3ra-1552/18 — Contestarea actului administrativ

3ra-1552/18 — Contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-1552/18

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău, judecător – S. Stratan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al

Poliției al MAI,

în cauza civilă la cererea înaintată de Igor Hlopețchi împotriva Ministerului

Afacerilor Interne și Inspectoratului General al Poliției al MAI, intervenient

accesoriu Afanasie Terenti cu privire la contestarea actului administrativ,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu,

repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de asistență juridică,

împotriva deciziei din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Inspectoratul General al Poliției al MAI și

intervenientul accesoriu Afanasie Terenti, fiind menținută hotărârea din 02

decembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 28 mai 2014, Igor Hlopețchi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne (în continuare MAI) și Inspectoratului

General al Poliției (în continuare IGP) privind contestarea actului administrativ,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu,

repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea acțiunii a indicat, că a fost angajat al MAI, exercitând până la

momentul concedierii funcția de Comisar adjunct al Comisariatului de Poliție

Buiucani. La 22 mai 2014, prin ordinul nr. 91 ef. privind încetarea serviciului, a

fost încetat contractul individual de muncă dintre colonelul de poliție Igor

Hlopețchi și MAI, în baza art. 47 alin. (1) lit. f) din Legea cu privire la activitatea

Poliției și statutul polițistului, în legătură cu lichidarea subdiviziunii Poliției sau cu

reducerea statelor de personal, dacă polițistul refuză transferul într-o altă funcție.

Potrivit reclamantului, actul administrativ indicat supra este ilegal, deoarece la

04 ianuarie 2013, a fost preavizat despre faptul că funcția deținută urmează a fi

redusă, ulterior, după expirarea a 2 luni din momentul comunicării preavizului, a

continuat să exercite activitatea în unitatea de poliție a sectorului Buiucani,

1

exercitând funcțiile specifice corpului de comandă a unității, iar după scadența

termenului de preaviz, ordinul cu privire la reducerea unității nu i-a fost adus la

cunoștință. În consecință, a continuat să exercite atribuțiile de serviciu, obținând

remunerații și alte drepturi salariale pentru munca prestată.

La 28 martie 2013, prin ordinul nr. 81 al Inspectoratului de Poliție Buiucani al

Departamentului de Poliție mun. Chișinău, a primit o indemnizație bănească pentru

luna martie, potrivit actelor de ordine internă, se atestă existența raporturilor de

serviciu post factum preavizării, astfel, potrivit listei colaboratorilor membri ai

grupei operative de anchetă pentru 06 martie 2013, precum și listelor privind

repartizările pentru zilele de 06.03.2013, 11.03.2013, 22.03.2013, 26.03.2013,

03.04.2013, 09.04.2013, 11.04.2013, reclamantul a fost admis în muncă,

exercitând atribuțiile funcționale de conducere.

Mai mult, existența raporturilor de muncă în cadrul Inspectoratului de Poliție a

Departamentului de Poliție mun. Chișinău, se probează inclusiv și prin Registrul

evidenței deplasărilor în timpul zilei de lucru a colaboratorilor din cadrul unității

de poliție a sectorului Buiucani, respectiv, prezența reclamantului în cadrul

Inspectoratului de Poliție Buiucani al Departamentului de Poliție mun. Chișinău se

confirmă prin înscrisurile din registrul indicat supra.

De asemenea, existența raporturilor de muncă dintre reclamant și IGP se mai

confirmă și prin corespondența cu Șeful IGP. Astfel, la 29 martie 2013,

reclamantul a depus un raport pe numele șefului IGP, prin care a solicitat

permisiunea de a părăsi garnizoana mun. Chișinău în zilele de odihnă, începând cu

data de 30 martie 2013 până la data de 31 martie 2013, demers acceptat și

contrasemnat de șeful IGP. La 19 aprilie 2013 a depus un alt raport pe numele

șefului IGP, prin care a solicitat permisiunea de a pleca peste hotarele Republicii

Moldova, demers acceptat și contrasemnat de șeful IGP.

Reclamantul consideră că funcția de șef-adjunct al subdiviziunii de poliție a

sectorului Buiucani, mun. Chișinău, ocupată de el, nu a fost lichidată, ci a fost

redenumită și substituită prin funcția de șef-adjunct al IGP Buiucani al

Departamentului de Poliție mun. Chișinău. Așadar, reclamantul a sugerat că funcția

de comisar-adjunct al subdiviziunii de poliție a sectorului Buiucani este identică cu

funcția de șef-adjunct al Inspectoratului de Poliție Buiucani, or, atribuțiile și

obligațiile funcționale au rămas aceleași.

