2ra-3578/14 — Încasarea datoriei pentru energia termică

prima instanță: D. Mardari dosarul nr. 2ra-3578/14 instanța de apel: V. Pruteanu, A. Minciuna, I. Cimpoi ÎNCHEIERE 24 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Oleg Onu și Diana Onu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociației proprietarilor de locuințe privatizate nr. 54/167 împotriva lui Oleg Onu și Dianei Onu, intervenient accesoriu Societatea pe acțiuni ,,Termocom” în procedura falimentului cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică consumată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Oleg Onu și Diana Onu şi menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 11 decembrie 2013, c o n s t a t ă: La 29 noiembrie 2013, APLP 54/167 a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Oleg Onu și Dianei Onu, intervenient accesoriu SA ,,Termocom” în procedura falimentului cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică consumată.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în baza contului personal deschis la APLP 54/167 pe numele pârâților, SA ,,Termocom” în procedura falimentului a livrat energie termică. Susține că pârâții nu au achitat serviciile prestate, iar datoria formată în perioada 01 iunie 2008 – 01 iunie 2013 constituie 20152,08 lei. Menţionează că conform pct. pct. 10, 17 şi 18 din Hotărârii Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002, proprietarii și chiriașii locuințelor sunt obligați să achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie electrică. Prin urmare, solicită încasarea de la pârâți în mod solidar a datoriei pentru energia termică consumată în sumă de 20152,08 lei şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 11 decembrie 2013 acțiunea a fost admisă şi a fost încasată în mod solidar de la Oleg Onu și Diana Onu în beneficiul APLP nr. 54/167 suma de 20152,08 lei, cu titlu de datorie pentru consumul de energie termică și suma de 340,12 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în total suma de 20492,220 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de către Oleg Onu și Diana Onu şi menținută hotărârea primei instanțe. La 06 noiembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Oleg Onu și Diana Onu au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de admitere parțială a acțiunii, în limita sumei de 6962,45 lei.

Recurenţii Oleg Onu și Diana Onu, în motivarea recursului, au invocat că nu sunt de acord cu hotărârile judecătoreşti, deoarece nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată. Susțin că prima instanță a examinat cauza în lipsa recurenților, astfel, aceștia au fost lipsiți de dreptul de a se apăra, de a expune temeiurile de drept şi de fapt şi de a prezenta probele respective. Afirmă că instanța de apel nu a înlăturat erorile primei instanțe, ci dimpotrivă a comis unele noi, făcând concluzii neîntemeiate şi nepronunţându-se asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel și în ședința de judecată. Menționează că în instanța de judecată Oleg Onu şi reprezentantul său s-au pronunţat asupra necesităţii respingerii pretențiilor APLP 54/167 în mărime de 4818,75 lei din motivul expirării termenului de prescripție extinctivă.

Astfel, suma de 4818,75 lei a fost inclusă în calculul pentru luna mai 2010, la capitolul energie termică (apă caldă), iar ulterior, din luna octombrie 2014, a fost transferată la capitolul energie termică (încălzire). Invocă că luând în considerație că acțiunea APLP 54/167 a fost depusă la 29 noiembrie 2013, termenul general de 3 ani prevăzut de art. 267 alin. (1) din Codul civil pentru înaintarea pretenției a expirat. Mai invocă că în cererea de apel şi în şedinţa de judecată, Oleg Onu a solicitat respingerea pretenţiei cu privire la încasarea sumei de 8370,88 lei, calculată de către APLP nr. 54/167 pentru luna martie 2011 la capitolul energie termică (apă caldă), motivând prin faptul că ultima nu a justificat printr-o careva probă acest enorm consum.

Menţionează că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excluderii sumelor de 4818,75 lei şi 8370,88 lei din datoria pentru energia termică consumată, solicitată de intimată. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Oleg Onu și Diana Onu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Oleg Onu și al Dianei Onu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul lui Oleg Onu și al Dianei Onu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi