Decizie nr. 76 din 21.05.2019

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textelor „care prevăd răspunderea pentru infracțiunea comisă" de la alin. (2) și „în cazul în care învinuitul este tras la răspundere pentru săvârșirea mai multor infracțiuni care urmează a fi încadrate juridic în baza diferitelor articole, alineate sau litere ale articolului din Codul penal, în ordonanță se arată care anume infracțiuni au fost săvârșite și articolele, alineatele sau literele articolelor care prevăd răspunderea pentru aceste infracțiuni" de la alin. (3) ale articolului 281 și a textului „pentru fiecare infracțiune constatată ca dovedită" din articolul 395 alin. (1) pct. 3) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Andrei Cernicov, în dosarul nr. 1-1745/2019, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

Excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 16 mai 2019 de către dl judecător Andrei Niculcea din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe rolul judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, se află cauza penală privind învinuirea dlor Gheorghe Corcodel, Mihai Corcodel, Dmitrii Rebejin și Constantin Morcov de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 187 alin. (2) lit. b), e) și f) [Jaful] din Codul penal.

Pe 15 mai 2019, în cadrul ședinței de judecată, dl avocat Andrei Cernicov a ridicat excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolele 281 și 395 din Codul de procedură penală. Dispozițiile articolului 281 din Codul de procedură penală reglementează modalitatea de punere sub învinuire. Articolul 395 din Codul de procedură penală cuprinde reglementări referitoare la dispozitivul sentinței de condamnare.

Prin încheierea din aceeași dată, instanța de judecată a admis excepția de neconstituționalitate și a dispus trimiterea unei sesizări la Curtea Constituțională.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că aplicarea de către instanța de judecată a dispozițiilor contestate din articolele 281 și 395 din Codul de procedură penală ar putea conduce la înrăutățirea situației pentru inculpat. Astfel, autorul consideră că, în speță, trebuie aplicate prevederile articolului 114 din Codul penal, care se referă la calificarea infracțiunilor în cazul unui concurs de infracțiuni, însă nu dispozițiile articolului 84, care prevăd cumularea pedepselor în cazul unui concurs de infracțiuni. În viziunea autorului excepției, calificând fiecare infracțiune în parte și aplicând pedeapsa separat pentru fiecare faptă cu cumularea lor în condițiile articolului 84 din Codul penal, instanța de judecată ar stabili o pedeapsă mai aspră pentru persoana acuzată.

În opinia autorului excepției, prevederile contestate sunt contrare dispozițiilor articolelor 22 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl avocat Andrei Cernicov, în dosarul nr. 1-1745/2019, pendinte la judecătoria Chișinău, sediul Buiucani. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textele „care prevăd răspunderea pentru infracțiunea comisă" de la alin. (2) și „în cazul în care învinuitul este tras la răspundere pentru comiterea mai multor infracțiuni care urmează a fi încadrate juridic în baza diferitelor articole, alineate sau litere ale articolului din Codul penal, în ordonanță se arată care anume infracțiuni au fost săvârșite și articolele, alineatele sau literele articolelor care prevăd răspunderea pentru aceste infracțiuni" de la alin. (3) din articolul 281

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul excepției ridică o problemă referitoare la încadrarea juridică a faptei penale. Astfel, autorul menționează că prevederile contestate obligă instanța de judecată să califice fiecare infracțiune în parte și să stabilească pentru fiecare infracțiune o pedeapsă separată cu cumularea acestora, potrivit articolului 84 din Codul penal. În consecință, instanța de judecată ar stabili o pedeapsă mai aspră, fiind încălcate astfel prevederile articolului 22 din Constituție.

Curtea menționează că nu poate reține încălcarea prevederilor articolului 22 din Constituție, pentru că problemele abordate în sesizare se referă la aspecte referitoare la încadrarea juridică a faptei penale.

În acest context, Curtea reține că reglementările referitoare la încadrarea juridică a faptelor în legile penale, stabilirea pedepsei pentru infracțiuni, precum și alte reglementări țin de competența Parlamentului și se întemeiază pe rațiuni de politică penală.

Totodată, Curtea relevă că, potrivit articolului 113 din Codul penal, calificarea infracțiunii cuprinde acea parte a procesului de aplicare a normelor juridice care constă în determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. De asemenea, potrivit prevederilor aceluiași articol, efectuarea calificării juridico-penale oficiale este încredințată de către stat unor organe speciale de urmărire penală, ale procuraturii și instanțelor judecătorești, care acționează în numele legii.

În acest context, Curtea menționează că încadrarea juridică a faptei penale, identificarea normei aplicabile cazului și stabilirea pedepsei penale țin de competența instanței de judecată. De asemenea, Curtea menționează că instanțele de judecată efectuează încadrarea juridică a faptei în funcție de condițiile concrete ale speței deduse judecății.

Prin urmare, Curtea nu poate examina, prin prisma Constituției, dacă o instanță de judecată a dat o încadrare juridică corectă a faptelor comise de către inculpați.

Așadar, având în vedere cele menționate, Curtea nu poate reține excepția de neconstituționalitate, deoarece aceasta abordează probleme de aplicare a normelor penale.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.