După data de 05 martie 2013, ulterior operării modificărilor în statele de

personal, reclamantul a continuat să activeze în cadrul corpului de comandă a

unității de poliție a sectorului Buiucani, adică în cadrul Inspectoratului de Poliție

Buiucani al Departamentului de Poliție mun. Chișinău, astfel, a exercitat în

continuare funcția de șef-adjunct al subdiviziunii polițienești din cadrul sectorului

Buiucani, mun. Chișinău, fiind acceptat și admis în mod tacit de către factorii de

decizie din cadrul MAI.

În baza prevederilor art. 58 alin. (3) din Codul muncii, în cazul în care

contractul nu a fost perfectat în formă scrisă, acesta este considerat a fi încheiat pe

o durată nedeterminată și își produce efectele din ziua în care salariatul a fost

admis la muncă de către angajator sau de către o altă persoană cu funcție de

răspundere din unitate, abilitată cu angajarea personalului, dacă salariatul

dovedește faptul admiterii la muncă, perfectarea contractului individual de muncă

în formă scrisă va fi efectuată de angajator ulterior, în mod obligatoriu, iar la

2

emiterea actului administrativ au fost încălcate prevederile art. 88 din Codul

muncii.

Suplimentar, reclamantul a indicat că ordinul MAI nr. 71 din 28 februarie 2013

privind aprobarea noilor state de organizare nu i-a fost adus la cunoștință, la

emiterea actului contestat au fost încălcate prevederile art. 88 alin. (1) lit. b) din

Codul muncii, sau angajatorul a emis ordinul cu privire la preavizare în legătură cu

reducerea numărului sau a statelor de personal cu o întârziere de 1 an și 2 luni din

momentul emiterii ordinului cu privire la reducerea numărului sau a statelor de

personal, totodată, au fost încălcate prevederile art. 88 alin. (1) lit. g) din Codul

muncii, or pârâții nu au prezentat în modul prevăzut de lege Agenției pentru

ocuparea forței de muncă informațiile privind persoanele ce urmează a fi

disponibilizate.

De asemenea, au fost încălcate și prevederile art. 88 alin. (1) lit. h) din Codul

muncii, sau angajatorul nu a obținut acordul organului sindical pentru concediere;

au fost încălcate prevederile art. 183 din Codul muncii, or după reorganizarea

organelor afacerilor interne pârâții nu au ținut cont de faptul că reclamantul are o

calificare și productivitate a muncii mai înaltă. În acest sens, reclamantul a indicat

că deține studiile și specializarea necesară pentru exercitarea funcției, are cea mai

mare vechime în muncă în cadrul unității respective, însă nu s-a ținut cont de faptul

că reclamantul are obligații familiale și întreține mai multe persoane, că în familia

acestuia nu sunt alte persoane cu venit de sine stătător, precum și faptul că acesta

are mai multe stimulări pentru succese în muncă și nu are sancțiuni disciplinare, pe

când persoanele care au fost menținute în corpul de comandă al Inspectoratului de

Poliție Buiucani au sancțiuni disciplinare.

Mai mult, potrivit textului Legii cu privire la activitatea poliției și statutul

polițistului, nu ține de competența ministrului Afacerilor Interne de a angaja sau de

a concedia personalul IGP, ordinul cu privire la încetarea serviciului în poliție nr.

91 ef din 22 mai 2014 a fost semnat de către ministrul Afacerilor Interne, prin acest

fapt fiind încălcată competența la emiterea actului privind încetarea serviciului în

organele IGP, iar prin neachitarea plăților salariale precum și prin concedierea

ilegală i s-a cauzat și un prejudiciu moral considerabil, deoarece s-a aflat într-o

situație de inferioritate și rușine, fiind lipsit de sursa de existență și de posibilitatea

de a-și întreține familia. Din aceste considerente, reclamantul a pretins cu titlu de

prejudiciu moral, suma de 15 000 lei.

La 23 septembrie 2015, în ședință de judecată, reclamantul a depus cerere de

concretizare a pretențiilor din acțiune, solicitând anularea pct. 1 din ordinul MAI

nr. 91 ef. din 22 mai 2014, în partea încetării contractului individual de muncă,

restabilirea în funcția anterior deținută, obligarea IGP de a încheia contractul

individual de muncă cu reclamantul pentru funcția de șef-adjunct al Inspectoratului

de Poliție Buiucani al Direcției de Poliție a mun. Chișinău, încasarea salariului

pentru absența forțată de la serviciu, și anume pentru perioada din 24 mai 2014

până la data de 18 iulie 2014, în sumă de 10 486,66 lei, și pentru perioada dintre 19

martie 2015 până în prezent, în sumă de 35 855,08 lei; repararea prejudiciului

moral în mărime de 20 000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5

500 lei (f.d. 115, volumul III).

