Decizie nr. 78 din 03.06.2021

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „pentru tot restul vieții” din articolul 71 alin. (1) și a unor prevederi din articolul 91 alin. (5) din Codul penal, ridicată de dl Petru Badicico, parte în dosarul nr. 21 ji-231/2020, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul Rezina.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Igor Negreanu din cadrul Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe rolul Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, se află plângerea dlui Petru Badicico, condamnat la detenție pe viață, cu privire la răspunsurile primite de la administrația Penitenciarului nr. 17 din Rezina la cererile sale privind eliberarea condiționată înainte de termen.

În cadrul ședinței de judecată, dl Petru Badicico a ridicat excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 71 alin. (1) [ detențiunea pe viață ] din Codul penal în fața Judecătoriei Orhei, sediul Rezina.

Printr-o încheiere din 28 ianuarie 2021, Judecătoria Orhei, sediul Rezina, a admis (potrivit dispozitivului) ridicarea excepției de neconstituționalitate a unor prevederi din articolele 71 și 91 din Codul penal și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 4 Drepturile și libertățile omului „(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile omului se interpretează și se aplică în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. (2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte și legile ei interne, prioritate au reglementările internaționale.” Articolul 8 Respectarea dreptului internațional și a tratatelor internaționale „(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizației Națiunilor Unite și tratatele la care este parte, să-și bazeze relațiile cu alte state pe principiile și normele unanim recunoscute ale dreptului internațional. […].” Articolul 16 Egalitatea „(1) Respectarea și ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „[…] (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 26 Dreptul la apărare „(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacționeze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor și libertăților sale. […]” Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.”

Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele: Articolul 71 Detențiunea pe viață „(1) Detențiunea pe viață constă în privarea de libertate a condamnatului pentru tot restul vieții . [...]” Articolul 91 Liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen „[…] (5) Persoana care execută pedeapsa detențiunii pe viață poate fi liberată condiționat de pedeapsă înainte de termen dacă instanța de judecată va considera că nu mai există necesitatea executării de mai departe a pedepsei și dacă această persoană a executat efectiv cel puțin 30 de ani de închisoare, fără a se lua în calcul compensarea privilegiată a zilelor de muncă. […].” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției de neconstituționalitate afirmă că prevederile articolului 71 alin. (1) din Codul penal intră în contradicție cu dispozițiile articolului 91 alin. (5) din același Cod.

Astfel, potrivit articolului 71 alin. (1) în discuție, detenția pe viață constă în privarea de libertate a condamnatului pentru tot restul vieții, iar potrivit articolului 91 alin. (5) din Codul penal, persoana care execută pedeapsa detenției pe viață poate fi eliberată condiționat înainte de termen, inter alia , dacă a executat efectiv cel puțin 30 de ani de închisoare. Prin urmare, în opinia autorului, pretinsa contradicție conduce la imposibilitatea punerii în aplicare a eliberării condiționate față de persoanele condamnate la detenție pe viață.

În opinia sa, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 4, 8 , 16, 23, 26 și 54 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „pentru tot restul vieții” din articolul 71 alin. (1) și unele prevederi din articolul 91 alin. (5) din Codul penal. Dispozițiile articolului 71 alin. (1) stabilesc conceptul detenției pe viață, iar articolul 91 alin. (5) stabilește condițiile dispunerii eliberării condiționate de pedeapsă înainte de termen în cazul detenției pe viață.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează plângerea unei persoane condamnate la detenție pe viață privind cererile sale pentru eliberare condiționată înainte de termen (a se vedea supra § 3). Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate pot fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea observă că prevederile articolului 91 alin. (5) din Codul penal au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate, fiind pronunțată Decizia nr. 35 din 30 martie 2021. De principiu, această situație nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituționalitate al unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituționalitate.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept din Constituție în cauza concretă pendinte în fața instanțelor de judecată. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință în vreun drept fundamental (DCC nr. 64 din 11 iunie 2020, § 19; DCC nr. 44 din 1 aprilie 2021, § 20).

Curtea constată că autorul pretinde încălcarea articolelor 1 alin. (3) [ statul Republica Moldova ], 4 [ drepturile și libertățile omului ], 8 alin. (1) [ respectarea dreptului internațional și a tratatelor internaționale ], 16 [ egalitatea ], 23 alin. (2) [ dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ], 26 alin. (1) și (2) [ dreptul la apărare ] și 54 [ restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ] din Constituție, deoarece prevederile contestate se contrazic, fapt care face imposibilă aplicarea eliberării condiționate înainte de termen.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul ridică, de fapt, o problemă de interpretare și de aplicare a legii penale. Astfel, autorul excepției consideră că prevederile articolelor 71 și 91 din Codul penal se contrazic și, din acest motiv, eliberarea condiționată față de persoanele condamnate la detenție pe viață nu poate fi aplicată.

În acest context, Curtea nu reține o contradicție între dispozițiile articolelor 71 alin. (1) și 91 alin. (5) din Codul penal, pentru că alin. (5) din articolul 91 permite reducerea pedepsei detenției pe viață, cu respectarea anumitor condiții prevăzute de lege. Astfel, Curtea observă că articolul 91 alin. (5) din Codul penal îi oferă posibilitatea persoanei care execută pedeapsa detenției pe viață să fie eliberată condiționat de pedeapsă înainte de termen, dacă instanța de judecată va considera că nu mai există necesitatea executării de mai departe a pedepsei și dacă această persoană a executat efectiv cel puțin 30 de ani de închisoare, fără a se lua în calcul compensarea privilegiată a zilelor de muncă.

Totodată, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a reținut că nu există nicio problemă în baza articolului 3 din Convenție atunci când condamnarea la pedeapsa detenției pe viață poate fi redusă de jure și de facto (a se vedea Vinter și alții v. Regatul Unit [MC], 9 iulie 2013, § 108). Pentru a stabili dacă o condamnare la pedeapsa detenției pe viață nu poate fi redusă, trebuie să se confirme dacă nu se poate susține deloc faptul că deținuții nu au nicio șansă de eliberare. Acolo unde dreptul național oferă posibilitatea verificării unei condamnări la pedeapsa detenției pe viață cu referire la comutarea, suspendarea, încetarea sau eliberarea condiționată a deținutului, acest fapt va fi suficient să se respecte articolul 3 (§ 109).

Așadar, Curtea reiterează că problema ridicată de autorul excepției nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare și de aplicare a legii, a cărei rezolvare le revine instanțelor de judecată (a se vedea DCC nr. 13 din 2 februarie 2021, § 22; DCC nr. 52 din 8 aprilie 2021, § 19; DCC nr. 64 din 13 mai 2021, § 19).

În aceste condiții, dată fiind lipsa de argumente raportate la Constituție, Curtea este scutită de a analiza incidența articolelor 1, 4, 8, 16, 23, 26 și 54 din Constituție invocate de autorul excepției în prezenta cauză.

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. g) și 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolele 71 alin. (1) și 91 alin. (5) din Codul penal, ridicată de dl Petru Badicico, parte în dosarul nr. 21 ji-231/2020, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul Rezina. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 3 iunie 2021 DCC nr. 78 Dosarul nr. 22g/2021