3ra-973/17 — contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului, repararea prejudiciului moral

3ra-973/17 — contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-973/17

Judecător: S. Stratan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

D E CI Z I E

06 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu,

Judecători Maria Ghervas, Luiza Gafton,

Mariana Pitic, Ion Druță

examinând recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Hlopețchi Igor

împotriva Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului General de Poliție,

intervenient accesoriu Terenti Afanasie privind contestarea actului administrativ,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu,

repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de asistență juridică,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2017, prin care au fost

respinse apelurile declarate de Gruia Andrei reprezentant al Inspectoratului

General al Poliției și intervenientul accesoriu Terenti Afanasie și a fost menținută

hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 02 decembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La 28 mai 2014 Hlopețchi Igor a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne (în continuare MAI) și Inspectoratului

General de Poliție (în continuare IGP) privind contestarea actului administrativ,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu,

repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea acțiunii a indicat, că este fost angajat al Ministerului Afacerilor

Interne, exercitând până la momentul concedierii funcția de Comisar adjunct al

Comisariatului de Poliție Buiucani.

Indică, că la data de 22 mai 2014 prin ordinul nr. 91 ef. privind încetarea

serviciului, a fost încetat contractul individual de muncă dintre colonelul de poliție

Hlopețchi Igor și Ministerul Afacerilor Interne, în baza art. 47 alin. (1) lit. f) din

Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, în legătură cu

lichidarea subdiviziunii Poliției sau cu reducerea statelor de personal, dacă

polițistul refuză transferul într-o altă funcție.

Menționează, că actul administrativ indicat supra este ilegal, deoarece la data

de 04 ianuarie 2013 a fost preavizat despre faptul că, funcția deținută urmează a fi

redusă, ulterior, după expirarea a 2 luni din momentul comunicării preavizului, a

continuat să exercite activitatea în unitatea de poliție a sectorului Buiucani,

exercitând funcțiile specifice corpului de comandă a unității, iar după scadența

termenului de preaviz, ordinul cu privire la reducerea unității nu i-a fost adus la

cunoștință, în consecință, a continuat să exercite atribuțiile de serviciu, obținând

remunerații și alte drepturi salariale pentru munca prestată.

Invocă, că la data de 28 martie 2013 prin ordinul nr.81 al Inspectoratului de

Poliție Buiucani al Departamentului de Poliție mun. Chișinău, a primit o

indemnizație bănească pentru luna martie, potrivit actelor de ordine internă, se

atestă existența raporturilor de serviciu post factum preavizării, astfel, potrivit listei

colaboratorilor membri ai grupei operative de anchetă pentru 06 martie 2013,

precum și listelor privind repartizările pentru zilele de 06.03.2013, 11.03.2013,

22.03.2013, 26.03.2013, 03.04.2013, 09.04.2013, 11.04.2013, reclamantul a fost

admis în muncă, exercitând atribuțiile funcționale de conducere.

Afirmă, că existența raporturilor de muncă în cadrul Inspectoratului de Poliție

a Departamentului de Poliție mun. Chișinău, se probează inclusiv și prin Registrul

evidenței deplasărilor în timpul zilei de lucru a colaboratorilor din cadrul unității

de poliție a sectorului Buiucani, respectiv, prezentă reclamantului în cadrul

Inspectoratului de Poliție Buiucani al Departamentului de Poliție mun. Chișinău se

confirmă prin înscrisurile din registrul indicat supra.

Relevă, că existența raporturilor de muncă dintre reclamant și Inspectoratul

General de Poliție se mai confirmă și prin corespondența cu Șeful Inspectoratului

General al Poliției, astfel, la data de 29 martie 2013 reclamantul a depus un raport

pe numele șefului Inspectoratului General de Poliție, prin care a solicitat

permisiunea de a părăsi garnizoana mun. Chișinău în zilele de odihnă, începând cu

data de 30 martie 2013 până la data de 31 martie 2013, demers acceptat și

contrasemnat de șeful Inspectoratului General de Poliție.

Susține, că la data de 19 aprilie 2013 a depus un alt raport pe numele șefului

Inspectoratului General de Poliție prin care a solicitat permisiunea de a pleca peste

hotarele Republicii Moldova, demers acceptat și contrasemnat de șeful

Inspectoratului General de Poliție.