3

Prin încheierea din 28 septembrie 2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

Afanasie Terenti a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu din

partea pârâților (f.d.152, volumul III).

La 02 noiembrie 2015, în ședință de judecată, reclamantul a depus o cerere de

concretizare a pretențiilor din acțiune, prin care a indicat că, deoarece cu trecerea

timpului valoarea acțiunii s-a majorat, ținând cont de faptul că reclamantul este

îndreptățit la adjudecarea plăților salariale, solicită admiterea cererii de chemare în

judecată, anularea pct. 1 din ordinul MAI nr. 91 ef. din 22 mai 2014 în partea

încetării contractului individual de muncă, restabilirea în funcția anterior deținută,

obligarea IGP de a încheia contratul individual de muncă cu reclamantul pentru

funcția de șef-adjunct al Inspectoratului de Poliție Buiucani al Direcției de Poliție a

mun. Chișinău, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, și anume

pentru perioada din 24 mai 2014 până la data de 18 iulie 2014, în sumă de 10486,

66 lei, și pentru perioada dintre 19 martie 2015 până în prezent, în sumă de 43

483,82 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei și a cheltuielilor

de asistență juridică în sumă de 5 500 lei (f.d. 157, volumul III).

La 11 februarie 2016, în ședință de judecată, reclamantul a mai depus o cerere

de concretizare a pretențiilor din acțiune, solicitând admiterea cererii de chemare în

judecată în redacția următoarelor pretenții: anularea pct. 1 din ordinul MAI nr. 91

ef. din 22 mai 2014 în partea încetării contractului individual de muncă,

restabilirea în funcția anterior deținută, obligarea IGP de a încheia contratul

individual de muncă cu reclamantul pentru funcția de șef-adjunct al Inspectoratului

de Poliție Buiucani al Direcției de Poliție a mun. Chișinău, încasarea salariului

pentru absența forțată de la serviciu, și anume pentru perioada din 24 mai 2014

până la data de 18 iulie 2014, în sumă de 10486, 66 lei, și pentru perioada dintre 19

martie 2015 până în prezent, în sumă de 73 215,98 lei, încasarea prejudiciului

moral în mărime de 20 000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5

000 lei (f.d. 189, volumul III).

Ulterior, la 30 septembrie 2016, în ședință de judecată, reclamantul a depus o

cerere de concretizare a pretențiilor din acțiune, solicitând admiterea cererii de

chemare în judecată în redacția următoarelor pretenții: anularea pct. 1 din ordinul

MAI nr. 91 ef. din 22 mai 2014 în partea încetării contractului individual de

muncă, restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea salariului pentru absența

forțată de la serviciu și anume pentru perioada din 24 iunie 2014 până la adoptarea

hotărârii, încasarea prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei și a cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 5 500 lei (f.d. 65, volumul IV).

Prin hotărârea din 02 decembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, s-a

admis parțial acțiunea. S-a recunoscut drept ilegal și s-a anulat pct. 1 din ordinul

MAI nr. 91 ef. din 22 mai 2014 în partea încetării contractului individual de muncă

încheiat cu reclamantul Igor Hlopețchi, cu restabilirea acestuia în funcția deținută

anterior concedierii, de șef-adjunct al Inspectoratului de Poliție Buiucani al

Direcției de Poliție a mun. Chișinău a IGP. S-a încasat în beneficiul reclamantului

Igor Hlopețchi din contul IGP salariul pentru absența forțată de la serviciu,

începând cu 24 iunie 2014 și până la repunerea efectivă în funcție. S-a încasat în

beneficiul reclamantului Igor Hlopețchi din contul IGP suma de 8 000 (opt mii) lei

cu titlu de prejudiciu moral suferit. S-a încasat în beneficiul reclamantului Igor

Hlopețchi, solidar, din contul IGP și MAI suma de 5 000 (cinci mii) lei cu titlu de

4

cheltuieli de asistență juridică. S-au respins pretențiile formulate către MAI privind

încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu și prejudicial moral

suportat, ca nefondate (f.d.134 - f.d.150, volumul IV).

