Decizie nr. 76 din 02.07.2020

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „întreprinderea individuală răspunde ca persoană juridică” din articolul 17 alin. (3) din Codul contravențional, ridicată de dl avocat Dumitru Harea în interesele Î.I. „Cerchez Vera”, în dosarul nr. 4r-760/20, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chișinău, format din domnii Mihail Diaconu, Ghenadie Morozan și doamna Maria Negru, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe 1 aprilie 2020, a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI04985451, prin care Î.I. „Cerchez Vera” a fost sancționată cu amendă în mărime de 1000 unități convenționale, echivalentul a 50000 de lei, pentru comiterea contravenției prevăzute de articolul 76 1 din Codul contravențional [ Nerespectarea măsurilor de profilaxie, prevenire și/sau combatere a bolilor epidemice ].

Nefiind de acord cu sancțiunea aplicată, dna Vera Cerchez a depus o contestație la Judecătoria Orhei, sediul Rezina.

Printr-o hotărâre din 17 aprilie 2020, Judecătoria Orhei, sediul Rezina, a respins contestația.

Ulterior, dna Vera Cerchez a contestat această hotărâre cu recurs la Curtea de Apel Chișinău.

Pe 22 aprilie 2020, dl avocat Dumitru Harea a ridicat, în interesele Î.I. „Cerchez Vera”, excepția de neconstituționalitate a articolului 17 alin. (3) din Codul contravențional [ răspunderea contravențională a persoanei juridice ] în fața Curții de Apel Chișinău.

Printr-o încheiere din 22 aprilie 2020, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 4 Drepturile și libertățile omului „(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile omului se interpretează și se aplică în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. (2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte și legile ei interne, prioritate au reglementările internaționale.” Articolul 7 Constituția, Legea Supremă „Constituția Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege și nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituției nu are putere juridică.” Articolul 22 Neretroactivitatea legii „Nimeni nu va fi condamnat pentru acțiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.”

Prevederile relevante ale Codului contravențional sunt următoarele: Articolul 17 Răspunderea contravențională a persoanei juridice „[…] 3) Dacă în partea specială a cărții întâi este prevăzută răspunderea contravențională a persoanei juridice, întreprinderea individuală răspunde ca persoană juridică . […].” Articolul 76 1 Nerespectarea măsurilor de profilaxie, prevenire și/sau combatere a bolilor epidemice „(1) Nerespectarea măsurilor de profilaxie, prevenire și/sau combatere a bolilor epidemice, dacă aceasta a pus în pericol sănătatea publică, se sancționează cu amendă de la 450 la 500 de unități convenționale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 1000 la 1500 de unități convenționale aplicată persoanei juridice . […].” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul „întreprinderea individuală răspunde ca persoană juridică” conținut în articolul 17 alin. (3) din Codul contravențional este imprevizibil, deoarece, potrivit prevederilor Codului civil, Legii nr. 845 din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi și Legii nr. 220 din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și întreprinzătorilor individuali, întreprinderea individuală nu este o persoană juridică.

Acesta afirmă că articolul 76 1 din Codul contravențional este aplicabil în cazul persoanelor fizice și juridice, nu și în cazul întreprinderilor individuale, pentru că nu este prevăzută sancțiunea pentru acestea. Prin urmare, autorul susține că întreprinderile individuale nu pot fi trase la răspundere în baza Codului contravențional.

Potrivit autorului excepției de neconstituționalitate, textul contestat încalcă articolele 4, 7 și 23 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravențional, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reprezentatul unei părți în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „întreprinderea individuală răspunde ca persoană juridică” din articolul 17 alin. (3) din Codul contravențional.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care este contestată o decizie de aplicare a sancțiunii contravenționale unei întreprinderi individuale (a se vedea supra § 4). Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate pot fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept din Constituție în cauza concretă pendinte în fața instanțelor de judecată. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință în vreun drept fundamental (DCC nr. 8 din 24 ianuarie 2020, § 27; DCC nr. 24 din 2 martie 2020, § 18; DCC nr. 63 din 11 iunie 2020, § 19; DCC nr. 64 din 11 iunie 2020, § 19).

Așadar, autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul „întreprinderea individuală răspunde ca persoană juridică” din articolul 17 alin. (3) din Codul contravențional contravine articolelor 4 [ prioritatea tratatelor internaționale privind protecția drepturilor fundamentale la care Republica Moldova este parte ], 7 [ supremația Constituției ] și 23 [ dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ] din Constituție, deoarece nu sunt stabilite criteriile legale potrivit cărora întreprinderea individuală ar urma să poarte răspundere contravențională.

