Decizie nr. 36 din 19.04.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 220 din Codul penal și a articolului 89 din Codul contravențional, ridicată de către dnii avocați Vitalie Nagacevschi și Oleg Bondarenco, în dosarul nr. 1-1345/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, și de către dl avocat Victor Brînză, în dosarul nr. 1-675/16, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

Sesizările privind excepția de neconstituționalitate au fost depuse la Curtea Constituțională, la 27 decembrie 2017, de către judecătorul Grigore Manoli de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, și, respectiv, la 28 martie 2018, de către judecătorul Vladislav Holban de la Judecătoria Chișinău, sediul central, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Având în vedere identitatea de obiect (în partea ce ține de controlul constituționalității articolului 220 din Codul penal), Curtea a decis conexarea sesizărilor într-un singur dosar în baza articolului 43 din Codul jurisdicției constituționale.

Circumstanțele cauzei penale nr. 1-1345/17

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se află cauza penală de învinuire a dlui Igor Cuțitaru de comiterea infracțiunii prevăzute la articolul 220 alin. (2) lit. c) [

Pe 18 decembrie 2017, în cadrul ședinței de judecată, dnii avocați Vitalie Nagacevschi și Oleg Bondarenco au solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolului 220 [

Prin încheierea din aceeași dată, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a dispus suspendarea procesului, ridicarea excepției de neconstituționalitate și transmiterea sesizării Curții Constituționale pentru soluționare.

Circumstanțele cauzei penale nr. 1-675/16

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul central, se află cauza penală de învinuire a dlui Daniel Philippe Cosyn, a dnei Cosyn Aliona și a dnei Silvia Jărdan de comiterea infracțiunii prevăzute la articolul 220 alin. (2) lit. a) și c) [

Persoanelor menționate mai sus li se impută, potrivit rechizitoriului, faptul că ar fi organizat prestarea serviciilor sexuale în regim on-line (spectacole pornografice) pentru utilizatorii unor site-uri, contra plată.

Pe 19 martie 2018, în cadrul ședinței de judecată, dl avocat Victor Brînză a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolului 220 din Codul penal.

Prin încheierea din aceeași dată, Judecătoria Chișinău, sediul central, a dispus suspendarea procesului, ridicarea excepției de neconstituționalitate și transmiterea sesizării Curții Constituționale pentru soluționare.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului penal sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului contravențional sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 30 din 7 martie 2013 cu privire la protecția copiilor împotriva impactului negativ al informației sunt următoarele:

În motivarea sesizărilor, autorii au invocat că termenul „prostituție" din articolul 220 [

Mai mult, nici practica judiciară nu oferă o interpretare uniformă a termenului de „prostituție". Astfel, persoana nu poate să prevadă, fără echivoc, conduita care poate avea un caracter penal.

Potrivit autorilor sesizărilor, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 22 și 23 alin. (2) din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizărilor, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului penal și Codului contravențional, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, a fost ridicată de către dnii avocați Vitalie Nagacevschi și Oleg Bondarenco, în dosarul nr. 1-1345/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, respectiv, de către dl avocat Victor Brînză, în dosarul nr. 1-675/16, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central. Sesizările sunt formulate de subiectele abilitate cu acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că obiectul sesizării nr. 173g/2017 îl constituie dispozițiile articolului 220 [

Curtea constată că instanțele care au sesizat Curtea Constituțională trebuie să judece o cauză penală (nr. 1-1345/17) intentată în baza articolului 220 alin. (2) lit. c) din Codul penal și, respectiv, o cauză penală (nr. 1-675/16) intentată în baza articolului 220 alin. (2) lit. a) și c) din Codul penal.

Fără a da apreciere corectitudinii calificării juridice a faptei, Curtea reține că sesizarea nr. 173g/2017 în partea ce ține de controlul constituționalității articolului 89 din Codul contravențional nu are legătură cu fondul litigiului principal. Această concluzie decurge din faptul că persoanei acuzate i se impută comiterea infracțiunii de proxenetism.

În același timp, Curtea observă că, deși s-a solicitat controlul constituționalității articolului 220 din Codul penal în întregul său, în realitate, autorii sesizărilor au criticat doar termenul „prostituție" din articolul menționat. Din acest motiv, Curtea se va pronunța doar cu privire la pretinsa neconstituționalitate a termenului „prostituție" din articolul 220 alin. (1) din Codul penal.

Potrivit autorilor sesizorilor, termenul în discuție nu este previzibil și, prin urmare, este contrar articolelor 1 alin. (3), 22 și 23 alin. (2) din Constituție.

Curtea reamintește, cu titlu preliminar, că incriminarea faptelor, stabilirea pedepsei pentru acestea, precum și alte reglementări, țin de competența Parlamentului și se întemeiază pe rațiuni de politică penală.

