Decizie nr. 62 din 05.06.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepțiile de neconstituționalitate a articolului 34 alin. (5) din Codul de procedură penală, ridicate de dl avocat Veaceslav Dandeș, în interesele dlui Anatoli Dermenji, și de dl avocat Vitalie Ciudin, în interesele dlui Pavel Armanu, în dosarul nr. 1-43/2024, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

Sesizarea privind excepțiile de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Inga Gorlenco de la Judecătoria Cahul, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) și g) din Constituție.

Circumstanțele litigiului principal, așa cum au fost formulate de autorii excepțiilor, pot fi rezumate după cum urmează:

Pe rolul Judecătoriei Cahul, sediul central, se află cauza penală de învinuire a dlui Anatoli Dermenji și a dlui Veaceslav Dandeș de comiterea infracțiunii de fals în acte publice.

Cauza penală a fost repartizată pentru examinare dnei judecător Inga Gorlenco. În cadrul judecării cauzei penale, dnii Anatoli Dermenji și Veaceslav Dandeș au depus mai multe cereri de recuzare împotriva judecătorului, însă au fost respinse.

La 9 decembrie 2024, dnii Anatoli Dermenji și Veaceslav Dandeș au formulat în mod repetat o cerere de recuzare împotriva dnei judecător Inga Gorlenco. Instanța de judecată a anexat cererea de recuzare la materialele cauzei penale, fără a fi examinată, potrivit articolului 34 alin. (5) din Codul de procedură penală.

În cadrul procesului, dl avocat Veaceslav Dandeș, care reprezintă interesele dlui Anatolie Dermenji, și dl avocat Vitalie Ciudin, care reprezintă interesele dlui Pavel Armanu, au ridicat excepțiile de neconstituționalitate a articolului 34 alin. (5) din Codul de procedură penală. Potrivit acestor prevederi, instanța care soluționează cauza [...] anexează cererea la cauza penală, cu consemnarea acestui fapt în procesul-verbal, fără a o transmite spre examinare, dacă constată că cererea de recuzare este formulată în mod repetat din aceleași motive, cu rea-credință sau în mod abuziv, cu scopul de a tergiversa procesul, de a deruta judecata sau din alte intenții răuvoitoare.

Printr-o încheiere din 23 decembrie 2024, instanța de judecată a admis ridicarea excepțiilor de neconstituționalitate și a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Autorii excepțiilor de neconstituționalitate susțin că jurisprudența națională în materie de procedură penală nu a stabilit care este înțelesul exact al prevederilor contestate, în special al textelor: „în mod repetat", „pentru aceleași motive", „cu rea-credință", „în mod abuziv", „cu scopul de a tergiversa procesul", „a deruta judecata" și „din alte intenții răuvoitoare".

De exemplu, textul „pentru aceleași motive" este neclar pentru că nu menționează tipurile de motive la care se referă, de fapt sau de drept. Motivele de drept sunt stabilite de lege și pot fi invocate repetat atunci când corespund circumstanțelor de fapt. Prin urmare, motivele de drept invocate nu pot fi un criteriu pentru determinarea caracterului repetitiv al cererii de recuzare.

Autorii susțin că, în lipsa unor repere concrete, prevederile contestate sunt susceptibile de a fi interpretate în defavoarea persoanei care solicită recuzarea judecătorului.

Totodată, autorii susțin că prevederile contestate permit instanței care soluționează cauza să aprecieze dacă cererea de recuzare este depusă în mod repetat, iar printr-o constatare protocolară aceasta, în mod arbitrar, poate lipsi persoana de dreptul său de a-i fi examinată cererea de recuzare.

Autorii susțin că prevederile contestate nu respectă exigențele calității legii și afectează articolele 1 alin. (3), 20, 22, 23 și 54 alin. (4) din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepțiile de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de subiectele cărora li s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie articolul 34 alin. (5) din Codul de procedură penală. Prevederile contestate au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate, fiind pronunțată Decizia nr. 107 din 5 septembrie 2024.

