2rc-608/15 — Încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere

prima instanţă: I. Ţurcan dosarul nr. 2rc-608/15 instanța de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrcă, E. Clim DECIZIE 30 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de Societatea cu Răspunderea Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Termocom” în procedura falimentului împotriva Societăţii cu Răspunderea Limitată „Inova” cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2015, prin care cererea de apel depusă de Societăţii cu Răspunderea Limitată „Inova” a fost restituită, constată: La 10 iunie 2014, SA „Termocom” în procedura falimentului a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Inova” cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere.

În motivarea acţiunii a indicat că în baza contractului pentru folosirea energiei termice în apă fierbinte nr.1501 din 01 aprilie 2011 încheiat între SA „Termocom” în procedura falimentului şi SRL „Inova”, ultimul şi-a asumat obligaţia de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate de către SA „Termocom” la obiectele sale. Conform p. 3.1 al contractului nominalizat, calculele pentru energia termică erau efectuate în baza datelor aparatului de evidenţă, prezentate de către „consumator” la SA „Termocom”. Pentru energia termică livrată „consumator”, în conformitate cu p.4.1 al contractului nominalizat era obligat să achite lunar plata costului energiei utilizate, organizaţiei furnizoare de energie termică, prin dispoziţiile de plată ale reclamantului, conform tarifelor stabilite.

Susţine că din cauza neonorării obligaţiilor contractuale prin neachitarea facturilor de plată pentru consumul de energie termică s-a acumulat o datorie la consumul de energie termică pentru perioada de 01 noiembrie 2013-01 martie 2014 în sumă de 17681,91 lei, confirmată prin lista achitărilor şi facturilor şi de către facturile şi bonurile de control. Totodată, invocă că părţile contractante au convenit că plata să se considere executată la data încasării mijloacelor băneşti pe contul de decontare a furnizorului. Astfel, consideră că nerespectarea de către consumator a obligaţiilor sale contractuale, a generat calcularea pentru perioada 01 ianuarie 2014 - 13mai 2014 a unei dobînzi de întîrziere în sumă de 448.69 lei.

A mai indicat că de către furnizor au fost respectate în întregime obligaţiile contractuale, privind livrarea energiei termice, iar pîrîtul a executat obligaţiile parţial, doar în partea consumului energiei termice. În partea achitării energiei termice folosite nu a executat şi nici nu le execută pînă în prezent. Afirmă că de către reclamant au fost îndeplinite cerinţele privitor la procedura de soluţionare prealabilă a cauzei pe calea extrajudiciară, privitor la achitarea benevolă a sumei pretenţiei, prin expedierea reclamaţiei nr. 79/1860 din 13 martie 2014, însă pînă în prezent nu a primit nici un răspuns. La fel, menţionează că prin aceasta procedura pîrîtul a fost informat despre intenţia creditorului de a purcede la exercitarea dreptul său la apărarea drepturilor civile pe calea judiciară, încălcate prin neexecutarea sau executarea tardivă a obligaţiilor contractuale.

Solicită încasarea din contul SRL „Inova” în beneficiul SA „Termocom” în procedura falimentului datoria în sumă de 17681,91 lei şi suma de 448,69 lei cu titlu de dobînda de întîrziere, iar în total suma de 18130,60 lei, cît şi taxa de stat în beneficiul statului. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 octombrie 2014, acţiunea a fost admisă şi încasat din contul SRL „Inova” în beneficiul SA „Termocom” în procedura falimentului suma de 17681,91 lei cu titlu de datorie pentru energia termică, cît şi suma de 448,69 lei cu titlu de dobînda de întîrziere, iar în total suma de 18130,60 lei. Totodată, a fost încasat din contul SRL „Inova” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 543,92 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 19 noiembrie 2014, SRL „Inova” a declarat apel împotriva acesteia, solicitînd admiterea apelului şi respingerii cererii înaintate de SA „Termocom” în procedura falimentului ca parţial nefondată, obligarea SA „Termocom” de a recalcula cuantumul sarcinii termice a clădirii conform situaţiei existente şi corespunzător a sumelor de plată pentru energia termică consumată de SRL „Iova”, în baza acestei recalculări să fie elaborat un grafic de comun acord de achitare a datoriei, iar pentru o evidenţă corectă a energiei termice consumate de SRL „Inova”, care să excludă pierderile din reţea de transportare şi de încălzire neeficientă a altor consumatori, dispunerea instalării unui contor nemijlocit în clădire.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2015, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de către SRL „Inova”, s-a comunicat apelantului despre necesitatea prezentării dovezii de plata taxei de stat în mărime de 407,94 lei şi a apelului motivat în termen de 10 zile din momentul primirii copiei de pe încheierea în cauză. Totodată, a fost explicat că în caz de neîndeplinire în termenul stabilit a indicaţiilor menţionate cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu toate documentele va fi restituită. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2015, cererea de apel depusă de SRL „Inova” a fost restituită. La 21 mai 2015, SRL „Inova” a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel din 22 aprilie 2015, solicitînd admiterea recursului şi casarea încheierii contestate.

