Decizie nr. 103 din 06.09.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „în interiorul termenului de prescripție de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă" de la articolul 287 alin. (4), precum și a articolului 313 alin. (4) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, ridicată de către dl Marcel Lungu, parte în dosarul nr. 10r-141/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituțională pe 24 august 2018 de către un complet de judecată din cadrul Curții de Apel Chișinău (format din dnii judecători Iurie Melinteanu, Ghenadie Lîsîi și Ion Bulhac), în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe 23 decembrie 2013, un procuror din cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale a dispus printr-o ordonanță începerea urmăririi penale in rem , în legătură cu comiterea unor presupuse fapte de abuz de serviciu și neglijență în serviciu, infracțiuni prevăzute de articolele 327 alin. (1) și 329 alin. (1) din Codul penal. Faptele investigate de procuror se refereau, inter alia , la înstrăinarea unui complex de bunuri imobile care aparțin Întreprinderii de stat „Stațiunea Tehnologico-Experimentală Codru".

Pe 10 august 2016, judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a admis demersul procurorului privind efectuarea percheziției la domiciliul dlui Marcel Lungu și a emis, în acest sens, un mandat judecătoresc. Pe 18 august 2016, în baza mandatului judecătoresc, la domiciliul dlui Marcel Lungu a fost efectuată o percheziție, de unde au fost ridicate câteva obiecte. Din materialele dosarului reiese faptul că dl Marcel Lungu a fost desemnat în calitate de administrator de insolvabilitate al Întreprinderii de stat „Stațiunea Tehnologico-Experimentală Codru".

Pe 21 noiembrie 2016, în baza articolului 275 pct. 3) și a articolului 285 din Codul de procedură penală, procurorul a emis o ordonanță prin care a dispus încetarea urmăririi penale, pentru că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Împotriva acestei soluții, părțile vătămate - S.R.L. „Regal Fruct" și S.A. „Parcul de autobuze din Bălți" - au depus o serie de contestații.

În cadrul examinării acestor contestații de către judecătorul de instrucție de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, dl Marcel Lungu a depus pe 26 iunie 2017 o cerere la această judecătorie prin care a solicitat să fie admis ca parte interesată la examinarea plângerii depuse de către partea vătămată, S.A. „Parcul de autobuze din Bălți".

Prin încheierea din 21 decembrie 2017, judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a declarat nule ordonanța de încetare a urmăririi penale din 21 noiembrie 2016 și ordonanța procurorului ierarhic superior din 9 ianuarie 2017 și a trimis cauza penală la procuror, în vederea reluării urmăririi penale.

Dl Marcel Lungu și avocatul său, dl Iurie Bargan, au declarat recurs împotriva încheierii judecătorului de instrucție din 21 decembrie 2017 solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care plângerile depuse de către S.A. „Parcul de autobuze din Bălți" și S.R.L. „Regal Fruct" să fie respinse. În motivarea cererii lor, recurenții au menționat, inter alia , că prin obligarea procurorului de a relua urmărirea penală judecătorul de instrucție a depășit termenul de un an, prevăzut de articolul 287 alin. (4) din Codul de procedură penală, și că la examinarea plângerilor părților vătămate instanța nu a examinat demersul înaintat de aceștia cu privire la admiterea în calitate de parte interesată în proces.

În cadrul ședinței de judecată a instanței de apel din 12 iulie 2018, dl Marcel Lungu a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a textului „în interiorul termenului de prescripție de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă" de la articolul 287 alin. (4), precum și a articolului 313 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Prin încheierea din 12 iulie 2018, instanța de apel a dispus ridicarea excepției de neconstituționalitate și trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție."

