2ra-2771/14 — Încasarea sumei

prima instanţă: N.Simciuc dosarul nr. 2ra-2771/14 instanţa de apel: N.Cernat, A.Pahopol, A.Gavriliţa ÎNCHEIERE 08 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea pe acţiuni „Termocom” (în procedura falimentului), în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societăţii pe acţiuni „Termocom” (în procedura falimentului) împotriva Svetlanei Sîrbu privind încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de societatea pe acţiuni „Termocom” (în procedura falimentului) şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 05 martie 2014, c o n s t a t ă La 23 octombrie 2013, SA „Termocom” (în procedura falimentului) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Svetlanei Sîrbu privind încasarea sumei. În susţinerea cererii reclamantul a indicat că în baza contractului nr. 4002 pentru folosirea energiei termice în apă caldă din 01 noiembrie 2003, încheiat cu pîrîta, ultima şi-a asumat obligaţia de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate. Potrivit pct. 3.1. şi 4.1. al contractului enunţat, calculele pentru energia termică au fost efectuate în baza datelor aparatului de evidenţă, iar pentru energia termică livrată, consumatorul urmează să achite lunar plata costului energiei utilizate, organizației furnizoare de energie termică, prin dispoziţiile de plată a furnizorului, conform tarifelor stabilite.

Menţionează reclamantul că din motivul neonorării obligaţiilor contractuale prin neachitarea bonurilor de plată pentru consumul de energie termică la 07 octombrie 1 2013 pîrîta a acumulat o datorie în mărime de 3 800 lei, pentru perioada noiembrie 2010-martie 2011, fapt confirmat prin lista facturărilor şi achitărilor pentru energia termică. Susţine că potrivit contractului, au convenit cu pîrîta că plata se consideră efectuată la data încasării sumelor băneşti pe contul de decontare a furnizorului. Totodată, întru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă la 10 octombrie 2013 s-a adresat pîrîtei cu reclamaţie privind achitarea datoriei, însă a fost lăsată fără răspuns. Cere reclamantul prin cererea de chemare în judecată şi cererea de micşorare a cuantumului acţiunii, încasarea de la Sîrbu Svetlana în beneficiul SA ,,Termocom” (în procedura falimentului) a datoriei în mărime de 1 663.11 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 05 martie 2014 acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, SA „Termocom” (în procedura falimentului) a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de SA „Termocom” (în procedura falimentului) şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 05 martie 2014. La 22 iulie 2014, în termenul prevăzut de lege, SA „Termocom” (în procedura falimentului) a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a indicat că atît de prima instanţă,cît şi instanţa de apel nu au fost elucidate pe deplin circumstanţele esenţiale ale pricinii.

La fel, indică că după încheierea contractului nr. 4002 pentru folosirea energiei termice în apă caldă din 01 noiembrie 2003, a fost încheiat la 23 august 2007 şi actul de delimitare a apartenenţei de bilanţă a reţelelor termice, semnat de consumator, care semnifică acordul de voinţă a părţilor, manifestat prin responsabilitate şi suportarea cheltuielilor de către fiecare pînă la/sau după hotar. Anterior semnării actului SA ,,Termocom” nu avea dreptul să calculeze pierderile, deoarece nu a fost stabilit hotarul de delimitare, iar odată cu stabilirea acestuia, au survenit drepturi şi obligaţii pentru fiecare parte, pe care instanţele de judecată le-au ignorat. Susţine că obligaţia consumatorului de a suporta cheltuielile pentru pierderile energiei termice din reţele, care nu aparţin furnizorului, rezultă din însăşi raportul obligaţional, deoarece pierderile normative nu sunt incluse în tariful de energie termică şi sunt suportate de consumator.

Calculul pierderilor normative se efectuează conform metodologiei aprobate de ANRE la 20 martie 2002 şi sunt trecute în contul consumatorului potrivit art. 94 al Regulamentului cu privire la livrarea şi utilizarea energiei termice aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 434 din 09 aprilie 1998. 2 Suplimentar invocă că potrivit pct. 4.2 din contractul nr. 4002 din 01 noiembrie 2003 care prevede în mod expres că furnizorul, lunar, înaintează consumatorului conturile de plată în care este indicată cantitatea de energie termică consumată pentru luna calendaristică cu divizarea pe tipuri de consum şi suma datoriei pentru energia termică consumată în lunile precedente, iar facturile de plată recepţionate urmează a fi achitate de către consumator pînă la data de 30 a lunii următoare, termen indicat expres în factură.

Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către SA „Termocom” (în procedura falimentului) urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa 3 judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Termocom” (în procedura falimentului) este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „Termocom” (în procedura falimentului), ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către societatea pe acţiuni „Termocom” (în procedura falimentului) se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 4