Susţine că acceptă parţial argumentele instanţei de apel, în ceea ce priveşte neîndeplinirea a tuturor indicaţiilor instanţei de apel cu privire la achitarea taxei de stat, însă menţionează că SRL „Inova” este în imposibilitate de a efectua transferuri bancare, deoarece contul bancar este blocat. Afirmă că în şedinţa de judecată din 22 aprilie 2015, a invocat acest motiv şi a solicitat examinarea apelului în fond, cu impunerea societăţii de a achita taxa de stat la pronunţarea hotărîrii judecătoreşti. Cît priveşte înştiinţarea despre data şedinţelor de judecată şi mersul procesului insistă că nu au fost informaţi din motive, care nu depind de SRL „Inova”. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

Din materialele dosarului rezultă că copia încheierii recurate a fost expediată în adresa părților, inclusiv recurentului SRL „Inova” la data de 08 mai 2015, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire anexată la materialele cauzei (f.d. 114). Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus recursul la 21 mai 2015 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). După cum denotă actele cauzei, SRL „Inova” a depus apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 octombrie 2014 şi fără a achita taxa de stat la depunerea apelului în conformitate cu art. 364 alin. (1) CPC, care direct indică că cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii.

Ca urmare, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2015 nu s-a dat curs cererii de apel depusă de SRL „Inova”, fiindu-i acordat apelantului un termen de 10 zile din momentul recepţionării încheierii, pentru prezentarea dovezii de plată a taxei în mărime de 407,94 lei şi a apelului motivat și explicat că în caz de neîndeplinire a indicaţiilor menţionate în termenul stabilit, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu toate documentele anexate va fi restituită fără examinare. Aici, Colegiul consideră necesar de menționat că încheierea sus-menţionată, a fost expediată la adresa apelantului SRL „Inova”, indicată la înaintarea cererii de apel, dar şi în actele anexate la materialele dosarului, însă aceasta nu a fost recepţionată, dar a fost restituită de către oficiul poştal cu menţiunea despre faptul că destinatarul „a plecat”, or, adresa nouă pentru corespondență apelantul instanţei nu a comunicat.

Iar în aceste condiţii sunt relevante speţei prevederile art. 107 CPC, care indică că dacă îşi schimbă domiciliul sau sediul după pornirea procesului, partea sau reprezentantul este obligat să comunice instanţei, prin cerere, noua adresă, iar părţii adverse prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă se depune la dosar o dată cu cererea. În lipsa unei astfel de comunicări, citaţia sau înştiinţarea se trimite la ultima adresă cunoscută instanţei şi se consideră înmînată chiar dacă destinatarul nu mai locuieşte acolo.

Aşa fiind, instanţa de recurs găseşte drept întemeiată menţiunea instanţei de apel că urmare a prevederilor legislaţiei în vigoare, apelantului i-a fost adusă la cunoştinţă încheierea prin care cererii de apel nu i sa dat curs, or, neajunsurile indicate în încheiere urmau a fi înlăturate, cu toate acestea pînă la data de 22 aprilie 2015, apelantul nu a prezentat instanţei o cerere de apel motivată şi nici dovada achitării taxei de stat şi nici probe cu privire la imposibilitatea achitării taxei de stat.

Sub acest aspect, este apreciată critic şi lipsită de sens şi afirmaţia recurentului precum că încheierea, prin care a fost stabilit termen limită de înlăturarea neajunsurilor şi care stă în baza emiterii încheierii din 22 aprilie 2015, nu a fost adusă la cunoştinţa SRL „Inova”, deoarece cum s-a menţionat, încheierea şi citaţiile au fost expediate la adresa invocată de ultima în cererea de apel, însă au fost restituite fără înmînare, din motivul că întreprinderea nu se mai află la adresa invocate, respectiv în cazul dat necitarea nu-i poate fi imputată instanţei.

Tot aici, instanţa de recurs consideră necesar de menţionat şi faptul că SRL „Inova”, fiind conştient că a depus încă la 19 noiembrie 2014 doar cererea de apel nemotivată şi fără a achita taxa de stat, avea obligaţia de a întreprinde toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă şi de a îndeplini cerinţele legale, fapt, însă, ignorat de aceasta. Drept care este dedus şi din prevederile art. 56 alin. (3) CPC, care indică că participanţii la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiunilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.

La fel şi art. 61 alin. (1) CPC prevede că părţile sunt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. În acelaşi timp, instanţa de recurs consideră neîntemeiată şi afirmaţia recurentului precum că instanţa de apel prin respingerea demersului de amânare a achitării taxei de stat nu a luat în consideraţie că faptul dat poate constitui o lezare a dreptului de acces la justiţie. Or, prevederile art. 86 alin. (1) CPC, acordă dreptul instanţei judecătoreşti de a decide asupra amânării plăţii taxei de stat, dar nu-i impune obligaţii în sensul dat.

Mai mult că SRL „Inova” nu a prezentat instanţei de apel nici probe confirmative care ar indica la temeinicia solicitării cu privire la amânarea achitării taxei de stat până la judecarea apelului în fond şi nici probe care ar confirma că la examinarea apelului în fond, apelantul va fi în posibilitatea de a achita taxa de stat pentru examinarea apelului, care conform prevederilor legale nu poate fi examinată fără achitarea taxei de stat. În asemenea împrejurări se constată drept temeinică soluţia instanţei de apel cu privire la restituirea cererii de apel, deoarece apelantul SRL „Inova” nu a înlăturat neajunsurile stabilite de instanța de apel prin încheierea din 14 ianuarie 2015, iar asemenea circumstanțe atrag consecinţele dispoziţiilor art. 369 alin. (1) lit. a) CPC.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere că criticile formulate în recurs sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspunderea Limitată „Inova”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Termocom” în procedura falimentului împotriva Societăţii cu Răspunderea Limitată „Inova” cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere, Decizia este irevocabilă.

Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva