2rac-289/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: N. Şova dosarul nr.2rac-289/14 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, N. Craiu ÎNCHEIERE 16 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea comercială „Conestim” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe acțiuni „Termocom” în procedura planului împotriva Societății comerciale „Conestim” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere şi a penalităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea comercială „Conestim” societate cu răspundere limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 27 septembrie 2013, c o n s t a t ă: La 13 martie 2013, SA ,,Termocom” în procedura planului a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SC „Conestim”SRL cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere şi a penalităţii.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în baza contractului de livrare a energiei termice în apă caldă nr. 2916 din 01 ianuarie 2012, încheiat între SA ,,Termocom” în procedura planului şi SC „Conestim” SRL, ultima şi-a asumat obligaţia de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate de către SA „Termocom” la obiectele sale. Menţionează că conform contractului indicat, plata pentru energia termică furnizată se efectuează lunar, în lei, prin transfer bancar pe contul de decontare al furnizorului şi se consideră achitată la data încasării sumelor băneşti pe contul de decontare al furnizorului.

Susţine că SA „Termocom” a respectat în întregime obligaţiile contractuale asumate, însă nerespectarea de către consumator a obligaţiilor sale contractuale, a generat calcularea pentru perioada august 2012-decembrie 2012 a unei penalități în sumă de 784,31 lei, calculul acesteia fiind efectuat în corespundere cu acordul adiţional la contractul menţionat, care prevede expres că dacă consumatorul va încălca termenele şi condiţiile de plată stipulate în pct. 4.2 al contractului, consumatorul va achita o penalitate de 0,1% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere a plăţii pentru energia termică consumată, începând cu prima dată-limită de achitare a facturii până la data efectuării plăţii.

2 Afirmă că întru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului creat, pârâtei i-a fost expediată prin intermediul unei scrisori recomandate o pretenţie/somaţie cu nr. 79/835 din 07 februarie 2013, care a fost lăsată de către aceasta fără examinare şi până în prezent nu a primit nici un răspuns. Prin urmare, solicită încasarea de la pârâtă a penalităţii în sumă de 784,31 lei şi a cheltuielilor de judecată. La 15 mai 2013, SC „Conestim” SRL a depus o cerere, prin care a solicitat conexarea într-un singur proces pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SA „Termocom” împotriva SC „Conestim” SRL cu privire la încasarea datoriei şi prezenta pricină. Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 10 iunie 2013 pricinile civile au fost conexate într-un singur proces. Ulterior, SA „Termocom” în procedura planului a depus o cerere de concretizare a pretențiilor, solicitând încasarea din contul SC „Conestim” SRL a sumei de 5126,08 lei cu titlu de datorie pentru energia termică livrată pentru perioada ianuarie 2012-martie 2012, a sumei de 658,20 lei, cu titlu de penalitate pentru perioada aprilie 2012-iulie 2012, a sumei de 784,31 lei, cu titlu de penalitate pentru perioada august 2012-decembrie 2012 şi a sumei de 324,74 lei, cu titlu de dobândă de întârziere pentru perioada 01 februarie 2012-23 noiembrie 2012, iar în total suma de 6893,33 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 27 septembrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat de la SC „Conestim” SRL în beneficiul SA ,,Termocom” în procedura planului suma de 5126,08 lei, cu titlu de datorie pentru energia termică livrată, suma de 1129,81 lei, cu titlu de penalitate şi suma de 324,74 lei, cu titlu de dobândă de întârziere. În rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. A fost încasată de la SC „Conestim” SRL în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 270 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de către SC „Conestim” SRL şi menținută hotărârea primei instanţe.

La 28 martie 2014, în termenul prevăzut de lege, SC „Conestim” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea parţială a creanţei în mărime de 575,61 lei din contul SC „Conestim” SRL şi încasarea de la intimată a taxei de stat în sumă de 135 lei. Recurenta SC „Conestim” SRL, în motivarea recursului, a invocat că nu este de acord cu hotărârile judecătoreşti, deoarece intimata nu a prezentat în şedinţele de judecată calculul detaliat, care a stat la baza sumelor facturate. Menţionează că în procesul examinării cauzei s-a constatat cu certitudine că intimata a folosit metoda repartizării proporţionale a consumului de energie termică pe întregul bloc.

Justificând faptul că prin spaţiile cu suprafaţa de 53,92 m2, ţevile cu diametrul de 20 mm, doar tranzitează spaţiile respective, fără a avea conexiune cu calorifere termice, între recurentă şi intimată a fost încheiat contractul de furnizare a energiei termice în apă caldă nr. 2916 din 01 ianuarie 2012, pentru compensarea pierderilor de energie termică pentru tranzitare şi nu cu scopul de a beneficia de energia termică furnizată de intimată. Însă, instanţa de 3 apel nu a reţinut faptul că suprafaţa tranzitată este de 53,92 m2 şi nu de 269,6 m2, care este suprafaţa totală a încăperilor, conform datelor de la organul cadastral teritorial expuse în extrasul anexat la materialele dosarului. Consideră că pentru perioada 01 ianuarie 2012-01 martie 2012, indicată de intimată, datoria formată nu poate să depăşească suma de 575,61 lei.

Susţine că în şedinţa de judecată recurenta a prezentat extrasul de la organul cadastral teritorial, conform căruia încăperile menţionate sunt atribuite fondului ne locativ, fiind folosite în calitate de oficii. Mai mult ca atât, încăperile menţionate sunt conectate la încălzire autonomă. Afirmă că la materialele dosarului au fost anexate o mulţime de probe, care confirmă respingerea facturilor fiscale ca fiind greşit calculate, cu rugămintea efectuării unui recalcul. Prin referința depusă la 29 mai 2014 SA ,,Termocom” în procedura planului a solicitat respingerea recursului şi menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA ,,Termocom” în procedura planului nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

4 În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul SA ,,Termocom” în procedura planului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul Societăţii comerciale „Conestim” societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi