Decizie nr. 75 din 02.07.2020

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textelor „circumstanțele excepționale ale cauzei” și „circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei” din articolul 79 alin. (1) din Codul penal, ridicată de dl Vasile Gavrilencu, parte în dosarul nr. 1a-1440/19, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chișinău, format din domnii Stelian Teleucă, Sergiu Furdui și doamna Silvia Gîrbu, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Printr-o sentință din 27 iunie 2019, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, l-a condamnat pe dl Vasile Gavrilencu pentru comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 326 alin. (2) lit. b) [ traficul de influență săvârșit de două sau mai multe persoane ] din Codul penal. Cauza a fost examinată conform procedurii prevăzute de articolul 364 1 [ judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală ] din Codul de procedură penală. Pentru că a constatat mai multe circumstanțe atenuante, instanța i-a aplicat dlui Vasile Gavrilencu pedeapsa amenzii în limita minimă de 2250 unități convenționale. Totodată, instanța nu a aplicat prevederile articolului 79 [ aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege ] din Codul penal, precizând că lipsesc circumstanțele excepționale care fac incident acest articol.

Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, dl Vasile Gavrilencu a atacat-o cu apel.

Pe 23 ianuarie 2020, dl Vasile Gavrilencu a ridicat în fața Curții de Apel Chișinău excepția de neconstituționalitate a textelor „circumstanțele excepționale ale cauzei” și „circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei” din articolul 79 alin. (1) din Codul penal.

Printr-o încheiere din 23 ianuarie 2020, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația Pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 22 Neretroactivitatea legii „Nimeni nu va fi condamnat pentru acțiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „[...] (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.”

Prevederile relevante ale Codului penal sunt următoarele: Articolul 76 Circumstanțele atenuante „(1) La stabilirea pedepsei se consideră circumstanțe atenuante: a) săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave; b) săvârșirea infracțiunii de către un minor sau de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 de ani; c) săvîrșirea infracțiunii ca urmare a unui concurs de împrejurări grele de ordin personal sau familial; d) săvârșirea faptei de o persoană cu responsabilitate redusă; e) prevenirea de către vinovat a urmărilor prejudiciabile ale infracțiunii săvârșite, repararea benevolă a pagubei pricinuite sau înlăturarea daunei cauzate; f) autodenunțarea, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii sau la identificarea infractorilor ori recunoașterea vinovăției; g) ilegalitatea sau imoralitatea acțiunilor victimei, dacă ele au provocat infracțiunea; h) săvârșirea infracțiunii ca rezultat al constrângerii fizice sau psihice, ce nu înlătură caracterul penal al faptei, sau dată fiind dependența materială, de serviciu sau de altă natură; i) săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate, provocată de consumarea involuntară sau forțată a substanțelor menționate la art.24 sau de consumarea de aceste substanțe fără a fi conștientă de efectul lor; j) săvârșirea infracțiunii cu depășirea limitelor legale ale legitimei apărări, reținerii infractorului, stării de extremă necesitate, riscului întemeiat sau ca rezultat al executării ordinului sau dispoziției superiorului; k) afectarea gravă, prin infracțiunea săvârșită, a făptuitorului acesteia sau greutatea poverii pedepsei, aplicată pentru el, din cauza vârstei înaintate a acestuia, stării sănătății lui sau altor circumstanțe; l) expirarea, de la momentul comiterii infracțiunii, a cel puțin 2/3 din termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere penală, prevăzut pentru această infracțiune, sau depășirea termenului rezonabil pentru examinarea cazului, ținîndu-se cont de natura faptei, dacă tergiversarea nu a fost provocată de făptuitor. (2) Instanța de judecată poate considera drept circumstanțe atenuante și alte circumstanțe, neprevăzute la alin. (1). [...].” Articolul 79 Aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege „(1) Ținând cont de circumstanțele excepționale ale cauzei , legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei , precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță excepțională. Săvârșirea infracțiunii de către persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanța de judecată drept circumstanță excepțională. (1) 1 Poate fi considerată excepțională atât o circumstanță atenuantă, cât și un cumul de asemenea circumstanțe legate de situațiile menționate la alin. (1). [...].” Articolul 326 Traficul de influență (1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană care are influență sau care susține că are influență asupra unei persoane publice, persoane cu funcție de demnitate publică, persoane publice străine, funcționar internațional, pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite, se pedepsește cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unități convenționale sau cu închisoare de până la 5 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate. [...] (2) Acțiunile prevăzute la alin. (1) sau (l 1 ): b) săvârșite de două sau mai multe persoane; [...] se pedepsesc cu amendă în mărime de la 3000 la 4000 unități convenționale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate. [...].” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele „circumstanțele excepționale ale cauzei” și „circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei” conținute în articolul 79 alin. (1) din Codul penal sunt imprevizibile. Codul penal nu prevede expres care circumstanțe sunt excepționale în sensul acestui articol, fapt care le permite instanțelor de judecată să-l aplice și să-l interpreteze în mod neuniform și arbitrar.

În opinia sa, prevederile contestate încalcă articolul 23 alin. (2) din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către o parte la proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textele „circumstanțele excepționale ale cauzei” și „circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei” conținute în articolul 79 alin. (1) din Codul penal. Acest articol îi conferă instanței de judecată competența de a aplica o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de lege în cazul în care constată existența unor circumstanțe excepționale.

Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care prima instanță a refuzat aplicarea în baza articolului 79 alin. (1) din Codul penal a pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege (a se vedea supra § 3). Prin urmare, Curtea admite că instanța de apel va verifica legalitatea sentinței contestate, inclusiv în această parte.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept din Constituție în cauza concretă pendinte în fața instanțelor de judecată. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate constituie o ingerință în vreun drept fundamental (DCC nr. 70 din 18 iunie 2020, § 21, și jurisprudența citată acolo).

Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile contestate ar fi imprevizibile.

Curtea reiterează că, pentru a exclude orice echivoc, textul legislativ trebuie să fie formulat în mod clar și inteligibil, fără dificultăți de ordin sintactic și fără pasaje obscure. În special în materie penală, legislatorul trebuie să fie precis, clar și coerent, așa cum o impune principiul legalității incriminării și a pedepsei ( nullum crimen, nulla poena sine lege ), garantat de articolul 22 din Constituție și de articolul 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (DCC nr. 49 din 31 mai 2018, § 30; DCC nr. 9 din 23 ianuarie 2019, § 15).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că articolul 7 din Convenție trebuie să fie interpretat și aplicat astfel încât să se asigure o protecție efectivă împotriva urmăririi penale, a condamnării și a sancționării arbitrare a persoanei ( Parmak și Bakir v. Turcia , 3 decembrie 2019, § 57; Jidic v. România , 18 februarie 2020, § 76). Această afirmație este valabilă și în contextul aplicării articolului 22 din Constituție.

În consecință, legea penală trebuie să prevadă în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile. Această condiție este impusă de articolul 22 în coroborare cu articolul 23 alin. (2) din Constituție (a se vedea, mutatis mutandis , DCC nr. 14 din 10 februarie 2020, § 14).

Condiția previzibilității este îndeplinită atunci când persoana poate – în caz de necesitate, cu o asistență juridică adecvată – să prevadă, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele pe care le poate avea o anumită conduită ( Gestur Jónsson și Ragnar Halldór Hall v. Islanda , 30 octombrie 2018, § 88; Berardi și Mularoni v. San Marino , 10 ianuarie 2019, § 40).

Totuși, având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea reține că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai curând la categorii generale, decât la liste exhaustive. Astfel, multe legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal (a se vedea DCC nr. 131 din 5 decembrie 2019, § 30, și jurisprudența citată acolo).

Raportând cele menționate supra la pretinsa problemă de neconstituționalitate cu care a fost sesizată, Curtea reține că, potrivit articolului 79 alin. (1) din Codul penal, aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege implică existența circumstanțelor excepționale. Acest articol stabilește câteva repere pentru identificarea circumstanțelor excepționale, i.e. împrejurări care țin de scopul și motivele faptei, de rolul persoanei în comiterea infracțiunii, de comportamentul lui în timpul și după consumarea infracțiunii și de alte circumstanțe.

Totodată, articolul 79 alin. (1) din Codul penal prevede expres că săvârșirea unei infracțiuni de către un minor constituie o circumstanță excepțională. De asemenea, legislatorul a considerat că săvârșirea de către persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 și 21 de ani a unei infracțiuni poate fi apreciată de instanța de judecată ca o circumstanță excepțională.

Conform articolului 79 alin. (1 1 ) din Codul penal, poate fi considerată excepțională atât o circumstanță atenuantă, cât și cumulul unor asemenea circumstanțe legate de situațiile menționate în alineatul (1) al aceluiași articol.

Circumstanțele atenuante sunt prevăzute la articolul 76 alin. (1) din Codul penal. Alineatul (2) al aceluiași articol stabilește că instanța de judecată poate considera drept circumstanțe atenuante și alte circumstanțe, neprevăzute la alin. (1).

Unele indicii de stabilire a circumstanțelor excepționale le-a oferit și Curtea Supremă de Justiție. Astfel, în punctul 11 al Hotărârii nr. 8 din 11 noiembrie 2013 cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale, plenul Curții Supreme de Justiție a explicat că, în sensul articolului 79 din Codul penal, se înțelege că trebuie să existe, în împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională sau în datele privind personalitatea infractorului, circumstanțe, date, particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie o excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului ( e.g. grad de dizabilitate, merite deosebite față de societate etc.).

Așadar, Curtea constată că există repere, inclusiv normative, care ajută interpretul și destinatarul legii să prevadă semnificația textelor contestate. Având în vedere multitudinea de situații care pot apărea în practică, Curtea consideră că nu este nici posibil, nici rezonabil ca Codul penal să prevadă o listă exhaustivă de circumstanțe atenuante sau excepționale susceptibile să diminueze periculozitatea persoanei și a faptei comise. Instanțelor de judecată le revine sarcina aprecierii în fiecare caz particular a caracterului de circumstanțe excepționale a unor împrejurări.

Mai mult, Curtea notează că, sub aparența unor critici referitoare la incertitudinea și la neclaritatea prevederilor contestate, autorul excepției de neconstituționalitate își exprimă dezacordul cu pedeapsa aplicată de către prima instanță. Instanța de apel este cea care poate verifica dacă pedeapsa aplicată a fost individualizată în mod corect. În acest sens, Curtea reamintește că aspectele legate de interpretarea și de aplicarea legii nu țin de competența Curții Constituționale (a se vedea DCC nr. 67 din 15 iunie 2020, § 34, și jurisprudența citată acolo). Această competență le revine, prin definiție, instanțelor de judecată. De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional conferit instanțelor de judecată urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor ( Rohlena v. Cehia , [MC], 27 ianuarie 2015, § 50 și § 51).

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textelor „circumstanțele excepționale ale cauzei” și „circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei” din articolul 79 alin. (1) din Codul penal, ridicată de dl Vasile Gavrilencu, în dosarul nr. 1a-1440/19, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte de ședință Liuba ȘOVA Chișinău, 2 iulie 2020 DCC nr. 75 Dosarul nr. 44g/2020