Prin decizia din 11 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de IGP și intervenientul accesoriu Afanasie Terenti și s-a

menținut hotărârea din 02 decembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

(f.d. 208- f.d. 237, volumul IV).

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 12 iulie 2017, IGP al MAI a declarat

recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 11 mai 2017 a Curții de

Apel Chișinău și a hotărârii din 02 decembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii înaintate.

Prin decizia din 06 decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de IGP, casată decizia din 11 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău,

cu restituirea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău în alt complet de

judecată.

Prin decizia din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de Inspectoratul General al Poliției al MAI și intervenientul

accesoriu Afanasie Terenti, fiind menținută hotărârea din 02 decembrie 2016 a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, începând cu data de 28

decembrie 2012, inspectoratele de poliție, inclusiv cel al sectorului Buiucani mun.

Chișinău, fac parte din subdiviziunile subordonate Inspectoratului General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Totodată, prin

Ordinului Ministerului Afacerilor Interne din 01 martie 2013 nr. 75 au fost

delegate șefului Inspectoratului General al Poliției dreptul de a iniția, modifica și

înceta raporturi de muncă cu angajații din cadrul tuturor subdiviziunilor

Departamentului de poliție al Ministerului Afacerilor Interne și a celor subordonate

acestuia, cât și alte drepturi ce derivă din statutul de angajator, în legătură cu

intrarea în vigoare a Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr.

320 din 27 decembrie 2012.

Prin decizia din 27 mai 2015 a Curții Supreme de Justiție, emisă în cauza la

cererea lui Igor Hlopețchi împotriva IGP și MAI, privind contestarea actului

administrativ, s-a stabilit, că după ce a intrat în vigoare Legea cu privire la Poliție

și statutul polițistului și Hotărârea Guvernului cu privire la structura și efectivul

limită ale Inspectoratului General al Poliției, intimatul-reclamant Igor Hlopețchi a

continuat să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu în cadrul Inspectoratului de

Poliție Buiucani, fapt confirmat prin mai multe acte și înscrisuri, inclusiv extrasul

din ordinele Inspectoratului de Poliție Buiucani cu privire la acordarea concediului

de odihnă anual.

Astfel, potrivit art. 115 alin. (5) din Codul muncii, concediul de odihnă anual

se acordă salariatului în temeiul ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii) emis de

angajator. Cu titlu de consecință, instanța de recurs a reținut ca întemeiate

concluziile instanțelor inferioare, precum că pârâtul corespunzător în raportul

litigios este IGP, în structura căruia, începând cu 28 decembrie 2012, se află

Inspectoratul de Poliție Buiucani al DP Chișinău, în sarcina căruia intră obligația

de a efectua achitările la salariu angajaților săi (f.d. 122, Vol. III).

5

Respectiv, în privința constatărilor făcute anterior de către instanțele judiciare,

prin hotărâri irevocabile, urmează a fi aplicate prevederile art. 123 alin. (2) din

Codul de procedură civilă conform cărora, faptele stabilite printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluționată anterior în instanța de

drept comun sau în instanța specializată sunt obligatorii pentru instanța care judecă

pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea

unei alte pricini civile la care participă aceleași persoane. Din aceste raționamente

instanța de apel a considerat că aspectul privind calitatea de angajator al

Inspectoratului de Poliție Buiucani al IGP și, respectiv, calitatea de pârât și entitate

cu atribuții de eliberare din serviciu a intimatului/reclamant este IGP și nu MAI.

Situația respectivă are ca efect ilegalitatea ordinului contestat, în partea eliberării

din funcție a lui Igor Hlopețchi, acesta fiind semnat de către ministrul Afacerilor

Interne, dar nu de către angajator - șeful IGP. Astfel, instanța de fond just l-a

declarat nul în partea contestată, ca fiind emis cu încălcarea competenței.

Deci, situația de fapt invocată întru temeinicia procedurii de concediere, nu

împlinește condiția temporală, cerută în mod implicit, potrivit clauzei fixate de

legiuitor la art. 88 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, adică cu 2 luni înainte de

lichidarea unității ori de reducerea numărului sau a statelor de personal, or,

concedierea în cazul reducerii numărului sau a statelor de personal intervine

înaintea operării modificărilor în statele de personal și nu post operării

respectivelor modificării, astfel fiind în prima parte caracterul ilegal al procedurii

de preavizare a salariaților în caz de lichidare a unității ori de reducere a numărului

sau a statelor de personal. Referitor la prevederile art. 88 alin. (1) lit. g) din Codul

muncii, care specifică că angajatorul este în drept să concedieze salariații de la

unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau

a statelor de personal, așa cum prevede art. 86 alin. (1) lit. lit. b), c) și g) din Codul

muncii doar cu condiția, că va prezenta, în modul stabilit, cu 2 luni înainte de

concediere, Agenției pentru ocuparea forței de muncă informațiile privind

persoanele ce urmează a fi disponibilizate.

