Decizie nr. 13 din 09.02.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „

Excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituțională la 18 ianuarie 2018 de către judecătorul Vitalie Ciumac din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, se află cauza penală nr.1-717/2107 privind învinuirea lui Felix Grincu de comiterea infracțiunilor prevăzute la articolele 27 [

La 1 septembrie 2017, în cadrul ședinței de judecată avocatul inculpatului a depus o cerere prin care a solicitat recuzarea judecătorului Vitalie Ciumac, în temeiul art. 33 alin. (2) pct. 6) [

La 4 septembrie 2017, avocatul inculpatului a depus o nouă cerere cu privire la recuzarea judecătorului Vitalie Ciumac, în temeiul art. 33 alin. (2) pct. 6) din Codul de procedură penală. Cererea respectivă a fost respinsă prin încheierea judecătorului Vitalie Ciumac din 4 septembrie 2017, ca fiind inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 34 alin. (4) din Codul de procedură penală, a fost depusă în mod repetat. În motivarea deciziei sale, instanța a menționat că prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 1 septembrie 2017 a fost respinsă ca neîntemeiată o cerere de recuzare similară. Totodată, instanța a reținut că cererea de recuzare declarată repetat este considerată „cererea care este înaintată de aceeași parte la proces (avocat, inculpat), împotriva aceleiași persoane (judecător), pentru aceleași cauze de incompatibilitate, cu aceleași temeiuri de fapt și de drept, invocate în cererea de recuzare anterioară."

În cadrul ședinței de judecată din 1 noiembrie 2017, avocatul Ion Cerga a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a textului „

Prin încheierea din aceeași dată, instanța de judecată a dispus ridicarea excepției de neconstituționalitate și transmiterea sesizării Curții Constituționale pentru soluționare.

Prevederile relevante ale Constituției (republicată în M.O., 2016, nr.78, art. 140) sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art. 699) sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 și ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele:

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul menționează că prevederile contestate de la alin. (4) al art. 34 din Codul de procedură penală permit judecătorului față de care a fost înaintată o cerere de recuzare să aprecieze dacă cererea este depusă în mod repetat și să decidă unipersonal asupra admisibilității cererii menționate, încălcând dreptul la un proces echitabil și la un recurs efectiv.

Astfel, autorul excepției susține că prevederile contestate sunt contrare articolelor 4 și 8 din Constituție și articolelor 6 și 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, fiind ridicată de către avocatul Ion Cerga în dosarul nr. 1-717/2017, aflat pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

Curtea relevă că prerogativa de a soluționa excepțiile de neconstituționalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituție, presupune stabilirea corelației dintre normele legislative și textul Constituției, ținând cont de principiul supremației acesteia și de pertinența prevederilor contestate pentru soluționarea litigiului principal în instanțele de judecată.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „

Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate, invocând articolele 4 și 8 din Constituție, care vizează respectarea tratatelor internaționale, susține că prevederile contestate încalcă articolele 6 și 13 din Convenția Europeană, care garantează dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv. Deși autorul excepției nu indică nici o normă din Constituție care garantează un drept fundamental și care, în opinia sa, ar fi încălcat, din argumentele prezentate în motivarea excepției se poate deduce, în mod rezonabil, că prevederile contestate sunt criticate prin raportare la articolul 20 din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că articolul 34 alin. (4) din Codul de procedură penală prevede că, în cazul în care cererea de recuzare se înaintează

Curtea reamintește că în jurisprudența sa a statuat că un atribut esențial al unui proces echitabil îl reprezintă principiul imparțialității judecătorului. În acest sens, articolul 116 din Constituție stabilește că judecătorii instanțelor judecătorești sunt independenți,

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a reținut cu titlu de principiu că este fundamental ca într-o societate democratică tribunalele să inspire încredere justițiabililor, art. 6 § 1 din Convenție impunând ca fiecare instanță să fie imparțială (cauza

Curtea reține că, în vederea garantării principiului constituțional al imparțialității judecătorilor, art. 33 din Codul de procedură penală reglementează situațiile de incompatibilitate a judecătorului la examinarea cauzelor.

Astfel, în decizia menționată

Curtea constată că, potrivit normelor procesuale, chestiunea recuzării sau abținerii judecătorului se soluționează de un alt judecător sau, după caz, de un alt complet de judecată.

În același timp, Curtea menționează că, în virtutea art. 34 alin. (4) din Codul de procedură penală, judecătorul poate dispune sancționarea persoanei în situația în care aceasta înaintează în mod repetat o cerere de recuzare

Curtea relevă că prevederile art. 34 alin. (4) din Codul de procedură penală nu acordă judecătorului dreptul de a se pronunța în fond asupra cererii prin care se solicită în mod repetat recuzarea sa, fiind limitat în a examina doar dacă anterior nu a mai fost formulată o altă cerere de recuzare, în privința sa, pentru același caz de incompatibilitate, cu aceleași temeiuri de fapt și de drept.

Curtea reține că în cazul în care cererea de recuzare conține temeiuri și argumente noi instanța de judecată are obligația de a o remite completului competent în vederea soluționării în ordinea prevăzută de dispozițiile art. 35 din Codul de procedură penală. Or, judecătorul față de care a fost înaintată cererea de recuzare repetată este ținut să respecte principiul

Curtea menționează că scopul textului de lege criticat este de a asigura o protecție a tuturor justițiabililor împotriva abuzurilor de drept ale părților care au ca scop tergiversarea procesului. De altfel, reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare, în ansamblu, reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri, respectiv, pentru soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, în deplină concordanță cu cerințele dreptului la un proces echitabil.

Totodată, Curtea reține că, potrivit prevederilor procesual-penale referitoare la examinarea cauzei în ordine de apel, dacă instanța de apel constată încălcarea prevederilor privind incompatibilitatea judecătorului și procedura de soluționare a cererii de recuzare, de la articolele 33-35 din Codul de procedură penală, aceasta dispune casarea sentinței primei instanțe și rejudecarea cauzei [art. 415 alin. (1) pct. 3)].

Având în vedere cele menționate, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.