Consideră, că funcția de șef-adjunct al subdiviziunii de poliție a sectorului

Buiucani, mun. Chișinău, ocupată de reclamant, nu a fost lichidată, ci a fost

redenumită și substituită prin funcția de șef-adjunct al Inspectoratului General de

Poliție Buiucani al Departamentului de Poliție mun. Chișinău, așadar, reclamantul

sugerează că funcția de comisar-adjunct al subdiviziunii de poliție a sectorului

Buiucani este identică cu funcție de șef-adjunct al Inspectoratului de Poliție

Buiucani, ori atribuțiile și obligațiile funcționale au rămas aceleași.

Expune, că după data de 05 martie 2013, ulterior operării modificărilor în

statele de personal, reclamantul a continuat să activeze în cadrul corpului de

comandă a unității de poliție a sectorului Buiucani, adică în cadrul Inspectoratului

de Poliție Buiucani al Departamentului de Poliție mun. Chișinău, astfel, a exercitat

în continuare funcția de șef-adjunct al subdiviziunii polițienești din cadrul

sectorului Buiucani, mun. Chișinău, fiind acceptat și admis în mod tacit de către

factorii de decizie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Indică, că în baza prevederilor art.58 alin.(3) Codul muncii, în cazul în care

contractul nu a fost perfectat în formă scrisă, acesta este considerat a fi încheiat pe

o durată nedeterminată și își produce efecte din ziua în care salariatul a fost admis

la muncă de către angajator sau de către o altă persoană cu funcție de răspundere

din unitate, abilitată cu angajarea personalului, dacă salariatul dovedește faptul

admiterii la muncă, perfectarea contractului individual de muncă în formă scrisă va

fi efectuată de angajator ulterior, în mod obligatoriu, iar la emiterea actului

administrativ au fost încălcate prevederile art. 88 Codul muncii.

Menționează că ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 71 din 28 februarie

2013 privind aprobarea noilor state de organizare nu a fost adus la cunoștință

reclamantului, la emiterea actului contestat au fost încălcate prevederile art.88 alin.

(1) lit. b) Codul muncii, sau, angajatorul a emis ordinul cu privire la preavizare în

legătură cu reducere numărului sau a statelor de personal cu o întârziere de 1 an și

2 luni din momentul emiterii ordinului cu privire la reducerea numărului sau a

statelor de personal, totodată, au fost încălcate prevederile art.88 alin. (1) lit. g)

Codul muncii, ori pârâții nu au prezentat în modul prevăzut de lege agenției pentru

ocuparea forței de muncă informațiile privind persoanele ce urmează a fi

disponibilizate.

Relevă, că au fost încălcate prevederile art. 88 alin. (1) lit. h) Codul muncii,

sau angajatorul nu a obținut acordul organului sindical pentru concediere, au fost

încălcate prevederile art. 183 Codul muncii, ori după reorganizarea organelor

afacerilor interne pârâții nu au ținut cont de faptul că reclamantul are o calificare și

productivitate a muncii mai înaltă.

Precizează că deține studiile și specializarea necesară pentru exercitarea

funcției, are cea mai mare vechime în muncă în cadrul unității respective, însă nu

s-a ținut cont de faptul că reclamantul are obligații familiale și întreține mai multe

persoane, că în familia acestuia nu sunt alte persoane cu venit de sine stătător,

precum și faptul că acesta are mai multe stimulări pentru succese în muncă și nu

are sancțiuni disciplinare, pe când persoanele care au fost menținute în corpul de

comandă al Inspectoratului de Poliție Buiucani au sancțiuni disciplinare.

Menționează, că potrivit textului Legii cu privire la activitatea poliției și

statutul polițistului nu ține de competența Ministrului Afacerilor Interne de a

angaja sau de a concedia personalul Inspectoratului General al Poliției, ordinul cu

privire la încetarea serviciului în poliție nr. 91 ef din 22 mai 2014 a fost semnat de

către Ministrul Afacerilor Interne, prin ce a fost încălcată competența la emiterea

actului privind încetarea serviciului în organele Inspectoratului General de Poliție,

iar prin neachitarea plăților salariale precum și prin concedierea ilegală i s-a cauzat

și un prejudiciu moral considerabil, ori s-a aflat într-o situație de inferioritate și

rușine, fiind lipsit de sursa de existență și de posibilitatea de a-și întreține familia,

astfel, reclamantul pretinde cu titlu de prejudiciu moral, suma de 15 000 lei.