Instanța de apel a reținut, că prin răspunsul Agenției Naționale pentru Ocuparea

Forței de Muncă nr. 614 din 11 iunie 2014, se atestă că factorii de conducere ai

MAI și IGP nu au informat autoritatea de profil despre eventualele disponibilizări

(f.d. 136, Vol. I).

Mai mult, la concedierea lui Igor Hlopețchi, în legătură cu lichidarea unității,

urma a fi consultat organul sindical, pe motiv de reducere a numărului și statelor de

personal, în baza art. 88 alin. (1) lit. lit. h) și i) din Codul muncii, urma a fi obținut

acordul organului sindical, fapt care în speță, nu a fost realizat, or, conform

răspunsului Organizației primare a Sindicatului „Demnitate” se atestă, că

procedura de concediere nu a fost coordonată cu organizația sindicală.

Totodată, contrar normelor legale citate supra, salariatului nu i s-a propus în

scris un alt loc de muncă și, în același timp, Igor Hlopețchi în perioada termenului

de preavizare s-a aflat în concediu medical (f.d. 210, Vol. I), ceea ce semnifică

ilegalitatea procedurii de preavizare și, implicit, celei de concediere.

De asemenea, Igor Hlopețchi a continuat să exercite atribuțiile de șef-adjunct al

Inspectoratului de Poliție Buiucani al Direcției de Poliție a mun. Chișinău după

reorganizarea Comisariatului de poliție Buiucani, fiind acceptat tacit de către

angajator la serviciu, anume în această funcție, fiindu-i achitate drepturile salariale,

6

acordate concediile și alte facilități sociale ce derivă din raportul de muncă. În

acest sens instanța de apel nu a admis poziția reprezentantului IGP al MAI, precum

că Igor Hlopețchi nu a fost acceptat în această funcție de către IGP al MAI, ci, din

propria inițiativă, de către conducerea IP Buiucani și DP mun. Chișinău. Or,

angajatul, nu poartă răspundere de admiterea tacită a sa la serviciu de către

angajator și nu-i poate fi pusă în sarcina lui, că factorii de decizie de un rang și

nivel mai inferior, în lipsa acordului factorilor de decizie din eșalonul superior au

permis acest lucru. Or, indiferent de calitatea persoanei responsabile, ce reprezintă

angajatorul, în situația în care a admis tacit angajatul la serviciu, ultimul, în temeiul

art. 58 alin. (3) din Codul muncii se consideră angajat, prezumându-se existența

unui contract individual de muncă. Or, potrivit normei materiale indicate, în cazul

în care contractul individual de muncă nu a fost perfectat în formă scrisă, acesta

este considerat a fi încheiat pe o durată nedeterminată și își produce efectele din

ziua în care salariatul a fost admis la muncă de către angajator sau de către o altă

persoană cu funcție de răspundere din unitate, abilitată cu angajarea personalului.

Dacă salariatul dovedește faptul admiterii la muncă, perfectarea contractului

individual de muncă în forma scrisă va fi efectuată de angajator ulterior, în mod

obligatoriu.

La 02 mai 2018, Inspectoratul General al Poliției al MAI a contestat cu recurs

decizia din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia

și a hotărârii din 02 decembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de

către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii. Potrivit recurentului, instanțele inferioare i-au atribuit în

mod eronat IGP calitatea de angajator în raport cu intimatul Igor Hlopețchi,

ignorând practica judiciară pe litigii similare.

La 12 noiembrie 2018, Igor Hlopețchi, prin intermediul avocatului Igor I.

Hlopețchi, a depus referință la cererea de recurs, solicitând considerarea acesteia ca

fiind inadmisibilă.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Inspectoratul General al Poliției al MAI este neîntemeiat și urmează a fi

declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 25 ianuarie 2018, fiind expediată participanților la proces la 27 aprilie 2018 (f.d.

129, 130, 131, vol. V), însă la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să

demonstreze momentul recepționării acesteia de către participanții la proces.

Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 25

ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 02 mai 2018, în

7

conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat

în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Inspectoratul General al Poliției al

MAI.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

8

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției

al MAI.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Dumitru Mardari,

Nicolae Craiu

9