Decizie nr. 47 din 27.04.2023

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a sintagmei „prin imposibilitate absolută de a se prezenta în instanță” din articolul 371 alin. (1) pct. 2) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Alexandru Bot, în interesele dlui Efim Eriomenco, în dosarul nr. 1-18/2018, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Irina Țonov de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Dl Efim Eriomenco este judecat pentru pretinsa comitere a mai multor infracțiuni.

În cadrul examinării cauzei, partea acuzării a solicitat citirea în ședință de judecată a declarațiilor martorului absent depuse la urmărirea penală din motiv că se află în afara țării.

La 5 ianuarie 2023, în cadrul ședinței de judecată, dl avocat Alexandru Bot a ridicat excepția de neconstituționalitate a sintagmei „prin imposibilitate absolută de a se prezenta în instanță” din articolul 371 alin. (1) pct. 2) din Codul de procedură penală, care reglementează citirea declarațiilor martorului făcute în timpul urmăririi penale în ședința de judecată, în lipsa acestuia.

Printr-o încheiere din aceeași dată, dna judecător Irina Țonov a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: 2

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122-XV din 14 martie 2003, sunt următoarele: Articolul 371 Citirea în ședința de judecată a declarațiilor martorului „(1) Citirea în şedinţa de judecată a declaraţiilor martorului depuse în cursul urmăririi penale, precum şi reproducerea înregistrărilor audio şi video ale acestora, pot avea loc, la cererea părților, în cazurile: […] 2) când martorul lipsește în ședință şi absența lui este justificată fie prin imposibilitatea absolută de a se prezenta în instanță, fie prin motive de imposibilitate de a asigura securitatea lui, cu condiția că audierea martorului a fost efectuată cu confruntarea dintre acest martor şi bănuit, învinuit sau martorul a fost audiat în conformitate cu art. 109 şi 110. […]” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul sesizării susține că sintagma „prin imposibilitate absolută de a se prezenta în instanță” din articolul 371 alin. (1) pct. 2) din Codul de procedură penală este neclară și imprevizibilă. În special, aceasta nu-i oferă instanței de judecată criterii pe baza cărora să constate imposibilitatea absolută a martorului de a se prezenta în ședința de judecată. Mai mult, citirea declarațiilor martorului absent în ședința de judecată nu este condiționată de verificarea prealabilă a declarațiilor acestuia de către partea apărării.

Astfel, citirea declarațiilor martorului absent în ședința de judecată, în lipsa verificării identității acestuia și a confruntării acestuia în cadrul urmăririi penale, nu-i oferă acuzatului garanțiile necesare apărării sale și este contrară articolelor 21 și 23 alin. (2) din Constituție. 3

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de avocatul unei părți în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă sintagma „prin imposibilitate absolută de a se prezenta în instanță” din articolul 371 alin. (1) pct. 2) din Codul de procedură penală. Curtea constată că prevederea nu a făcut obiect al controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care partea acuzării i-a solicitat instanței de judecată citirea declarațiilor depuse la urmărirea penală de către martorul care lipsește în ședință, absența lui fiind justificată prin imposibilitatea absolută de a se prezenta. Astfel, Curtea admite că prevederile contestate sunt aplicabile la soluționarea cauzei.

Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental invocat de autori. Astfel, Curtea va examina dacă problemele de drept ridicate de autorul sesizării fac incidente dispozițiile constituționale invocate (a se vedea DCC nr. 159 din 24 noiembrie 2022, § 42).

Autorul sesizării a susținut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 21 [prezumția nevinovăției] și 23 [calitatea legilor] din Constituție. Totodată, Curtea observă că, deși autorul susține că neclaritatea sintagmei contestate încalcă articolul 21 din Constituție, acesta invocă, de fapt, argumente privind pretinsa neconstituționalitate prin prisma articolului 6 § 3 lit. d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a jurisprudenței relevante a Curții Europene.

În acest sens, Curtea notează că garanțiile stabilite de § 3 lit. (d) din articolul 6 din Convenție reprezintă aspecte precise ale dreptului la un proces echitabil prevăzute de § 1 din același articol (a se vedea Schatschaschwili v. Germania [MC], 15 decembrie 2015, § 100). Totodată, dreptul la un proces echitabil este garantat de articolul 20 din Constituție (a se vedea DCC nr. 186 din 25 noiembrie 2021, § 24). Prin urmare, Curtea va analiza criticile de neconstituționalitate prin raportare la articolele 20 și 23 din Constituție.

