2rac-382/14 — Încasarea penalităţii

prima instanţă: I.Gancear dosarul nr. 2rac-382/14 instanţa de apel: M.Anton, A.Panov, T.Pelin ÎNCHEIERE 13 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea comercială „IURS” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea pe acţiuni „Termocom” în procedura planului împotriva societăţii comerciale „IURS” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea penalităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de societatea comercială „IURS” societate cu răspundere limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 10 iulie 2013, c o n s t a t ă La 05 februarie 2013, SA „Termocom” în procedura planului a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „IURS” SRL cu privire la încasarea penalităţii.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în baza contractului pentru folosirea energiei termice în apă fierbinte nr.2907 din 15 noiembrie 2011, încheiat cu SC „IURS” SRL, pîrîtul şi-a asumat obligaţia de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate la obiectele sale. Potrivit prevederilor contractului menţionat, plata pentru energia termică furnizată se efectuează lunar, în lei prin transfer bancar pe contul de decontare a furnizorului. Plata se consideră efectuată la data încasării sumelor băneşti pe contul de decontare a furnizorului. Susţine că a respectat în întregime obligaţiile asumate contractual, însă nerespectarea de către consumator a obligaţiilor sale a generat calcularea penalităţii pentru perioada 01.08.2012-01.12.2012 în sumă de 4 803,06 lei.

Menţionează că calculul penalităţii a fost efectuat în conformitate cu pct.4.5 din contractul pentru folosirea energiei termice în apă fierbinte nr.2907 din 15 noiembrie 1 2011, care prevede expres că dacă consumatorul va încălca termenele şi condiţiile de plată stipulate în contract, va achita o penalitate de 0,1% din suma datorată pentru fiecare zi de întîrziere a plăţii pentru energia termică consumată, începînd cu prima dată limită de achitare a facturii pînă la data efectuării plăţii. Întru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă a expediat reclamaţie în adresa pîrîtului, prin intermediul unei scrisori recomandate, care a fost lăsată fără răspuns.

Cere reclamantul prin cererea de chemare în judecată şi cererea de modificare a cuantumului pretenţiilor, încasarea de la SC „IURS” SRL în beneficiul lui a penalităţii în sumă de 5 673,01 lei şi cheltuielilor de judecată (f.d.1-2, 25). Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 10 iulie 2013 acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la SC „IURS” SRL în beneficiul SA „Termocom” în procedura planului suma de 5 673,01 lei cu titlu de penalitate, şi în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 270 lei. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, SC „IURS” SRL a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014 a fost respins apelul declarat de SC „IURS” SRL şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 03 iunie 2014 SC „IURS” SRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei încheieri de suspendare a examinării cauzei pînă la pronunţarea unei decizii definitive şi irevocabile în pricina civilă la acţiunea SA „Termocom” în procedura planului împotriva SC „IURS” SRL privind încasarea datoriei pentru serviciile prestate şi la acţiunea reconvenţională depusă de SC „IURS” SRL împotriva SA „Termocom” în procedura planului cu privire la rezolvirea contractului. În susţinerea recursului s-a indicat că, concluziile instanţelor judecătoreşti, expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi procedural În acest sens susţine că sunt . întrunite condiţiile art.261 lit.h) CPC pentru suspendarea procesului în cazul în care pricina civilă nu poate fi judecată înainte de soluţionarea unei alte pricini complexe.

Menţionează că în cazul exercitării dreptului de rezoluţiune contractul încetează şi părţile sunt eliberate de obligaţia de a presta, trebuind să restituie prestaţiile executate şi veniturile realizate. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La materialele cauzei lipsesc probe în confirmarea recepţionării deciziei integrale a instanţei de apel de către recurent. Astfel, recursul se consideră depus în termen. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul 2 declarat de către SC „IURS” SRL urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SC „IURS” SRL este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu 3 respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SC „IURS” SRL, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către societatea comercială „IURS” societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 4