La data de 23 septembrie 2015 în ședință de judecată, reclamantul a depus

cerere de concretizare a pretențiilor din acțiune, solicitând anularea pct. 1 din

ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 91 ef. din 22 mai 2014, în partea

încetării contractului individual de muncă, restabilirea în funcția anterior deținută,

obligarea Inspectoratului General de Poliție de a încheia contractul individual de

muncă cu reclamantul pentru funcția de șef-adjunct al Inspectoratului de Poliție

Buiucani al Direcției de Poliție a mun. Chișinău, încasarea salariului pentru absența

forțată de la serviciu, și anume pentru perioada 24 mai 2014 până la data de 18

iulie 2014, în sumă de 10 486,66 lei, și pentru perioada dintre 19 martie 2015 până

în prezent, în sumă de 35 855,08 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 20

000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5 500 lei (f.d. 115,

volumul III).

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 28 septembrie 2015

Terenti Afanasie a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu din

partea pârâților (f.d.152, volumul III).

La data de 02 noiembrie 2015 în ședință de judecată, reclamantul a depus

cerere de concretizare a pretențiilor din acțiune, prin care a indicat că, deoarece cu

trecerea timpului valoarea acțiunii s-a majorat, ținând cont de faptul că reclamantul

este îndreptățit la adjudecarea plăților salariale, solicită admiterea cererii de

chemare, anularea pct. 1 din ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 91 ef. din

22 mai 2014 în partea încetării contractului individual de muncă, restabilirea în

funcția anterior deținută, obligarea Inspectoratului General de Poliție de a încheia

contratul individual de muncă cu reclamantul pentru funcția de șef-adjunct al

Inspectoratului de Poliție Buiucani al Direcției de Poliție a mun. Chișinău,

încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, și anume pentru perioada

24 mai 2014 până la data de 18 iulie 2014, în sumă de 10486, 66 lei, și pentru

perioada dintre 19 martie 2015 până în prezent, în sumă de 43 483,82 lei, repararea

prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în

sumă de 5 500 lei (f.d. 157, volumul III).

La data de 11 februarie 2016 în ședință de judecată, reclamantul a mai depus

cerere de concretizare a pretențiilor din acțiune, solicitând admiterea cererii de

chemare în judecată în redacția următoarelor pretenții: anularea pct. 1 din ordinul

Ministerului Afacerilor Interne nr. 91 ef. din 22 mai 2014 în partea încetării

contractului individual de muncă, restabilirea în funcția anterior deținută, obligarea

Inspectoratului General de Poliție de a încheia contratul individual de muncă cu

reclamantul pentru funcția de șef-adjunct al Inspectoratului de Poliție Buiucani al

Direcției de Poliție a mun. Chișinău, încasarea salariului pentru absența forțată de

la serviciu, și anume pentru perioada 24 mai 2014 până la data de 18 iulie 2014, în

sumă de 10486, 66 lei, și pentru perioada dintre 19 martie 2015 până în prezent, în

sumă de 73 215,98 lei, încasarea prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei și a

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5 000 lei (f.d. 189, volumul III).

Ulterior, la data de 30 septembrie 2016, în ședință de judecată, reclamantul a

depus cerere de concretizare a pretențiilor din acțiune, solicitând admiterea cererii

de chemare în judecată în redacția următoarelor pretenții: anularea pct. 1 din

ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 91 ef. din 22 mai 2014 în partea încetării

contractului individual de muncă, restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea

salariului pentru absența forțată de la serviciu și anume pentru perioada 24 iunie

2014 până la adoptarea hotărârii, încasarea prejudiciului moral în mărime de 20

000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5 500 lei (f.d. 65, volumul

IV).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 02 decembrie 2016 s-a

admis parțial acțiunea. S-a recunoscut drept ilegal și s-a anulat pct. 1 din ordinul

MAI nr. 91 ef. din 22 mai 2014 în partea încetării contractului individual de muncă

încheiat cu reclamantul Hlopețchi Igor, cu restabilirea acestuia în funcția deținută

anterior concedierii, de șef-adjunct al Inspectoratului de Poliție Buiucani al

Direcției de Poliție a mun. Chișinău a IGP. S-a încasat în beneficiul reclamantului

