2ra-2170/13 — Încasarea plăţilor datorate

prima instanţă: D. Mardar dosarul nr. 2ra-2170/13 instanţa de apel: B.Bîrca, M. Moraru, E. Clim ÎNCHEIERE 17 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cîsa Valentina şi Cîsa Piotr, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate 54/183 din mun. Chişinău, intervenient accesoriu SA „Termocom” împotriva lui Cîsa Valentina şi Cîsa Piotr cu privire la încasarea plăţilor datorate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Cîsa Valentina şi Cîsa Piotr, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 18 decembrie 2012, c o n s t a t ă Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate 54/183 (în continuare APLP 54/183) intervenient accesoriu SA „Termocom”, a formulat o cerere de chemare în judecată Cîsa Valentina şi Cîsa Piotr cu privire la încasarea plăţilor datorate. În motivarea acţiunii APLP 54/183 a invocat, că în baza contului personal deschis la Asociaţia proprietarilor de Locuinţe Privatizate 54/183 pe numele pîrîţilor, SA „Termocom” a livrat energie termică. Pîrîţii n-au achitat serviciile prestate şi datoria formată la data de 01.08.2012 constituie suma de 12 000 lei, fapt confirmat prin informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale respective.

Astfel, APLP 54/183 a solicitat încasarea în mod solidar de la Cîsa Valentina şi Cîsa Piotr a sumei de 12000 lei ce constituie plăţile datorate pentru serviciile comunale. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 18 decembrie 2012 s-a admis integral acţiunea, s-a dispus încasarea în mod solidar de la Cîsa Valentina şi Cîsa Piotr în beneficiul APLP 54/183 a datoriei pentru consumul de energie termică în sumă de 12 000 lei cu titlu de datorii şi 360 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Nefiind de acord cu hotărîrea respectivă, Cîsa Valentina şi Cîsa Piotr au declarat apel, prin care au solicitat casarea hotărîrii primei instanţe cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă în alt complet de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2013 s-a respins apelul declarat de către Cîsa Valentina şi Cîsa Piotr ca neîntemeiat, cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 18 decembrie 2012. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă a respectat normele materiale şi procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia de respingere a acţiunii ca neîntemeiate.

Astfel, instanţa de apel a constatat că, Cîsa Valentina şi Cîsa Piotr sînt proprietarii ap. 31 din str. I. Vieru, 14/1, mun. Chişinău şi care se află la balanţa APLP 54/183. Potrivit calculelor prezentate de APLP 54/183, Cîsa Valentina şi Cîsa Piotr au o restanţă pentru consumul energiei termice pentru apartamentul ce-i aparţine cu drept de proprietate pentru perioada de la 01.11.2001 pînă la 01.07.2012 în mărime de 12 000 lei pentru serviciile prestate, (f.d. 8-13). Conform art. 267 Cod civil, termenul general de prescripţie în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţa de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Totodată instanţa de apel a indicat că reclamantul-intimat nu a omis termenulde prescripţie deoarece art. 271-272 Cod civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor judiciare în fond. Termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data de cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Iar conform art. 277 Cod civil, cursul prescripţiei extinctive se întrerupe în cazul în care debitorul săvîrşeşte acţiuni din care rezultă că recunoaşte datoria.

După întreruperea cursului prescripţiei extinctive, începe să curgă un nou termen. Timpul scurs pînă la întreruperea cursului prescripţiei extinctive nu se include în noul termen de prescripţie extinctivă. Astfel, datoria pretinsă de APLP 54/183 în sumă de 12 000 lei constituie plăţi periodice, pe care apelanţii urmau să le achite lunar la scadenţă. După cum s-a stabilit, Cîsa Valentina şi Cîsa Piotr au achitat periodic facturile lunare curente, acţiuni care denotă că apelanţii recunosc datoria, din care considerente conform art. 277 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) Cod civil duce la întreruperea termenului de prescripţie şi la începerea scurgerii unui nou termen de prescripţie, motiv din care instanţa de apel reţine faptul că termenul de prescripţie nu a expirat, dat fiind faptul că a început să curgă un nou termen.

La 08 mai 2013 Cîsa Valentina şi Cîsa Piotr au declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu remiterea cauzei la o nouă rejudecare în prima instanţă în alt complet de judecată. În motivarea recursului recurenţii au indicat că instanţele judecătoreşti au emis soluţii cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu a elucidat toate circumstanţele cauzei.

Mai indică că instanţele judecătoreşti nu au luat în calcul termenul de prescripţie şi anume că suma datorată de recurenţi conform cererii înaintate de reclamant, perioada de calcul a datoriei este indicată în tabelul informativ despre achitarea serviciilor locativ comunale, pe perioada din noiembrie 2001 pînă în iunie 2012. Acest fapt este contrar prevederilor legislaţiei civile, deoarece conform prevederilor legale termenul de prescripţie este de trei ani, şi reclamantul conform acestei prevederi are dreptul să solicite datoria formată numai pentru ultimii trei ani, ci nu pentru unsprezece cum este indicat atît în cerere cît şi în calcul anexat la dosar.

Mai invocă că, instanţa de fond şi cea de apel nu a clarificat şi faptul ce cantitate de energie termică au primit ei de la intimat, pentru care cantitate de giga calorii sunt datori pentru suma încasată, deoarece, din cîte se cunoaşte energiea termecă se calculează în giga calorie, conform calcului şi deciziei consiliului municipal şi tot acest consiliul acceptă preţul la această giga calorie, iar mai departe însuşi furnizorul stabileşte cîte giga calorii au folosit un consumator sau altul, reeşind din suprafaţa apartamentului, la ce etaj se află apartamentul şi de unde începe încălzirea de sus sau de jos. Reieşind din acest aliniat se indică că imobilul unde locuiesc se afla la etajul întîi, care la rîndul său este situat cu 2/3 din păreţi în afară, iar în subsol este tot timpul umed.

Acest lucru înseamnă că în realitate ei nu primesc acel volum necesar de energie termică pentru care reclamantul solicită achitare datoriei. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Cîsa Valentina şi Cîsa Piotr, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Cîsa Valentina şi Cîsa Piotr, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Cîsa Valentina şi Cîsa Piotr, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Cîsa Valentina şi Cîsa Piotr, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru