2ra-736/14 — Încasarea plăţilor datorate

dosarul nr.2ra-736/14 prima instanţă: D. Mardari instanţa de apel: B. Bîrca M. Ciugureanu, M. Moraru DECIZIE 12 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Vladimir Timofti Ion Corolevschi, Oleg Sternioală examinând recursul declarat de către Diceanu Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate 54/39 împotriva lui Diceanu Valeriu, intervenientul accesoriu Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea plăţilor datorate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Diceanu Valeriu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 23 mai 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La data de 02 mai 2013, Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate 54/39 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Diceanu Valeriu, intervenientul accesoriu SA „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea plăţilor datorate. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în baza contului personal deschis la APLP 54/39 pe numele pîrîtului, S.A. „Termocom”, în procedura planului, a livrat energie termică. Menţionează reclamantul că pîrîtul nu a achitat serviciile prestate, iar datoria formată la data de 01 noiembrie 2011 - 01 noiembrie 2012 constituie suma de 10 278,71 lei, pentru energia termică, fapt ce se confirmă prin informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale respective.

Astfel, susţine reclamantul că în conformitate cu prevederile art. 10,17,18 ale Hotărîrii Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, proprietarii, chiriaşii locuinţelor sînt obligaţi să achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică. Mai menţionează reclamantul, că APLP 54/39 conform art. 617 alin. 2 lit. a) CC al RM este în drept să înainteze cererea de chemare în judecată fără respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară, deoarece pîrîtul este informat prin intermediul facturii lunare şi a reclamaţiei (somaţiei) prin care se pune în vedere pîrîtul să-şi execute obligaţiile, dar acesta nu le-a executat pînă în prezent. La momentul de faţă Gestionarul Fondului Locativ şi S.A.

„Termocom”, în procedura planului se află într-o situaţie financiară precară creată din cauza rău- platnicilor, dintre care face parte şi pîrîtul. Cere APLP 54/39, încasarea de la pîrît în folosul APLP 54/39 cu titlu de datorie suma de 10 278,71 lei, şi încasarea taxei de stat în sumă de 308,00 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 23.05.2013, cererea de chemare în judecată înaintată de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate 54/39 a fost admisă. A fost încasată de la Diceanu Valeriu c/p 0952612546136, în beneficiul Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate (APLP) 54/39, suma de 10278,71 lei – datorie pentru consumul de energie termică şi 308,00 lei cu titlu de costuri, în total suma de 10 586,71 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013, apelul declarat de către Diceanu Valeriu, a fost respins şi s-a menţinută hotărîrea primei instanţei. La data de 30 decembrie 2013, Diceanu Valeriu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţei, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea APLP 54/39 să fie respinsă. În motivarea recursului recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, instanţa încălcînd normele de drept material şi procedural, prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, prin interpretarea în mod eronat a legii, precum şi prin aprecierea arbitrară a probelor.

În acest sens susţine recurentul că acţiunea intimatului faţă de recurent este prescrisă şi urmează a fi respinsă ca tardivă. Totodată, precizează recurentul că datoria în sumă de 10 586,71 lei este o datorie istorică, formată de foştii proprietari ai locuinţei de pînă la data de 08.04.2004. Astfel, consideră recurentul că de plata datoriei istorice, sunt responsabili proprietarii apartamentului care erau pînă la data de 08.04.2004 şi nu Diceanu Valeriu, care ulterior a achitat plăţile pentru energie termică, rezultată din ţevile cu agent termic, care doar tranzitează locuinţa sa. La data de 20 februarie 2014, SA „Termocom” a depus referinţă la respectiva cerere de recurs, prin care solicită respingerea ca neîntemeiată şi nefondată a cererii de recurs depusă de către Diceanu Valeriu.

În acest sens, menţionează intimatul că deşi instanţa de apel a dispus prezentarea contractul de vînzare - cumpărare cu fostul proprietar pe apartamentul în cauză pentru a prezenta clauza ce stipulează expres pe seama cui îi revin cheltuielile referitor la datoriile pe serviciile comunale la acel moment, apelantul/recurentul nu s-a mai prezentat în şedinţa de judecată stabilită, precum nu a fost prezentat nici contractul de vînzare – cumpărare.

