2ra-3118/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: Vl. Clima dosar nr. 2ra-3118/14 instanţa de apel: Sv. Caitaz, A. Doga, A. Nogai DECIZIE 03 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Iurie Diaconu, Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura falimentului, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a APLP 54/183 împotriva lui Petru Ostahi, intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura falimentului cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către APLP 54/183, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 27 februarie 2014, c o n s t a t ă La 29 noiembrie 2013, APLP nr. 54/183 mun. Chişinău a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Petru Ostahi, intervenient accesoriu SA „Termocom” în procedura falimentului cu privire la încasarea plăţilor datorate pentru serviciile de livrare a energiei termice, apartamentului nr. 39 din str. Petru Zadnipru nr. 14, mun. Chişinău, pentru perioada 30 decembrie 2006 - 30 martie 2013, în sumă totală de 16 815,34 lei şi compensarea cheltuielilor judiciare sub forma taxei de stat achitate în sumă de 504,46 lei. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, în baza contului personal deschis la gestionarul condominiului, APLP nr. 54/183 şi SA „Termocom” a livrat energie termică, care nu a fost achitată de către pârât.

Acesta a acumulat pentru perioada 30 decembrie 2006 - 30 martie 2013, datoria în sumă totală de 16 815,34 lei. Şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 512, 514, 530, 572, 575, 617 Cod civil, art. 59, 60 Codul cu privire la locuinţe, pct. 10, 17, 18 ale Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării/reconectării acestora de la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului R. Moldova nr. 191 din 19 februarie 2002. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 27 februarie 2014 acţiunea a fost respinsă ca neîtemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de APLP 54/183, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 27 februarie 2014. La 20 august 2014 SA „Termocom” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri. În motivarea recursului a menţionat că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, nu au fost verificate toate circumstanţele şi rapoartele juridice invocate de către recurent, care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind apreciate incorect probele.

Mai mult ca atît invocă recurentul în recurs că, SA „Termocom” în procedura falimentului ca furnizor de energie termică şi-a onorat în totalitatea obligaţiunile cu privire la livrarea energiei termice în blocurile locative ce se află în gestiunea APLP 54/183. Astfel, apartamentul 39, str. P. Zadnipru 14, mun. Chişinău a fost deservit cu agent termic în mod normal fără careva abateri. Totodată, a menţionat că toate cererile care au parvenit din numele intimatului în adresa APLP 54/183 ţin de solicitarea acestuia de a fi debranşat de la sistemul de încălzire pe motiv că este invalid şi nu îşi poate permite achitarea acestora, dar nici într-un caz nu s-a plîns pe temperatura necorespunzătoare a aerului în apartament.

În urma recepţionării cererilor APLP 54/183 în conformitate cu legislaţia în vigoare a explicat în formă scrisă cet. Petru Ostahi modalităţile de debranşare precum şi acţiunile ce urmează a fi întreprinse de către acesta, în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, anexa nr. 7. Conform art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din actele pricinii rezultă că Curtea de Apel Chişinău a expediat părţilor la 17 iunie 2014 decizia instanţei de apel redactată, motiv din care instanţa de recurs consideră că recursul declarat de SA „Termocom” în procedura falimentului, la 20 august 2014, este depus în termenul prevăzut de lege.

Conform art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei contestate şi emiterea unei noi hotărîri în această parte cu privire la admiterea acţiunii din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Materialele cauzei denotă că, Petru Ostahi este proprietarul apartamentului 39 din str. P. Zadnipru 14, mun.

Chişinău, bloc care este gestionat de APLP 54/183. La 20 mai 2004 APLP 54/183, în calitatea sa de gestionar al condominiului, în numele proprietarilor locuinţelor, a încheiat cu SA „Termocom” contractul pentru folosirea energiei termice în apă caldă cu nr. 5122. Conform informaţiei despre achitarea serviciilor locativ-comunale, pînă la situaţia de 30 martie 2013, Petru Ostahi a acumulat o datorie la energia termică livrată în mărime de 16 815,34 lei. Conform art. 59 Codul cu privire la locuinţe, plata pentru serviciile comunale (apă, gaz, energie electrică, termică şi alte servicii) se încasează în afară de chirie potrivit tarifelor, aprobate în modul stabilit, iar conform art. 60 Codul cu privire la locuinţe, chiriaşul este obligat să plătească la timp chiria şi pentru serviciile comunale.

Chiria se plăteşte de către chiriaş pentru fiecare lună trecută nu mai tîrziu de ziua a zecea din luna următoare.

Conform pct. 21 al Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, dacă temperatura aerului în casa individuală apartament/încăperea locuibilă în cămin (încăperea nelocuibilă) sau a apei calde menajere este mai joasă decît parametrii normativi, la cererea consumatorului, depusă (oral sau în scris) la dispeceratul furnizorului sau gestionarului,după caz reprezentantul acestuia este obligat să verifice funcţionarea aparatelor de încălzire şi a sistemului de alimentare cu apă caldă menajeră în apartament/încăperea locuibilă în cămin (încăperea nelocuibilă), să măsoare temperatura aerului sau a apei şi să întocmească actul respectiv.

