Decizie nr. 43 din 05.04.2019

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 196 din Codul de procedură penală, ridicată de către dl Marcel Lungu, parte în dosarul nr. 10r-127/19 și în dosarul nr. 10r-1144/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizările privind excepția de neconstituționalitate au fost depuse la Curtea Constituțională pe 26 martie 2019 și, respectiv, pe 1 aprilie 2019, de către un complet de judecată din cadrul Curții de Apel Chișinău (Gheorghe Iovu, Alexandru Gafton și Ghenadie Morozan), în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Având în vedere identitatea de obiect, Curtea a decis conexarea sesizărilor într-un singur dosar, în baza articolului 43 din Codul jurisdicției constituționale, atribuind-i numărul „57g/2019".

Circumstanțele cauzei penale nr. 10r-127/19

Pe 17 octombrie 2018, dl Marcel Lungu a depus la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, o plângere privind anularea ordonanței procurorului Ghenadie Pîrlii din cadrul Procuraturii Generale din 15 octombrie 2018 referitoare la prelungirea măsurii preventive a obligației de a nu părăsi țara, pentru o perioadă de 60 de zile. Prin încheierea judecătorului de instrucție din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 5 decembrie 2018, plângerea a fost respinsă.

Pe 13 decembrie 2018, dl Marcel Lungu a atacat cu recurs această încheiere a judecătorului de instrucție.

În ședința de judecată, dl Marcel Lungu a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 196 din Codul de procedură penală. Potrivit dispozițiilor contestate, ordonanța procurorului cu privire la aplicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii preventive poate fi atacată cu plângere în fața judecătorului de instrucție de către bănuit, învinuit, apărătorul ori reprezentantul său legal. Hotărârea judecătorului de instrucție sau a instanței cu privire la aplicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii preventive poate fi atacată cu recurs în fața instanței ierarhic superioare, iar în cazul Curții Supreme de Justiție, recursul se examinează de alți trei judecători ai Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 19 martie 2019, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Circumstanțele cauzei penale nr. 10r-1144/18

Pe 20 august 2018, dl Marcel Lungu a depus la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, o plângere privind anularea ordonanței din 17 august 2018 a procurorului Ion Tețcu, din cadrul Procuraturii Generale, referitoare la prelungirea măsurii preventive a obligației de a nu părăsi țara pentru o perioadă de 30 de zile. Prin încheierea din 13 noiembrie 2018 a judecătorului de instrucție din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, plângerea a fost respinsă.

Pe 28 noiembrie 2018, dl Marcel Lungu a atacat cu recurs această încheiere a judecătorului de instrucție.

În ședința de judecată, dl Marcel Lungu a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 196 din Codul de procedură penală.

Prin încheierea din 19 martie 2019, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

În argumentarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că dispozițiile contestate de la articolul 196 din Codul de procedură penală, care prevăd atacarea hotărârilor privind măsurile preventive, nu corespund exigențelor calității legii, pentru că nu reglementează cu suficientă claritate calea ordinară de atac prin recursul ordinar a încheierii judecătorești privind respingerea plângerii înaintate de către bănuit/învinuit împotriva ordonanței procurorului privind prelungirea măsurii preventive a obligației de a nu părăsi țara.

În opinia autorului excepției, această omisiune de a reglementa calea ordinară de atac (recursul ordinar) este contrară prevederilor articolelor 4, 16, 20, 21, 23, 27, 28, 53, 54 și 119 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl Marcel Lungu, parte în dosarul nr. 10r-127/19 și în dosarul nr. 10r-1144/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. Astfel, sesizările sunt formulate de către un subiect căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 196 din Codul de procedură penală, care prevede următoarele:

Cu privire la critica autorului excepției de neconstituționalitate potrivit căreia articolul 196 din Codul de procedură penală îngrădește dreptul de exercitare a căilor de atac, pentru că nu prevede calea de atac a recursului ordinar împotriva încheierilor judecătorului de instrucție privind respingerea plângerii împotriva ordonanței procurorului de prelungire a măsurii preventive a obligației de a nu părăsi țara, Curtea constată că textul legal criticat este conform cu articolul 119 din Constituție, care reglementează folosirea căilor de atac. Acest drept se realizează în condițiile legii și, prin urmare, ține de competența legislatorului să instituie numărul căilor de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate.

Curtea observă că prevederile contestate reglementează calea de atac al acțiunilor organelor de urmărire penală la etapa urmăririi penale, până la constatarea vinovăției. Actul final asupra unei astfel de plângeri îl reprezintă încheierea irevocabilă a judecătorului de instrucție, care nu soluționează fondul cauzei, ci care privește o măsură procesuală preventivă. Acțiunile, inacțiunile și erorile comise la etapa urmăririi penale pot fi atacate în cadrul examinării cauzei în fond, iar după pronunțarea sentinței persoanele dispun de dreptul de a face apel și recurs în instanțele superioare.

În acest sens, referindu-se la garanțiile unui control judiciar asupra măsurilor preventive, Curtea Europeană a reiterat că intervenția unei singure autorități este conformă cu articolul 5 § 4 din Convenția Europeană, cu condiția ca procedura urmată să aibă un caracter judiciar și să îi acorde persoanei vizate garanții adecvate (a se vedea

Prin urmare, Curtea reține că dreptul la contestarea dispunerii măsurilor preventive nu presupune accesul la toate căile de atac și la toate instanțele judecătorești prevăzute în Codul de procedură penală. Prin instituirea unor proceduri speciale pentru situații speciale, inclusiv în privința exercitării căilor de atac, legislatorul respectă prevederile constituționale ale articolelor 115 și 119 din Constituție. Prin urmare, nu se poate susține că asemenea proceduri împiedică dreptul de a contesta dispunerea măsurilor preventive, câtă vreme toți cei interesați au posibilitatea neîngrădită de a-și prezenta argumentele în fața unui judecător, în formele și modalitățile instituite de lege.

De asemenea, Curtea constată că în prezenta cauză nu au incidență prevederile articolului 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană, care se referă la dreptul oricărei persoane „declarate vinovată de comiterea unei infracțiuni" de a cere „examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară". Acest articol garantează dreptul la o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești prin care se constată vinovăția penală a unei persoane, iar nu la dreptul la recurs împotriva încheierilor privind măsurile preventive.

Având în vedere cele menționate, Curtea reține că sesizările sunt nefondate și nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.