3ra-839/14 — Încasarea salariului și repararea prejudiciului moral

dosarul nr.3ra-839/14 prima instanţă: L. Brînza instanţa de apel: V. Pruteanu, Iu. Cimpoi, A. Minciuna ÎNCHEIERE 03 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al Poliției al MAI, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Hlopețchi Igor împotriva Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției al MAI privind încasarea salariului, penalității, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 05 martie 2014, prin care hotărîrea instanței de fond a fost menținută, c o n s t a t ă: La data de 04 iunie 2013, reclamantul Hlopeţchi Igor a depus cerere de chemare în judecată către Inspectoratul General al Poliţiei al MAI şi Ministerul Afacerilor Interne al RM cu privire la încasarea salariului, penalităţii, prejudiciului moral în mărime de 30 000 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 5 000 lei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, la data de 04 iulie 2012, prin Ordinul nr. 304 ef al Ministerului Afacerilor Interne al RM, cu privire la sancţionarea disciplinară a unor conducători ai CPS Buiucani al CGP mun. Chişinău, Hlopeţchi Igor a fost concediat din funcţia de comisar adjunct, şef al serviciului personal şi educaţie al CPS Buiucani al CGP mun. Chişinău. Nefiind de acord cu pct. 1 al Ordinului menţionat şi respectiv cu rezultatele anchetei de serviciu care urma să stea la baza emiterii respectivului ordin, la 09 iulie 2012 a înaintat Curţii de Apel Chişinău cerere de chemare în judecată. La 26 octombrie 2012 acţiunea a fost admisă, anulat pct.1 al Ordinului Ministerului Afacerilor Interne al RM „Cu privire la sancţionarea disciplinară a unor conducători a CPS Buiucani al CGP mun.

Chişinău” nr. 304 ef din 04 iulie 2012 în partea în care a fost sancţionat disciplinar cu concedierea din organele afacerilor interne şi Ordinul Ministerului Afacerilor Interne al RM nr. 375 ef din 08 august 2012 „Cu privire la modificarea Ordinului Ministerului Afacerilor Interne al RM nr.304 ef din 04 iulie 2012”, s-a restabilit Hlopeţchi Igor în funcţia ocupată anterior de comisar-adjunct, şef al serviciului personal şi educaţie al CPS Buiucani al CGP mun.

Chişinău, s-a obligat Ministerul Afacerilor Interne al RM de a achita lui Hlopeţchi Igor salariul mediu lunar pentru lipsa forţată de la serviciu, începînd cu perioada 07 iulie 2012 pînă la data de 26 octombrie 2012, s-a încasat din contul Ministerului Afacerilor Interne al RM în beneficiul lui Hlopeţchi Igor suma de 6500 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică., La 08 noiembrie 2012 Ministerul Afacerilor Interne al RM a depus recurs, iar la 03 decembrie 2012 a emis Ordinul nr. 629 ef cu privire la repunerea în unele drepturi a domnului Hlopeţchi Igor, prin care colonelul de poliţie Hlopeţchi Igor a fost restabilit în funcţia deţinută pînă la concediere.

La 24 ianuarie 2013 Ministerul Afacerilor Interne a depus cerere privind retragerea recursului, solicitînd emiterea unei încheieri privind încetarea procedurii în recurs. Iar, la 04 martie 2013 prin Ordinul Ministerul Afacerilor Interne nr. 147 ef cu privire la repunerea în drepturi a domnului Hlopeţchi Igor, s-a anulat pct.l al Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 304 ef 04 iulie 2012, s-a anulat Ordinul MAI nr. 375 ef din 08 august 2012 cu privire la modificarea Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 304 din 04 iulie 2012, s-au achitat drepturile pentru perioada lipsei forţate de la serviciu, prejudiciul moral şi cheltuielile de asistenţă juridică. Hlopeţchi Igor a fost reangajat în cadrul organelor afacerilor interne în funcția deţinută anterior, şi pînă în luna februarie (inclusiv) 2013 primea salariul regulat Începînd cu luna martie 2013 nu a primit salariul cuvenit, deşi îşi îndeplinea obligaţiunile de serviciu.

