Decizie nr. 186 din 25.11.2021

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 70 alin. (4) și 71 alin. (3) din Codul penal, ridicată de dl avocat Artur Airapetean, în interesele dlui Sergiu Movilean, parte în dosarul nr. 21-8/2021, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul Rezina.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Dorina Cebanița din cadrul Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe rolul Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, se află o cerere privind aplicarea legii penale mai favorabile în privința condamnatului Sergiu Movilean.

Pe 26 iulie 2021, dl avocat Artur Airapetean a ridicat, în interesele dlui Sergiu Movilean, excepția de neconstituționalitate a articolelor 70 alin. (4) și 71 alin. (3) din Codul penal.

Printr-o încheiere din 6 august 2021, dna judecător Dorina Cebanița din cadrul Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 1 Statul Republica Moldova „[…] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sînt garantate.” Articolul 7 Constituția, Lege Supremă „Constituția Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege și nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituției nu are putere juridică.” Articolul 16 Egalitatea „(1) Respectarea și ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „[…] (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 140 Hotărârile Curții Constituționale „(1) Legile și alte acte normative sau unele părți ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărârii corespunzătoare a Curții Constituționale. (2) Hotărârile Curții Constituționale sunt definitive și nu pot fi atacate.”

Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele: Articolul 70 Închisoarea „[…] (4) La stabilirea pedepsei definitive în caz de concurs de infracțiuni, pedeapsa închisorii nu poate depăși 25 de ani pentru adulți, 20 de ani pentru persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, și 12 ani și 6 luni pentru minori, iar în caz de cumul de sentințe – de 30 ani pentru adulți, 25 de ani pentru persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, și 15 ani pentru minori. [Articolul 70 în redacția Legii nr.163 din 20.07.2017 , în vigoare 20.12.2017] […].” Articolul 71 Detențiunea pe viață „[…] (3) Detențiunea pe viață nu poate fi aplicată femeilor și minorilor.” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției de neconstituționalitate afirmă că prevederile contestate nu întrunesc condițiile calității legii. În particular, acesta afirmă că prevederile contestate nu stabilesc în mod cert dacă poate fi aplicată pedeapsa detențiunii pe viață în privința persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani.

În opinia sa, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 7, 16, 23 alin. (2) și 140 din Constituție, precum și articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părți din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 70 alin. (4) din Codul penal, potrivit căruia „la stabilirea pedepsei definitive în caz de concurs de infracțiuni, pedeapsa închisorii nu poate depăși 25 de ani pentru adulți, 20 de ani pentru persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, și 12 ani și 6 luni pentru minori, iar în caz de cumul de sentințe – de 30 ani pentru adulți, 25 de ani pentru persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, și 15 ani pentru minori.”

De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și prevederile articolului 71 alin. (3) din Codul penal, conform cărora „ detențiunea pe viață nu poate fi aplicată femeilor și minorilor. ”

Deși autorul excepției contestă în întregime articolele 70 alin. (4) și 71 alin. (3) din Codul penal, acesta pune problema aplicării pedepsei detențiunii pe viață în privința persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care s-a solicitat aplicarea legii penale noi mai favorabile. Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate pot fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea observă că prevederile articolului 70 alin. (4) din Codul penal au mai fost contestate, însă din perspectiva altor critici de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 81 din 9 iulie 2018). Totodată, articolul 71 alin. (3) din Codul penal nu a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept din Constituție în cauza concretă pendinte în fața instanțelor de judecată. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință în vreun drept fundamental (DCC nr. 70 din 18 mai 2021, § 17 și jurisprudența citată acolo).

Autorul sesizării afirmă că prevederile contestate ar încălca articolele 1 alin. (3) [ preeminența dreptului ], 7 [ Constituția, Lege Supremă ], 16 [ egalitatea ], 20 alin. (2) [ accesul liber la justiție ] și 23 alin. (2) [ calitatea legii ] din Constituție, deoarece prevederile contestate nu întrunesc cerințele calității legii.

În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că articolele 1 alin. (3) și 23 alin. (2) din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Acestea pot fi invocate, în special, dacă se constată aplicabilitatea lor împreună cu alte dispoziții din Constituție (a se vedea HCC nr. 2 din 12 ianuarie 2021, § 20; HCC nr. 3 din 14 ianuarie 2021, § 22; HCC nr. 15 din 28 aprilie 2021, § 20).

De asemenea, cu privire la incidența articolului 7 din Constituție, Curtea a menționat în jurisprudența sa că această normă constituțională comportă un caracter general, reprezintă un imperativ care stă la baza oricăror reglementări legale și nu poate constitui un reper individual și separat (a se vedea, de exemplu, DCC nr. 76 din 2 iulie 2020, § 22).

Nu în ultimul rând, Curtea reiterează că dispozițiile constituționale ale articolului 16 devin incidente atunci când se demonstrează existența unui tratament diferențiat în privința exercițiului unui drept garantat de Constituție (a se vedea DCC nr. 148 din 28 septembrie 2021, § 25).

Având în vedere faptul că autorul sesizării a invocat că prevederile contestate ar fi contrare articolului 6 din Convenția Europeană, Curtea va analiza dacă în prezenta cauză este incident articolul 20 din Constituție.

Curtea subliniază că dreptul la un proces echitabil este garantat de articolul 20 din Constituție și, respectiv, de articolul 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Din perspectiva echității, pedeapsa impusă trebuie să reflecte infracțiunea pe care persoana a intenționat, de fapt, s-o comită ( Grba v. Croația , 23 noiembrie 2017, § 103). Curtea menționează că nu există nicio aparență că textul contestat nu ar asigura o bază, împreună cu dispozițiile legale procesul-penale, pentru pronunțarea unui act judiciar cu respectarea rigorilor procesului echitabil garantat de Constituție . Astfel, autorul sesizării nu a demonstrat existența unei ingerințe în dreptul prevăzut la articolul 20 din Constituție (a se vedea, mutatis mutandis , DCC nr. 14 din 10 februarie 2020, § 35 ) .

Pentru că nu s-a demonstrat existența unei ingerințe în dreptul fundamental invocat de autorul sesizării, Curtea subliniază că nici articolele 1 alin. (3), 7, 16 și 23 din Constituție nu sunt incidente.

Totodată, autorul excepției de neconstituționalitate nu a argumentat nici incidența articolului 140 din Constituție, care stabilește la alin. (1) că legile și alte acte normative sau unele părți ale acestora devin nule din momentul adoptării hotărârii corespunzătoare a Curții Constituționale.

În cele din urmă, Curtea notează că problema pusă în discuție de autorul sesizării vizează politica penală a statului. În acest sens, potrivit articolului 72 alin.(3) lit. n) din Constituție, Parlamentul are competența exclusivă de a reglementa prin lege organică infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituționale, legislatorul este liber să aprecieze, pe lângă pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, și condițiile răspunderii juridice pentru această faptă (a se vedea, mutatis mutandis , DCC nr. 49 din 31 mai 2018, § 39; DCC nr. 153 din 19 octombrie 2021, § 29).

Așadar, faptul că articolul 71 alin. (3) din Codul penal nu se referă și la persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar care nu au atins vârsta de 21 de ani nu reclamă o problemă de constituționalitate.

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g) și 140 din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 70 alin. (4) și 71 alin. (3) din Codul penal, ridicată de dl avocat Artur Airapetean, în interesele dlui Sergiu Movilean, parte în dosarul nr. 21-8/2021, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul Rezina. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 25 noiembrie 2021 DCC nr. 186 Dosarul nr. 190g/2021