Hlopețchi Igor din contul Inspectoratului General al Poliției salariul pentru absența

forțată de la serviciu, începând cu 24 iunie 1014 și până la repunerea efectivă în

funcție. S-a încasat în beneficiul reclamantului Hlopețchi Igor din contul

Inspectoratului General al Poliției suma de 8 000 lei (opt mii) cu titlu de prejudiciu

moral suferit. S-a încasat în beneficiul reclamantului Hlopețchi Igor, solidar, din

contul Inspectoratului General al Poliției și Ministerului Afacerilor Interne suma de

5 000 (cinci mii) lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. S-au respins

pretențiile formulate către Ministerul Afacerilor Interne privind încasarea salariului

pentru absența forțată de la serviciu și prejudicial moral suportat, ca nefondate

(f.d.134 - f.d.150, volumul IV).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2017 au fost respinse

apelurile declarate de Gruia Andrei reprezentant al Inspectoratului General al

Poliției și intervenientul accesoriu Terenti Afanasie și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 02.12.2016 (f.d. 208- f.d. 237, volumul IV).

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 12 iulie 2017 în termenul prevăzut

de lege, Inspectoratul General al Poliției al MAI a declarat recurs, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2017 și a

hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 02 decembrie 2016, cu emiterea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii înaintate.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că atât instanța de apel cât și

instanța de fond la examinarea cauzei nu au stabilit pe deplin circumstanțele care

au importanță pentru judecarea cauzei, concluziile instanțelor de judecată fiind în

contradicție cu materialele cauzei. La fel, indică recurentul că instanțele de

judecată incorect au apreciat probele anexate la materialele cauzei. Consideră

recurentul că deși Hlopețchi Igor a fost concediat din funcția de comisar adjunct al

CPS Buiucani al CGP mun. Chișinău, instanțele inferioare incorect au obligat

Inspectoratul General de Poliție să-l restabilească în funcția de șef-adjunct al IP

Buiucani al DP mun. Chișinău al IGP al MAI. În viziunea recurentului, între IGP al

MAI și Hlopețchi Igor nu au existat relații de muncă.

La 07 august 2017 intimatul Hlopețchi Igor a prezentat referință pe marginea

recursului depus, completată la 25 septembrie 2017, solicitând declararea acestuia

fiind inadmisibil.

La 08 septembrie 2017 Ministerul Afacerilor Interne a prezentat referință pe

marginea recursului declarat, solicitând admiterea acestuia.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 13 septembrie 2017 recursul

Inspectoratului General al Poliției al MAI a fost declarat admisibil.

Examinând argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis cu

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei

noi hotărâri din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC „Instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs”.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

Din materialele cauzei rezultă că Hlopețchi Igor în temeiul contractului

individual de muncă nr. 015307 și-a început activitatea în calitate de comisar

adjunct al CPS Rîșcani al CGP mun. Chișinău (f.d. 22-23 vol. I).

Prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 91 ef. din 22 mai 2014, s-a

încetat contractul individual de muncă încheiat cu colonelul de poliție Hlopețchi

Igor, comisar-adjunct, șef al Serviciului personal și educație al CPS Buiucani al

CGP mun. Chișinău, în temeiul art. 47 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 320 din 27

decembrie 2012 (f.d. 17-18 vol. I).

Studiind actele judecătorești contestate, Colegiul reține că atât instanța de apel

cât și prima instanță au decis asupra repunerii reclamantului Hlopețchi Igor în

funcția de șef-adjunct al Inspectoratului de Poliție Buiucani al Direcției de Poliție

Chișinău, deși prin ordinul contestat, dânsul a fost eliberat din funcția de comisar-

adjunct, șef al Serviciului personal și educație al CPS Buiucani al CGP mun.

Chișinău.

Conform art. 89 alin. (1) din Codul Muncii „Salariatul transferat nelegitim la

o altă muncă sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul de

muncă prin negocieri directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu - prin hotărîre a

instanței de judecată”.