Reieşind din faptul că nu i se achită salariul, la data de 19 aprilie 2013 a depus un raport pe numele Ministrului Afacerilor Interne, prin care a solicitat dispunerea achitării salariului pentru activitatea efectuată. Acest raport a fost lăsat nesatisfăcut. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 08 octombrie 2013, s-a admis parţial cererea de chemare în judecată înaintată de Hlopeţchi Igor către Ministerul Afacerilor Interne al RM şi Inspectoratul General al Poliţiei al MAI privind încasarea salariului, penalităţii, prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată. S-a încasat din contul pîrîtului Inspectoratul general al Poliției în beneficiul lui Hlopețchi Igor salariul în mărime de 37767, 8 lei și a penalității în mărime de 7 072, 07 lei, cheltuieli de judecată în mărime de 3000 lei, în rest pretențiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate (f.d.122, 127-136).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2014 au fost respinse apelurile declarate de Hlopețchi Igor și Inspectoratul General al Poliției al MAI, și menținută fără modificări hotărîrea instanței de fond (f.d.174-178). La 27 mai 2014 recurentul Inspectoratul General al Poliției al MAI a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea lui Hlopețchi Igor împotriva Inspectoratul General al Poliției al MAI să fie respinsă, în această parte. În motivarea cererii de recurs recurentul Inspectoratul General al Poliţiei al MAI a relevat că, instanțele de judecată nu au dat apreciere justă afirmaţiilor recurentului şi a înscrisurilor probatorii anexate la materialele cauzei.

A mai indicat că, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

A indicat că, deși instanțele de fond și de apel au dat o calificare corectă raportului juridic material litigios, al cărui obiect constituie încasarea salariului, totodată corect determinînd și normele aplicabile, cele cuprinse în legea nr. 320 din 27 decembrie 2012, Hotărîrea Guvernului nr. 778 din 27 noiembrie 2009 și Hotărîrea Guvernului nr. 283 din 24 aprilie 2013, din cauza înțelegerii incorecte a sensului acestora au considerat că angajatorul în speța dată este recurentul, și nu intimatul Ministerul Afacerilor Interne, deși coroborînd normele citate se reține că Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției al MAI sunt două persoane juridice de sine stătătoare, doi angajatori diferiți ai diferitor subdiviziuni, pentru care Legea delimitează strict care sunt subdiviziunile și competențele ministrului și șefului Inspectoratului la angajare, și respectiv la obligația de compensare persoanei a salariului pe care nu l-a primit.

Astfel, consideră că nu urma să fie obligat Inspectoratul General al Poliţiei al MAI să achite restanţa la salariu, însă Ministerul Afacerilor Interne, dat fiind faptul că intimatul Hlopeţchi Igor este angajat al Ministerului Afacerilor Interne. La 02 iulie 2014 și 19 august 2014 intimatul Hlopețchi Igor a depus referințe, prin care a pledat pentru declararea recursului ca fiind inadmisibil. A comunicat, că instanța urmează să aprecieze critic argumentul recurentului precum, că între intimatul Hlopețchi Igor și recurentul IGP al MAI nu există raporturi de muncă.

Acest argument a fost combătut prin probatoriul administrat de instanța de fond și de apel, totodată din materialele cauzei se poate de stabilit că existența raporturilor de muncă între intimatul Hlopețchi Igor și recurentul IGP al MAI se probează prin puterea lucrului judecat întrucît mai multe instanțe judecătorești au pronunțat hotărîri care constată existența raporturilor de muncă între intimat și recurent. Invocă drept precedent judiciar, practica judiciară a Curții Supreme de Justiție care combat afirmațiile recurentului, și anume: decizia CSJ din 15 ianuarie 2014, dosar nr. 3ra-38/14 în pricina civilă Cucoș vs MAI și IGP al MAI; decizia CSJ din 23 ianuarie 2014, dosar 3ra-131/14 în pricina civilă Bilibov vs MAI și IGP al MAI; decizia CSJ din 12 iunie 2014, dosar nr. 3ra-689/14 în pricina civilă Paiu vs MAI și IGP al MAI.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurentul Inspectoratul General al Poliţiei al MAI poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul Inspectoratul General al Poliţiei al MAI în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei al MAI se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Dumitru Mardari