Decizie nr. 12 din 09.02.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 53/1 alineatul (2) litera d) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către avocatul Ion Cerga, în dosarul nr. 1-717/2017, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani.

Excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituțională la 18 ianuarie 2018 de către judecătorul Vitalie Ciumac din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

Prin ordonanța Procurorului General interimar din 2 noiembrie 2016, s-a dispus printre altele anularea ordonanței procurorului din cadrul Procuraturii mun. Chișinău din 13 martie 2013 privind încetarea urmăririi penale în privința lui F. Grincu, cu reluarea urmăririi penale.

În cadrul examinării cauzei în fond de către Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, avocații inculpatului F. Grincu au solicitat declararea nulității ordonanței Procurorului General interimar din 2 noiembrie 2016.

Prin încheierea din 9 ianuarie 2017, instanța de judecată a dispus respingerea solicitărilor avocaților ca fiind neîntemeiate. În motivarea încheierii, instanța de judecată a menționat că „ordonanța Procurorului General din 2 noiembrie 2016 de reluare a urmăririi penale în privința lui F. Grincu a fost emisă ca urmare a exercitării atribuțiilor de control ierarhic legiferat la art. 53/1 alin. (2) lit. d) și f) din Codul de procedură penală, atribuții aferente funcției Procurorului General, menite să corecteze eventualele încălcări comise de către procurorul ierarhic inferior."

În cadrul ședinței de judecată, avocatul Ion Cerga a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolului 53/1 alineatul (2) litera d) din Codul de procedură penală.

Prin încheierea din 1 noiembrie 2017, instanța de judecată a dispus ridicarea excepției de neconstituționalitate și transmiterea sesizării Curții Constituționale pentru soluționare.

Prevederile relevante ale Constituției (republicată în M.O., 2016, nr.78, art. 140) sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art. 699) sunt următoarele:

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că dispozițiile art. 53/1 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală, potrivit cărora la exercitarea controlului ierarhic în cadrul urmăririi penale procurorul ierarhic superior „

Astfel, autorul excepției susține că dispozițiile contestate sunt incerte, întrucât oferă procurorului ierarhic superior posibilitatea de a anula, în orice moment, actele procurorilor ierarhic inferiori și de a înainta persoanei învinuirea pentru săvârșirea acelorași fapte, deși prevederile art. 287 alin. (2) din același cod stabilesc în mod expres că reluarea urmăririi penale se dispune de către judecătorul de instrucție.

Potrivit autorului excepției, dispozițiile art. 53/1 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor articolelor 20, 21, 23 și 140 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, fiind ridicată de către avocatul Ion Cerga în dosarul nr. 1-717/2017, aflat pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

Curtea relevă că prerogativa de a soluționa excepțiile de neconstituționalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituție, presupune stabilirea corelației dintre normele legislative și textul Constituției, ținând cont de principiul supremației acesteia și de pertinența prevederilor contestate pentru soluționarea litigiului principal în instanțele de judecată.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 53/1 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală, potrivit căruia la exercitarea controlului ierarhic în cadrul urmăririi penale procurorul ierarhic superior anulează, total ori parțial, modifică sau completează, prin ordonanță motivată, în condițiile codului, actele procurorilor ierarhic inferiori și ale ofițerilor de urmărire penală.

Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate, invocând articolele 20, 21, 23 și 140 din Constituție, susține în esență că prevederile contestate încalcă articolul 21 din Constituție privind prezumția nevinovăției.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că rațiunea controlului ierarhic exercitat de către procurorul ierarhic superior în cadrul urmăririi penale este de a verifica legalitatea și temeinicia soluțiilor dispuse de către procurorii ierarhic inferiori.

În acest context, Curtea reține că și Comisia de la Veneția a menționat că, chiar dacă procuratura este o instituție independentă, poate exista un control ierarhic asupra deciziilor și activităților procurorilor, altele decât ale procurorului general (

Totodată, Curtea menționează că procurorul ierarhic superior poate anula, total ori parțial, modifica sau completa, prin ordonanță motivată, actele procurorilor ierarhic inferiori și ale ofițerilor de urmărire penală

În speță, Curtea constată că alegațiile autorului excepției vizează, de fapt, competența procurorului ierarhic superior de a dispune reluarea urmăririi penale în temeiul dispozițiilor art. 53/1 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală.

În acest sens, Curtea observă că art. 287 alin. (2) din Codul de procedură penală [

Așadar, Curtea constată că, deși există un control ierarhic asupra deciziilor și activităților procurorilor, totuși,

De altfel, Curtea observă că instituția reluării urmăririi penale, care este reglementată de partea specială a Codului de procedură penală, este distinctă de instituția controlului ierarhic exercitat de către procurorul ierarhic superior, în cadrul urmăririi penale, prevăzută de partea generală a codului.

Prin urmare, Curtea nu poate reține alegațiile autorului excepției că norma contestată permite procurorului ierarhic superior să dispună reluarea urmăririi penale. Or,

Având în vedere cele enunțate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.