Temperatura aerului în apartament/încăperea locuibilă în cămin se măsoară la o distanţă de 1 metru de la peretele exterior şi la înălţimea de 1,5 metri de la podea - fapt care, de asemenea, se fixează în act. Dacă rezultatele măsurărilor nu confirmă pretenţiile expuse în reclamaţie sau se constată că consumatorul nu a efectuat lucrările de izolare termică a apartamentului/încăperii locuibile în cămin (încăperii nelocuibile), actul se întocmeşte numai la cererea consumatorului. Art. 25 al. (1) al Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24 octombrie 2002 prevede că, persoanele fizice şi juridice care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sunt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul prevăzut de contractul încheiat între operator şi utilizator.

Reieşind din normele materiale enunţate şi materialele cauzei, rezultă că în apartamentul nr. 39 din str. P. Zadnipru 14 mun. Chişinău a fost livrată energia termică, apa caldă etc., însă locatarul apartamentului nu şi-au onorat obligaţia de plată în termen a plăţii pentru serviciile comunale prestate. Astfel, instanţa de recurs consideră că instanţele de judecată incorect au respins pretenţiile APLP 54/183, argumentînd că Petru Ostahi a adresat nenumărate cereri prin care şi-a exprimat dorinţa de a fi deconectat de la sistemul de încălzire, însă APLP 54/183 nu a întreprins nici o măsură.

Or, materialele cauzei denotă contrariul, deoarece conform scrisorilor nr. 24/01-2 din 11 iunie 2008 şi nr. 124/01-2 din 10 noiembrie 2010, Petru Ostahi a fost informat de către APLP 54/183, despre faptul că deconectarea de la sistemul central de încălzire a blocului urmează a fi efectuată conform ordinii stabilite de legislaţie, şi anume a anexei nr. 7 a Hotărîrii Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, şi totodată i-a fost explicată şi procedura de deconcetare. Conform art. 970 Cod civil, prin contractul de prestări servicii, o parte se obligă să presteze celeilalte părţi anumite servicii, iar aceasta se obligă să plătească retribuţia convenită, obiectul contractului de prestări servicii constituind serviciile de orice natură.

Conform art. 971 Cod civil, plata pentru serviciile acordate se efectuează după prestarea serviciilor, dacă plata pentru servicii se calculează pe anumite perioade, sumele fiind achitate după încheierea fiecărei perioade în parte. Conform art. 514 Cod civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii, iar conform art. 512 Cod civil, în virtutea raportului obligaţional creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii şi debitorul este ţinut să o execute. Potrivit art. 572 Cod civil, temeiul executării rezultă din existenţa unei obligaţii, obligaţia urmînd a fi executată în modul corespunzător, cu bună credinţă, la locul şi în momentul stabilit.

În acest context şi reieşind din specificul acţiunii, instanţa de recurs constată că instanţele de judecată cu aplicarea eronată a legii materiale, care guvernează raportul juridic litigios eronat au ajuns la concluzia respingerii pretenţiei cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile prestate de SA ,,Termocom”.

În consecinţă, reieşind din cele relatate şi conform normelor de drept enunţate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, circumstanţele pricinii au fost constatate de instanţele inferioare, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de SA „Termocom” în procedura falimentului, cu emiterea unei noi hotărîri prin care a admite acţiunea şi încasare a sumei datoriei în mărime de 16 815,34 lei. În conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) şi art. 96 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată.

Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. Instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Astfe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar a încasa şi cheltuielile de judecată, formate din, achitarea taxei de stat la înaintarea acţiunii în mărime de 504,46 lei, achitarea taxei de stat la înaintarea cererii de apel în mărime de 342,80 lei, achitarea taxei de stat la înaintarea cererii de recurs în mărime de 252,23 lei şi serviciile juridice în mărime de 1 523,55 lei, conform facturii din 28 octombrie 2014, iar în total cheltuieli de judecată în sumă de 2 623,04 lei.

În conformitate cu art.art. 444, 445 alin. (1) lit. b), 445 alin.(3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Se admite recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura falimentului. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 27 februarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de APLP 54/183 împotriva lui Petru Ostahi, intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura falimentului cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, şi se emite o nouă hotărîre prin care: Se admite cererea de chemare în judecată înaintată de APLP 54/183 împotriva lui Petru Ostahi, intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura falimentului cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată.

Se încasează de la Petru Ostahi în beneficiul APLP 54/183 datoria în sumă de 16 815, 34 lei, cheltuielile de judecată formate din achitarea taxei de stat în mărime de 1 099,49 lei şi de acordare a asistenţei juridice în mărime de 1 523,55 lei, iar în total suma de 19 438 (nouăsprezece mii patru sute treizeci şi opt) lei, 89 bani. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Iurie Diaconu Dumitru Mardari Galina Stratulat