Totodată, Curtea mai constată că prevederile contestate sunt similare cu prevederile articolului 34 alin. (4) în redactarea din 5 noiembrie 2013 a Codului de procedură penală, care au făcut anterior obiectul controlului de constituționalitate, fiind pronunțate Deciziile nr. 13 din 9 februarie 2018 și nr. 163 din 14 decembrie 2018.

Totuși, această situație nu poate să constituie un impediment pentru a se solicita controlul de constituționalitate al acelorași prevederi, însă din perspectiva altor critici. În asemenea cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conține argumente noi sau dacă există circumstanțe de ordin general care să justifice o altă soluție privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr. 105 din 19 iulie 2022, § 19).

Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate în cadrul unui proces penal aflat pe rolul Judecătoriei Cahul în care a fost cerută în mod repetat recuzarea judecătorului care examinează cauza. Dat fiind faptul că instanța de judecată a anexat cererea de recuzare la materialele cauzei, fără a o transmite spre examinare, Curtea constată că dispozițiile contestate ar putea fi aplicate în această cauză.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența a cel puțin unui drept garantat de Constituție (a se vedea DCC nr. 78 din 3 iunie 2021, § 17).

Deși au invocat articolele 1 alin. (3) (

În acest context, Curtea a menționat că la examinarea admisibilității în principiu a cererii de recuzare instanța de judecată este limitată să verifice doar dacă anterior nu a mai fost formulată o altă cerere de recuzare, în privința sa, pentru același caz de incompatibilitate, cu aceleași motive de fapt și de drept. La examinarea admisibilității cererii de recuzare, judecătorul față de care a fost formulată cererea de recuzare nu examinează fondul cererii și nu are posibilitatea de a respinge cererea cu motivarea că aceasta este nefondată sau în mod vădit nefondată, deoarece este obligat să respecte principiul

Curtea a menționat că scopul textului de lege criticat este să asigure protecția tuturor justițiabililor împotriva abuzurilor de drept ale părților care au ca scop tergiversarea procesului. De altfel, reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare reflectă, în ansamblu, preocuparea legislatorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri, pentru soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, în deplină concordanță cu exigențele dreptului la un proces echitabil (a se vedea DCC nr. 13 din 9 februarie 2018, § 28).

Totodată, Curtea a notat că articolul 415 alin. (1) pct. 3) din Codul de procedură penală stabilește garanții procedurale în acest sens. Potrivit acestor prevederi referitoare la examinarea cauzei în apel, dacă instanța de apel constată încălcarea prevederilor privind incompatibilitatea judecătorului și procedura de soluționare a cererii de recuzare, de la articolele 33-35 din Codul de procedură penală, aceasta dispune casarea sentinței primei instanțe și rejudecarea cauzei (a se vedea DCC nr. 107 din 5 septembrie 2024, § 23).

Referitor la incidența articolului 22 din Constituție, care impune legalitatea incriminării și a pedepsei penale, Curtea notează că acesta nu este aplicabil în cazul normelor de procedură penală. Standardul calității unei legi penale procedurale trebuie examinat pe baza articolului 23 din Constituție în coroborare cu un drept fundamental din Constituție, altul decât

Cu referire la incidența articolelor 20 și 23 din Constituție, Curtea reține că prevederile contestate conțin suficiente repere obiective pentru a fi considerate clare și previzibile la definirea unei cereri de recuzare repetate, iar destinatarul legii poate stabili sensul prevederilor în discuție prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul uzual al cuvintelor criticate. Prin urmare, Curtea notează că criticile autorilor în această parte sunt vădit neîntemeiate, iar prevederile în discuție corespund exigenței calității legii și nu afectează dreptul la un proces echitabil.

În consecință, deși autorii au invocat neclaritatea prevederilor contestate și încălcarea suplimentară a unor prevederi constituționale pentru a justifica ridicarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că sesizarea privind excepțiile de neconstituționalitate este una repetată și, de vreme ce nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluțiile, cât și considerentele Deciziilor nr. 13 din 9 februarie 2018, nr. 163 din 14 decembrie 2018 și nr. 107 din 5 septembrie 2024 rămân valabile în prezenta cauză.

Având în vedere cele menționate, Curtea reține că sesizarea privind excepțiiile de neconstituționalitate în discuție nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.