Totodată, specifică faptul că în temeiul art.700 alin. (3) Cod civil, datoria a fost recunoscută integral de recurent pe baza achitărilor efectuate ce depăşesc sumele calculate, iar în conformitate cu art.277 alin. (l) lit. b) Cod civil, a fost întrerupt cursul prescripţiei extinctive, deoarece recurentul a efectuat achitări din care rezultă că recunoaşte datoriile cu termenul de prescripţie omis, deoarece în conformitate cu art.586 alin. (l) Cod civil, recurentul nu a indicat în facturile de plată pentru care perioadă efectuează achitarea, respectiv sau stins datoriile care au ajuns primele la scadenţă. Astfel, menţionează SA „Termocom”, că din momentul ultimei întreruperi pînă la adresarea în instanţă de judecată nu a expirat termenul de 3 ani.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Diceanu Valeriu neîntemeiat şi care urmează a fi respins şi menţinută decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele anexate la prezenta cauză se reţine că Diceanu Valeriu domiciliază pe str. Alecu Russo 59/4 ap. 215 Chişinău, care se află la balanţa Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/39, fapt confirmat prin extrasul din fişa locuinţei nr. 335545 (f.d.7) şi Extrasul din Registrul bunurilor imobile eliberat de ÎS „Cadastru” la 19 decembrie 2012 (f.d.6).

În temeiul contractului personal deschis la APLP 54/39 pe numele Diceanu Valeriu SA „Termocom” în procedura planului a livrat energie termică. Potrivit informaţiei privind achitarea serviciilor locativ-comunale (f.d.8-14), precum şi ordinului de încasare a numerarului nr. 107484178 din octombrie 2012 scadent la 31 noiembrie 2012 (f.d. 15), se reţine că locatarul Diceanu Valeriu, pînă la data de 01 noiembrie 2012 a format datorie în sumă de 10 278,71 lei. Astfel, APLP 54/39 întru încasarea sumei datorate a înaintat acţiune în instanţa de judecată. Instanţele au emis hotărîrile respective. Potrivit art. 59 Cod cu privire la locuinţe, plata pentru serviciile comunale (apă, gaz, energie electrică, termică şi alte servicii) se încasează în afară de chirie potrivit tarifelor, aprobate în modul stabilit.

În conformitate cu prevederile art. 60 Cod cu privire la locuinţe, chiriaşul este obligat să plătească la timp chiria şi pentru serviciile comunale. Chiria se plăteşte de către chiriaş pentru fiecare lună trecută nu mai tîrziu de ziua a zecea din luna următoare. Potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) al Legii serviciilor publice de gospodărie comunală, nr. 1402-XV din 24. 10.2002, persoanele fizice şi juridice care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sînt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primate. Consecvent, în conformitate cu pct. 10,17,18 ale Hotărîrii Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, proprietarii, chiriaşii locuinţelor sînt obligaţi să achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că art. 572 CC, statuează că temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit.

Colegiul constată că deşi recurentul invocă faptul că nu a acceptat datoria şi că aceasta este a fostului proprietar, care şi urmează să o achite, totuşi potrivit materialelor dosarului şi anume a informaţiei despre achitarea serviciilor locativ- comunale de către locatarul Diceanu Valeriu (f.d 14), acesta în perioada mai 2012 – octombrie 2012, a achitat următoarele sume: aprilie 2009 calculat 6,76 lei- achitat 6,76 lei; mai 2012 calculat 0,00- achitat 300,00 lei; iunie 2012 calculat 0,00- achitat 414,72 lei; august 2012 calculat 0,00- achitat 500,00 lei; septembrie 2012 calculat 0,00- achitat 500,00 lei, În astfel de circumstanţe, Colegiul concluzionează că recurentul a recunoscut datoria. Astfel, potrivit art. 277 alin. (1) lit. b) şi (2) CC, cursul prescripţiei extinctive se întrerupe în cazul în care debitorul săvîrşeşte acţiuni din care rezultă că recunoaşte datoria.

După întreruperea cursului prescripţiei extinctive, începe să curgă un nou termen. Timpul scurs pînă la întreruperea cursului prescripţiei extinctive nu se include în noul termen de prescripţie extinctivă. Într-o astfel de situaţie, instanţa apreciază acţiunea înaintată de APLP 54/39 ca depusă în termen. Colegiul nu acceptă nici argumentul recurentului cu referire la faptul că datoria nominalizată în respectiva decizie, urmează să fie achitată de către foştii proprietari ai locuinţei, aceasta fiind o datorie istorică din următoarele considerente. Potrivit art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

În acest sens, recurentul nu a justificat prin înscrisuri afirmaţiile sale. Mai mult, la încheierea contractului de vînzare – cumpărare a apartamentului nr. 215 din str. Alecu Russo 59/4, părţile contractuale urmau să stabilească partea cui îi revine achitarea datoriilor. Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt legale şi întemeiate, motiv pentru care respinge recursul declarat de către Diceanu Valeriu ca neîntemeiat şi menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Diceanu Valeriu.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 23 mai 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate 54/39 împotriva lui Diceanu Valeriu, intervenientul accesoriu SA „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea plăţilor datorate. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Vladimir Timofti Ion Corolevschi Oleg Sternioală