Decizie nr. 165 din 20.12.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 109 alin. (3) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Igor Isac, în dosarul nr. 12-259/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituțională, pe 18 decembrie 2018, de către dl judecător Sergiu Ciobanu de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Un procuror din cadrul Procuraturii pentru combaterea criminalității organizate și a cauzelor speciale exercită urmărirea penală în privința dlor Gheorghe Bodîrlan, Nina Arap și Aliona Bodîrlan, în baza articolului 165 alin. (2) lit. d) [

În cadrul urmăririi penale, dna Ana Dolgan are calitatea de parte vătămată și a fost audiată de către procuror.

Ulterior, procurorul a depus un demers la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, privind audierea dnei Ana Dolgan de către judecătorul de instrucție (cu participarea învinuiților), deoarece aceasta vrea să părăsească statul Republica Moldova pentru o perioadă nedeterminată. În argumentarea acestui demers, procurorul a invocat prevederile articolului 109 alin. (3) din Codul de procedură penală, potrivit cărora, „în cazul în care prezența martorului la judecarea cauzei va fi imposibilă din motivul plecării lui peste hotarele țării sau din alte motive întemeiate, precum și pentru a reduce sau a exclude supunerea martorului unui vădit pericol sau pentru a reduce revictimizarea martorului, procurorul poate solicita audierea acestuia de către judecătorul de instrucție, cu asigurarea posibilității bănuitului, învinuitului, apărătorului acestuia, părții vătămate și procurorului de a pune întrebări martorului audiat".

Pe 30 noiembrie 2018, în cadrul ședinței de judecată, dl avocat Igor Isac, care apără interesele învinuiților, a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 109 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din aceeași dată, s-a dispus trimiterea unei sesizări la Curtea Constituțională, în vederea soluționării excepției.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

În argumentarea excepției de neconstituționalitate, autorul a invocat faptul că prevederile articolului 109 alin. (3) din Codul de procedură penală, care reglementează posibilitatea audierii martorului de către judecătorul de instrucție, sunt imprevizibile. Potrivit acestuia, nu este clar dacă judecătorul de instrucție emite vreo încheiere atunci când admite demersul procurorului privind audierea persoanei.

De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate susține că legea nu prevede posibilitatea contestării actelor și a acțiunilor judecătorului de instrucție efectuate la audierea martorului, fapt care ar aduce atingere dreptului la două grade de jurisdicție în materie penală.

În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 23, 26 și 119 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl avocat Igor Isac, în dosarul nr. 12-259/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 109 alin. (3) din Codul de procedură penală. Acest articol reglementează cazurile de audiere a martorilor de către judecătorul de instrucție la solicitarea procurorului,

În prezenta cauză, judecătorul de instrucție, care a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, trebuie să se pronunțe pe marginea unui demers (depus de către procuror) privind audierea părții vătămate, pentru că aceasta din urmă vrea să plece peste hotarele țării.

Curtea observă că dispozițiile contestate pot fi aplicate,

Atunci când martorul sau, după caz, partea vătămată lipsește de la ședința de judecată, declarațiile sale date la etapa urmăririi penale în ipotezele prevăzute de articolul 109 alin. (3) din Codul de procedură penală pot fi avute în vedere de către judecătorul învestit cu judecarea cauzei în fond (a se vedea articolul 371 alin. (1) pct. 2) din Codul de procedură penală).

În acest sens, sunt relevante principiile stabilite în cauzele

Aceste criterii au fost aplicate, de exemplu, pentru a evalua caracterul echitabil al procesului în ansamblu și în raport cu victima infracțiunii, într-un caz recent judecat de către Curtea Europeană:

Spre deosebire de acest caz, Curtea observă că atunci când judecătorul de instrucție dispune, printr-o încheiere, audierea martorului în cazurile prevăzute la articolul 109 alin. (3) din Codul de procedură penală, la audierea propriu-zisă poate participa bănuitul, învinuitul, apărătorul acestuia, partea vătămată și procurorul. Aceste persoane îi pot adresa întrebări martorului audiat. În consecință, Curtea nu observă nicio aparență de încălcare a dreptului la apărare.

Cu privire la pretinsa lipsă de previzibilitate a prevederilor contestate, Curtea reiterează că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Sub acest aspect, Curtea Europeană a recunoscut în mod constant faptul că multe legi sunt redactate în termeni generali, iar interpretarea și aplicarea lor fac obiectul practicii judiciare. Multe legi utilizează, prin natura lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică (

Codul de procedură penală nu poate să exceleze în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept procedural penal (DCC nr. 152 din 29 noiembrie 2018, § 24). Așadar, ține de competența instanțelor de judecată să interpreteze și să clarifice semnificația prevederilor contestate.

Cu privire la pretinsa neconformitate a prevederilor contestate cu dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, Curtea menționează că nicio prevedere din Constituție și nici din Convenția Europeană nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză.

Sub acest aspect, articolul 119 din Constituție stabilește că împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate pot exercita căile de atac „în condițiile legii". Totodată, articolul 2 § 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană garantează dreptul persoanei declarate vinovate de comiterea unei infracțiuni de către un tribunal să ceară examinarea „declarației de vinovăție" sau „a condamnării" de către o instanță superioară.

Curtea Europeană a menționat că Statele contractante se bucură, în principiu, de o marjă largă de apreciere în stabilirea modului în care trebuie să fie exercitat dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală (

Totuși, dreptul la dublul grad de jurisdicție în materie penală, garantat de articolul 2 § 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană, nu este incident în privința procedurii de audiere a martorului de către judecătorul de instrucție. Sarcina judecătorului de instrucție nu este de a determina „acuzația penală" atunci când audiază persoana. Instanța de judecată este cea care va examina cauza în fond și care va determina acuzația penală, care va aprecia ponderea declarațiilor martorului în coroborare cu alte probe și care va evalua credibilitatea acestora. Mai mult, eventualele erori ale judecătorului de instrucție pot fi cenzurate la examinarea cauzei în fond.

Astfel, prevederile contestate sunt însoțite în mod suficient de garanții procesuale, inclusiv în cadrul procesului ulterior din fața instanței de judecată.

Prin urmare, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 109 alin. (3) din Codul de procedură penală este nefondată.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.