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele: Articolul 287 Reluarea urmăririi penale [ în redacția actuală ] „(1) Reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după scoaterea persoanei de sub urmărire și/sau după clasarea cauzei se dispune prin ordonanță de către procurorul ierarhic superior dacă se constată că: 1) decizia este afectată de un viciu fundamental; 2) apar fapte noi sau recent descoperite, care existau la data adoptării ordonanței de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire și/sau de clasare a cauzei, dar despre care nu avea cunoștință organul de urmărire penală și care sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată. (2) Urmărirea penală poate fi reluată și de către judecătorul de instrucție în cazul admiterii, potrivit art.313, a plângerii împotriva ordonanței de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire și/sau de clasare a cauzei și a plângerii împotriva ordonanței de menținere a celei contestate în ordinea controlului ierarhic superior. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), dacă, pe baza datelor din dosar, procurorul consideră necesară luarea unei măsuri preventive sau unei măsuri asigurătorii, el procedează în modul prevăzut de prezentul cod. (4) Reluarea urmăririi penale poate avea loc doar în interiorul termenului de prescripție de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă , cu excepția cazului când aceasta este necesară pentru reabilitarea persoanei." Articolul 287 Reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după clasarea cauzei penale sau după scoaterea persoanei de sub urmărire [ în redacția anterioară Legii nr. 316 din 22 decembrie 2017 ] „ [Alin. (1) art. 287 abrogat prin Legea nr.197 din 28 iulie 2016, în vigoare 9 septembrie 2016] Notă: Se declară neconstituțional alin. (1) art. 287 conform Hot. Curții Constituționale nr. 12 din 14 mai 2015, în vigoare 14 mai 2015 [...] (4) În cazurile în care ordonanțele de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire au fost adoptate legal, reluarea urmăririi penale poate avea loc numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente a afectat hotărârea respectivă. În cazul descoperirii unui viciu fundamental, urmărirea penală poate fi reluată nu mai târziu de un an de la intrarea în vigoare a ordonanței de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei sau scoatere a persoanei de sub urmărire. Articolul 313 Plângerea împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale organului care exercită activitate specială de investigații „(1) Plângerile împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale organelor care exercită activitate specială de investigații pot fi înaintate judecătorului de instrucție de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alți participanți la proces sau de către alte persoane drepturile și interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plângerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege. (2) Persoanele indicate în alin. (1) sunt în drept de a ataca judecătorului de instrucție: 1) refuzul organului de urmărire penală: a) de a primi plângerea sau denunțul privind pregătirea sau săvârșirea infracțiunii; b) de a satisface demersurile în cazurile prevăzute de lege; c) de a începe urmărirea penală; d) de a elibera persoana reținută pentru încălcarea prevederilor art.165 și 166 din prezentul Cod; e) de a elibera persoana deținută cu încălcarea perioadei de reținere sau a perioadei pentru care a fost autorizat arestul; 2) ordonanțele privind încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire penală; 3) alte acțiuni care afectează drepturile și libertățile constituționale ale persoanei. (3) Plângerea poate fi înaintată, în termen de 10 zile, judecătorului de instrucție la locul aflării organului care a admis încălcarea. (4) Plângerea se examinează de către judecătorul de instrucție în termen de 10 zile , cu participarea procurorului și cu citarea persoanei care a depus plângerea , precum și a persoanelor ale căror drepturi și libertăți pot fi afectate prin admiterea plângerii . Neprezentarea persoanei care a depus plângerea și / sau a persoanelor ale căror drepturi și libertăți pot fi afectate prin admiterea plângerii nu împiedică examinarea acesteia . Procurorul este obligat să prezinte în instanță materialele corespunzătoare . În cadrul examinării plângerii , procurorul și persoana care a depus plângerea , precum și persoanele ale căror drepturi și libertăți pot fi afectate prin admiterea plângerii dau explicații . (5) Judecătorul de instrucție, considerând plângerea întemeiată, adoptă o încheiere prin care obligă procurorul să lichideze încălcările depistate ale drepturilor și libertăților omului sau ale persoanei juridice și, după caz, declară nulitatea actului sau acțiunii procesuale atacate. Constatând că actele sau acțiunile atacate au fost efectuate în conformitate cu legea și că drepturile sau libertățile omului sau ale persoanei juridice nu au fost încălcate, judecătorul de instrucție pronunță o încheiere despre respingerea plângerii înaintate. Copia de pe încheiere se expediază persoanei care a depus plângerea și procurorului. (6) Încheierea judecătorului de instrucție este irevocabilă, cu excepția încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs la curtea de apel în termen de 15 zile de la data pronunțării." ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că textul „în interiorul termenului de prescripție de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă" de la articolul 287 alin. (4) din Codul de procedură penală stabilește un termen exagerat pentru reluarea urmăririi penale.

De asemenea, autorul excepției menționează că articolul 313 alin. (4) din Codul de procedură penală nu prevede expres obligația judecătorului de instrucție de a se pronunța printr-un act judecătoresc cu referire la cererea privind atragerea persoanei în proces, în calitate de parte interesată, dacă prin admiterea plângerii depuse pot fi lezate drepturile și libertățile sale.

Potrivit autorului excepției, prevederile contestate contravin articolelor 4, 16, 20, 21, 23, 53 și 54 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, ține de competența Curții Constituționale.

Deși autorul excepției de neconstituționalitate a invocat mai multe norme din Constituție, Curtea reține că, în motivarea sesizării, acesta a contestat textul „în interiorul termenului de prescripție de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă" de la articolul 287 alin. (4), precum și articolul 313 alin. (4) din Codul de procedură penală, ca fiind contrare articolului 20 din Constituție, care garantează dreptul la un proces echitabil.