Având în vedere norma legală enunțată, Colegiul reține că în cazul în care

salariatul a fost concediat fără un temei legal sau cu încălcarea ordinii de

concediere stabilite, acesta urmează a fi restabilit în funcția deținută anterior

concedierii. Totodată, Colegiul reține că o asemenea subdiviziune precum

Comisariat și o asemenea funcție precum comisar-adjunct după reforma

instituțională și organizatorică a Ministerului Afacerilor Interne, nu mai există.

La fel, în conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, „Săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului”.

Studiind decizia contestată în raport cu materialele cauzei, Colegiul constată

că instanța de apel a examinat superficial cauza dedusă judecății. În acest sens,

Colegiul menționează că instanța de apel în virtutea caracterului devolutiv al

apelului, urma să rejudece fondul cauzei.

În conformitate cu art. 376 alin. (1) CPC, „Dispozițiile de procedură privind

judecarea pricinilor civile în primă instanță se aplică și în instanța de apel în

măsura în care nu sînt contrare dispozițiilor prezentului capitol”.

În conformitate cu art. 373 alin. (2) CPC „În limitele apelului, instanța de

apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei

instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces”.

În conformitate cu art. 274 alin. (2) lit. i) CPC „În procesul-verbal al ședinței

se indică faptul că s-a dat citire înscrisurilor, datele examinării la fața locului a

probelor materiale, că s-au ascultat și vizionat înregistrările audio-video”.

Studiind procesul-verbal ale ședințelor de judecată din 11 mai 2017 (f.d. 203-

206, vol. IV), Colegiul constată că probele anexate la materialele cauzei nu au fost

cercetate de către instanța de apel în cadrul dezbaterilor judiciare, deși o asemenea

obligație reiese din prevederile art. 383 alin. (1) CPC, care prevede că „După

explicațiile participanților la proces, instanța de apel verifică probele din dosar și

cele prezentate suplimentar de aceștia. Procedura de administrare a probelor în

instanță de apel este similară celei din primă instanță”.

Colegiul reiterează că, instanța de apel avea obligația de a da un răspuns cert

referitor la pertinența unui înscris sau altuia, în condițiile când este obligată să

reflecte în hotărâre motivele, pertinența, admisibilitatea, veridicitatea probelor și

toate probele în ansamblu, legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea

pricinii, concluziile sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe,

precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (4) Cod de procedură civilă.

De altfel, instanța de apel nu se poate limita să preia total sau parțial poziția

doar a unei părți a raportului litigios, ci trebuie sa analizeze cauza și să răspundă

argumentat la criticile și mijloacele de apărare invocate de ambele părți.

În astfel de circumstanțe, Colegiul reține că decizia contestată nu întrunește

condițiile de legalitate prevăzute la art. 239 CPC, potrivit cărora „Hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea

numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate

în ședință de judecată”.

În consecință, raportând circumstanțele stabilite la normele de drept

procedurale enunțate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că examinarea cauzei în ordine de apel

a avut loc în mod arbitrar, incomplet, evaziv, deoarece soluția instanței de apel, nu

întrunește condițiile unui proces echitabil în sensul art. 6 CEDO, fiind încălcat și

principiul nemijlocirii.

Or, în conformitate cu art. 25 alin.(1) CPC, „Instanța trebuie să cerceteze

direct și nemijlocit probele, să asculte explicațiile părților și intervenienților,

depozițiile martorilor, concluziile expertului, consultațiile și explicațiile

specialistului, să ia cunoștință de înscrisuri, să cerceteze probele materiale, să

audieze înregistrările audio și să vizioneze înregistrările video, să emită hotărîrea

numai în temeiul circumstanțelor constatate și al probelor cercetate și verificate în

ședință de judecată”.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă

la judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de

Inspectoratul General al Poliției al MAI și de a casa integral decizia instanței de

apel, cu restituirea cauzei civile la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma argumentelor și

probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din prevederile art.

130 alin. (1) CPC, ca în consecință soluția adoptată să fie certă și coerentă.

Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de judecată, urmează a fi stabilit în

coraport cu argumentele părților, circumstanțele pricinii, probele administrate și

cercetate și normele de drept material aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției al MAI.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2017, emisă în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Hlopețchi Igor împotriva

Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului General de Poliție, intervenient

accesoriu Terenti Afanasie privind contestarea actului administrativ, restabilirea în

funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de asistență juridică, cu restituirea

cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Maria Ghervas

Luiza Gafton

Mariana Pitic

Ion Druță