Totuși, pentru a exclude orice echivoc, textul legislativ trebuie să fie formulat clar și inteligibil, fără dificultăți de ordin sintactic și pasaje obscure. În special, în materie penală, legislatorul trebuie să fie deosebit de precis, clar și coerent, așa cum o impune principiul legalității incriminării și al pedepsei (

Astfel, legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile. Această cerință este îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, iar la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe sau cu ajutorul unor profesioniști ai dreptului, care sunt acțiunile și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa la care este pasibil, în cazul unor încălcări ale normei.

Totodată, având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Din nou, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (

În orice caz, instanțele de judecată nu sunt îndreptățite să recurgă la o interpretare extensivă defavorabilă a legii penale sau la o aplicare prin analogie. O atare abordare este interzisă de articolul 22 din Constituție și de articolul 7 din Convenția Europeană. În consecință,

În decizia

În prezenta cauză, Curtea reține că autorii sesizărilor au invocat faptul că practica judiciară privind elucidarea conceptului de „prostituție" este neuniformă. Astfel, unele instanțe judecătorești au apreciat că în cazul prestării serviciilor sexuale

În acest sens, Curtea observă că, potrivit Codului de procedură penală, interpretarea și aplicarea neunitară a legii penale și de procedură penală poate fi corectată prin intermediul instituției recursului în interesul legii. Recursul în interesul legii se judecă, în condițiile articolelor 465

În sprijinul celor enunțate mai sus, Curtea reține că, în conformitate cu articolul 1 alin. (2) din Legea nr. 789 din 26 martie 1996, Curtea Supremă de Justiție este instanța judecătorească supremă care asigură aplicarea corectă și uniformă a legislației de către toate instanțele judecătorești.

De altfel, și Curtea Europeană nu ezită să afirme că rolul instanțelor supreme este să remedieze contradicțiile dintre soluțiile judiciare în cauze similare, pentru aplicarea efectivă a principiului certitudinii juridice (

Pe de altă parte, Curtea a constatat în analiza sa abstractă cu privire la previzibilitatea termenului contestat că în literatura de specialitate s-a subliniat că

În același timp, există un consens științific că

În acest context, Curtea notează că, potrivit articolului 1 din Legea nr. 30 din 7 martie 2013 cu privire la protecția copiilor împotriva impactului negativ al informației, pornografie constituie „prezentarea de manieră vulgară, brutală a contactelor sexuale de orice tip între persoane de sexe diferite sau de același sex, a altor manifestări indecente ale vieții sexuale, precum și prezentarea de o manieră impudică a organelor genitale".

Totodată, potrivit articolului 9 alin. (1) din Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, „fiecare parte va adopta măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune, potrivit dreptului său intern, următoarele comportamente, atunci când acestea sunt comise în mod intenționat și fără drept: a) producerea de materiale pornografice având ca subiect copii, în vederea difuzării acestora prin intermediul unui

De asemenea, conform articolului 3 al Protocolului facultativ la Convenția cu privire la drepturile copilului referitor la vânzarea de copii, prostituția și pornografia infantilă, „fiecare stat parte se asigură că, cel puțin, următoarele acte și activități sunt acoperite în totalitate de dreptul său penal, indiferent dacă aceste infracțiuni sunt comise pe plan intern sau pe plan transnațional, individual sau organizat: [...] c) producerea, distribuirea, difuzarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea sau deținerea în scopul pornografiei infantile în sensul definiției de la articolul 2".

În Manualul de interpretare a acestui protocol, editat de UNICEF, se menționează: „Articolul 3 impune statelor părți incriminarea producerii, distribuirii, difuzării, importului, exportului, oferirii, vânzării sau deținerii în scopul pornografiei infantile în sensul definiției de la articolul 2.

Nu în ultimul rând, în Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului se stabilește: „În contextul incriminării actelor legate de spectacolul pornografic, prezenta directivă se referă la actele care constau într-o expunere organizată în direct adresată unui public" [punctul 8) din Preambul]; „

Prin urmare, produsul pornografic este susceptibil de difuzare

Așadar, în această ipoteză, dacă legea penală ar fi aplicată făcându-se apel la interpretarea extensivă defavorabilă sau prin analogie, există riscul încălcării articolului 7 din Convenția Europeană. De asemenea, constatarea juridică potrivit căreia o faptă constituie sau nu prostituție, în sensul articolului 220 din Codul penal, trebuie să se facă de către instanțele de judecată, și nu de către autorități ale executivului (a se vedea,

Totodată, Curtea reiterează că există remedii de ordin legal la care se poate apela, în vederea unificării practicii judiciare de către Curtea Supremă de Justiție. Aceste remedii vor putea asigura claritatea și previzibilitatea normelor legale în discuție. În eventualitatea în care interpretarea oferită de către Curtea Supremă de Justiție (ca urmare a judecării unui recurs în interesul legii) ar putea ridica probleme de constituționalitate, persoanele vor avea la dispoziție, în continuare, posibilitatea de a ridica excepția de neconstituționalitate.

În baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.