Cu privire la incidența articolelor 4 și 7 din Constituție, care se referă la prioritatea dreptului internațional în materia drepturilor omului și la caracterul suprem al Constituției, Curtea a observat că acestea pot fi incidente dacă este constatată aplicabilitatea unui drept din Constituție. Aceste norme constituționale comportă un caracter general și constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări, ci nu pot constitui repere individuale și separate (a se vedea, mutatis mutandis , HCC nr. 19 din 3 iulie 2018, § 27; DCC nr. 8 din 5 ianuarie 2018, § 33).

De asemenea, cu privire la articolul 23 din Constituție, Curtea menționează că acesta implică adoptarea de către legislator a unor legi accesibile și previzibile (a se vedea HCC nr. 12 din 14 mai 2018, § 38; HCC nr. 22 din 1 octombrie 2018, §32; HCC nr. 24 din 17 octombrie 2019, § 110). În jurisprudența sa, Curtea a menționat că testul calității legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 38 din 8 iulie 2016, § 35; DCC nr. 44 din 22 mai 2017, § 18). Prin urmare, articolul 23 din Constituție (care stabilește condițiile calității legii) nu poate fi aplicat de sine stătător, ci doar dacă este coroborat cu un drept fundamental.

În Hotărârea nr. 10 din 10 mai 2016, Curtea a statuat că, potrivit articolului 72 alin. (3) lit. n) din Constituție, de competența Parlamentului ține reglementarea infracțiunilor, pedepselor și regimului executării acestora (§ 46). În același timp, Curtea a menționat că prin reglementarea infracțiunilor și a pedepselor în materie penală urmează a se înțelege și competența reglementării contravențiilor și sancțiunilor contravenționale. Or, legea contravențională conține prevederi care indică de fapt natura penală a contravențiilor administrative (§ 47). Pornind de la raționamentele invocate în cauza Ziliberberg v. Moldova din 1 februarie 2005, Curtea a constatat că caracterul general al legii contravenționale și scopul pedepsei, care este atât de a pedepsi, cât și de a preveni, sunt suficiente pentru a arăta că sunt aplicabile principii similare celor două legi: contravențională și penală (§ 48).

În aceste condiții, Curtea confirmă incidența articolului 22 din Constituție coroborat cu articolul 23 alin. (2) din Constituție.

Curtea menționează că Codul contravențional este publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Prin urmare, nu există niciun dubiu cu privire la faptul că dispozițiile contestate îndeplinesc condiția accesibilității.

La rândul ei, condiția previzibilității legii este îndeplinită atunci când persoana poate – în caz de necesitate, cu o asistență juridică adecvată – să prevadă, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele pe care le poate avea o anumită conduită ( Gestur Jónsson și Ragnar Halldór Hall v. Islanda , 30 octombrie 2018, § 88; Berardi și Mularoni v. San Marino , 10 ianuarie 2019, § 40).

În prezenta cauză, Curtea constată că textul contestat este redactat cu suficientă precizie. Textul contestat prevede clar că întreprinderea individuală răspunde ca persoană juridică . Aici trebuie avută în vedere în special regula in claris non fit interpretatio (textele clare nu trebuie interpretate). Prin urmare, articolul 17 alin. (3) din Codul contravențional nu schimbă statutul juridic și nu transformă întreprinderea individuală ( i.e. întreprinzătorul individual) în persoană juridică.

Curtea nu poate reține critica autorului sesizării potrivit căreia dispozițiile contestate sunt în contradicție cu alte acte normative infraconstituționale ( e.g. Codul civil, Legea nr. 845 din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi și Legea nr. 220 din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și întreprinzătorilor individuali). În acest sens, Curtea reiterează că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate, dar nu raportarea la alte norme infraconstituționale sau compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției (a se vedea, mutatis mutandis , HCC nr. 40 din 21 decembrie 2017, § 29, DCC nr. 139 din 12 decembrie 2019, § 25). Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme legale infraconstituționale cuprinse în acte normative distincte nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare și aplicare a legii, a cărei rezolvare revine instanțelor de judecată (a se vedea DCC nr. 91 din 19 septembrie 2019, § 19; DCC nr. 106 din 7 octombrie 2019, § 25; DCC nr. 24 din 2 martie 2020, § 24). De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional conferit instanțelor de judecată urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor ( Rohlena v. Cehia [MC], 27 ianuarie 2015, § 50 și § 51).

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a textului „întreprinderea individuală răspunde ca persoană juridică” din articolul 17 alin. (3) din Codul contravențional, ridicată de dl avocat Dumitru Harea, în interesele Î.I. „Cerchez Vera”, în dosarul nr. 4r-760/20, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte de ședință Liuba ȘOVA Chișinău, 2 iulie 2020 DCC nr. 76 Dosarul nr. 71g/2020