În jurisprudența sa, Curtea a precizat că articolul 23 din Constituție nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calității legii, trebuie să existe o ingerință într-un drept fundamental. Curtea a stabilit că problema calității unei legi nu reprezintă o problemă de constituționalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr. 133 din 27 septembrie 2022, § 15). 4

Astfel, articolul 6 § 1 coroborat cu § 3 din Convenție le impune statelor contractante să întreprindă acțiuni pozitive pentru a-i permite acuzatului să audieze sau să fie confruntat cu martorii care depun declarații împotriva sa (a se vedea Cafagna v. Italia, 12 octombrie 2017, § 42).

În acest sens, potrivit articolului 371 alin. (1) pct. 2) din Codul de procedură penală, citirea în ședința de judecată a declarațiilor martorului depuse în cursul urmăririi penale poate avea loc atunci când martorul lipsește în ședință și absența lui este justificată prin imposibilitatea de a se prezenta în instanță, cu condiția că audierea martorului a fost efectuată cu confruntarea dintre acest martor şi bănuit, învinuit sau martorul a fost audiat în conformitate cu articolele 109 şi 110. Așadar, legislatorul a stabilit necesitatea justificării imposibilității absolute a martorului de a se prezenta în instanță pentru a depune declarații. Totodată, motivele care ar justifica imposibilitatea absolută a martorului de a se prezenta într-o ședința de judecată precisă sunt chestiuni care trebuie examinate în fiecare caz particular de către instanța de judecată.

Potrivit Curții Europene, motivele care justifică absența unui martor trebuie să existe din perspectiva instanței de judecată, adică, instanța de judecată trebuie să fi avut motive de fapt sau de drept serioase ca să nu asigure prezența martorului la ședința de judecată (Schatschaschwili v. Germania [MC], 15 decembrie 2015, § 119). Există un șir de motive care justifică neprezentarea unui martor la ședința de judecată, cum ar fi absența din cauza decesului, din motive de boală și inaccesibilitatea martorului, inclusiv menținerea sa în detenție peste hotare (a se vedea Mika v. Suedia (dec.), 27 ianuarie 2009, § 37 Al-Khawaja şi Tahery v. Regatul Unit [MC], 15 decembrie 2011, §§ 120-125, Vronchenko v. Estonia, 18 iulie 2013, § 58; Schatschaschwili v. Germania [MC], §§ 139-140).

Problema caracterului justificat al absenței martorului de la ședința de judecată din cauza aflării sale peste hotarele țării a fost examinată în cauza Gabrielyan v. Armenia, 10 aprilie 2012, în care Curtea Europeană a considerat că aceasta nu constituie, în sine, un motiv suficient să satisfacă exigențele articolului 6 § 3 (d) (§ 81). Tribunalele naționale trebuie să caute în mod activ martorul cu ajutorul autorităților naționale, inclusiv al poliției, și trebuie, de regulă, să apeleze la asistența juridică internațională, atunci când un martor locuiește peste hotare și sunt disponibile asemenea mecanisme (Schatschaschwili v. Germania [MC], §§ 121-122).

Totodată, lipsa unui motiv serios pentru absența martorului nu poate fi, în sine, un argument concludent privind caracterul inechitabil al procesului, deși rămâne un factor foarte important care trebuie ponderat la evaluarea caracterului echitabil al procesului în ansamblu și unul care 5

Astfel, pe lângă motivele absenței martorului de la ședința de judecată, judecătorii trebuie să examineze ponderea mărturiilor și garanțiile procedurale compensatorii (a se vedea DCC nr. 165 din 20 decembrie 2018, §§ 20-21). În acest sens, este relevantă analiza Curții Europene din cauzele Al-Khawaja şi Tahery v. Regatul Unit [MC] şi Schatschaschwili v. Germania [MC], citate supra, privind citirea declarațiilor martorilor absenți la judecarea cauzei.

Așadar, Curtea observă că problema pe care o ridică autorul sesizării vizează interpretarea și aplicarea prevederii contestate într-un caz particular. Aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii în situații concrete exced controlului de constituționalitate şi reprezintă o competentă a instanțelor de judecată (a se vedea DCC nr. 20 din 17 februarie 2022, § 31). Judecătorii de drept comun au rolul de protectori ai drepturilor garantate de Convenția Europeană şi, prin urmare, dețin competența aplicării directe a garanțiilor dreptului la un proces echitabil (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 32 din 22 martie 2022, § 28).

Prin urmare, din analiza abstractă a prevederii contestate din Codul de procedură penală, Curtea nu reține existența unei ingerințe în articolul 20 din Constituție. În consecință, nici articolul 23 din Constituție nu este incident pentru că nu are o aplicare de sine stătătoare.

Pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională 6