Curtea reține că dl avocat Marcel Lungu, parte în dosarul nr. 10r-141/18, aflat pe rolul Curții de Apel Chișinău, poate ridica, în sens formal, o excepție de neconstituționalitate. Totuși, pentru ca sesizarea să fie admisibilă, norma contestată trebuie să producă efecte concrete, nu ipotetice, în situația autorului ei. Curtea reține că, în prezenta cauză, urmărirea penală a fost începută in rem (a se vedea § 3 din prezenta decizie). Chiar dacă organul de urmărire penală a efectuat percheziții la domiciliul dlui Marcel Lungu, acesta nu a fost recunoscut ulterior în calitate de bănuit sau nu a fost pus sub învinuire (a se vedea § 4 supra ). Din contra, după această acțiune procedurală, urmărirea penală a fost încetată in rem (a se vedea § 5 supra ). Faptul că ordonanța de încetare a urmăririi penale a fost declarată nulă prin încheierea judecătorului de instrucție din 21 decembrie 2017 și faptul că urmărirea penală va fi reluată nu constituie motive suficiente pentru concluzia Curții în sensul aplicabilității dispozițiilor contestate la soluționarea litigiului principal, având în vedere că dl Marcel Lungu nu are statut de bănuit sau de învinuit.

Mai mult, la emiterea încheierii din 21 decembrie 2017 privind anularea ordonanței de încetare a urmăririi penale și obligarea procurorului de a relua urmărirea penală, instanța de judecată a făcut referire la prevederile articolului 287 alin. (4) din Cod în redacția anterioară Legii nr. 316 din 22 decembrie 2017. Acest fapt presupune că textul legal criticat nici nu era în vigoare la momentul adoptării încheierii judecătorești contestate de către autorul excepției în cadrul litigiului principal.

În acest context, Curtea reamintește că, în cazul constatării neconstituționalității unei norme prin intermediul excepției, aceasta nu manifestă doar o funcție preventivă, ci și una reparatorie, pentru că ea privește în primul rând situația concretă a părții lezate în drepturile sale prin norma criticată . De invocarea unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia, în caz contrar, acest instrument riscă să devină unul simulat, o actio popularis , pierzându-se, în aceste condiții, caracterul concret și efectiv al excepției (a se vedea, DCC nr. 32 din 29 martie 2018, §§ 24-25; DCC nr.83 din 6 septembrie 2017, §§ 21-22; DCC nr. 56 din 27 iunie 2017, §§ 24-25).

Având în vedere considerentele menționate, Curtea reține că în privința textului „în interiorul termenului de prescripție de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă" de la articolul 287 alin. (4) din Codul de procedură penală, sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate. În același timp , Curtea notează că posibilitatea de a solicita controlul constituționalității textului legal criticat de la articolul 287 alin. (4) din Cod este valabilă în continuare . La examinarea prezentei sesizări Curtea nu s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea normei în discuție (pe fond) , deoarece sesizarea nu întrunește condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate .

Cu referire la contestarea articolului 313 alin. (4) din Codul de procedură penală din perspectiva neconformității acestuia cu standardul echității procesului de judecată, garantat de articolul 20 din Constituție, pentru că nu prevede expres obligația judecătorului de a se pronunța printr-un act judecătoresc cu referire la cererea privind atragerea persoanei în proces în calitate de parte interesată dacă, prin admiterea plângerii depuse, pot fi lezate drepturile și libertățile persoanei în discuție, Curtea reține următoarele.

Prevederile tezei I de la articolul 313 alin. (4) din Cod stabilesc expres faptul că plângerea se examinează de către judecătorul de instrucție în termen de 10 zile, cu participarea procurorului și cu citarea persoanei care a depus plângerea, precum și a persoanelor ale căror drepturi și libertăți pot fi afectate prin admiterea plângerii . Textul evidențiat stabilește clar că, la examinarea plângerii în procedura prevăzută de articolul 313 din Cod, judecătorul este obligat să citeze persoanele ale căror drepturi și libertăți pot fi afectate prin admiterea plângerii.

În acest context, Curtea reține că articolul 20 din Constituție nu impune reglementarea expresă a obligației judecătorului de a se pronunța printr-un act separat în privința cererii de atragere a persoanei interesate în proces. Dreptul la un proces echitabil, garantat de norma constituțională menționată, impune doar obligația de a asigura prezența persoanei în cadrul unei proceduri, al cărei rezultat îi poate afecta drepturile și libertățile. Prin urmare, Curtea observă că norma contestată, prin prisma necesității citării persoanei, garantează dreptul acesteia de a fi prezentă la examinarea plângerii în procedura prevăzută de articolul 313 din Cod. Așadar, norma contestată nu contravine articolului 20 din Constituție.

Având în vedere cele menționate, Curtea reține că referitor la articolul 313 alin. (4) din Codul de procedură penală sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este nefondată. Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „în interiorul termenului de prescripție de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă" de la articolul 287 alin. (4), precum și a articolului 313 alin. (4) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, ridicată de către dl Marcel Lungu, parte în dosarul nr. 10r-141/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Mihai POALELUNGI Chișinău, 6 septembrie 2018 DCC nr. 103 Dosarul nr. 121g/2018