002, proprietarii, chiriaşii locuinţelor sunt obligaţi să achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică.

Prin urmare, solicită încasarea de la pârât a datoriei pentru energia termică consumată în sumă de 38422,87 lei şi a taxei de stat. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 11 septembrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat de la Emilian Sculea în beneficiul APLP nr. 54/197 suma de 37822,87 lei, cu titlu de datorie la costul energiei termice la 31 ianuarie 2013 (perioada 01 ianuarie 1999-31 ianuarie 2013) şi cheltuielile de judecată în sumă de 1134,68 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Emilian Sculea şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 24 februarie 2014, în termenul prevăzut de lege, Emilian Sculea a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărâri. Recurentul Emilian Sculea, în motivarea recursului, a invocat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece instanţa de apel nu a dat apreciere corectă probelor prezentate şi a aplicat greşit normele de drept material. Menţionează că instanţa de apel, la examinarea pricinii. nu a aplicat prevederile art. 267 din Codul civil. Consideră că acţiunea intimatului urma să fie admisă parţial, datoria pentru energia termică urmând a fi încasată doar pentru perioada 31 ianuarie 2010-31 ianuarie 2013, care constituie 15022 lei, pe care o recunoaşte.

Datoria pentru apă caldă în sumă de 4141 lei nu o recunoaşte, deoarece el nu a avut apă caldă. Susţine că datoria pentru energia termică consumată în perioada 01 ianuarie 1999-12 iulie 2003 nu poate fi încasată de la el, deoarece el a procurat apartamentul nr. 36 din str. M. Sadoveanu,6, mun. Chişinău la 12 iulie 2003. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Emilian Sculea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Emilian Sculea ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul lui Emilian Sculea se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi