Decizie nr. 140 din 25.09.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 313 alin. (6) din Codul de procedură penală, ridicată de dl Nicolai Botnariuc, în interesele SC „Qube Construct" SRL, în dosarul nr. 10r-204/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecători format din dnii Ion Bulhac și Vitalie Pîslariuc și dna Natalia Mămăligă de la Curtea de Apel Centru, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție.

Prin ordonanța din 6 ianuarie 2017, organul de urmărire penală a pornit urmărirea penală în legătură cu comiterea infracțiunii de abuz de serviciu în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizații criminale sau abuzul de serviciu comis de către administratorul unei bănci, prevăzut la articolul 335 alin. (3) din Codul penal.

Printr-o ordonanță din 27 octombrie 2017, un procuror din cadrul Procuraturii Anticorupție a dispus aplicarea sechestrului asupra unui bun imobil care aparține

La 21 ianuarie 2025, dl Nicolai Botnariuc, administratorul

La 17 februarie 2025, dl Nicolai Botnariuc, administratorul

La 21 martie 2025, procurorul a contestat cu recurs încheierea judecătorului de instrucție din 18 martie 2025 și a solicitat casarea încheierii în discuție cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanță, în alt complet de judecată.

În cadrul procedurii de recurs, dl Nicolai Botnariuc a ridicat, în interesele

Printr-o încheiere din 10 iulie 2025, instanța de judecată a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Autorul excepției de neconstituționalitate afirmă că, potrivit normei contestate, doar încheierile privind refuzul de pornire a urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la data comunicării. Totuși, pentru alte situații, încheierile judecătorului de instrucție sunt irevocabile și nu pot fi atacate cu recurs.

Deși norma contestată delimitează situațiile în care încheierile judecătorului de instrucție pot fi contestate cu recurs de cele care nu pot fi contestate, în prezenta cauză Procuratura Anticorupție a formulat un recurs împotriva încheierii irevocabile a judecătorului de instrucție prin care a fost anulat sechestrul aplicat unui imobil. În acest context, autorul susține că distincția dintre încheieri irevocabile și, respectiv, încheieri supuse căilor de atac nu își găsește utilitatea din moment ce în practică toate încheierile judecătorului de instrucție pot fi contestate cu recurs. Din acest motiv, autorul susține că prevederile contestate nu sunt clare și pot conduce la interpretări arbitrare.

În opinia autorului, prevederile contestate contravin articolelor 1, 4, 8, 16 și 23 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unei prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 313 alin. (6) din Codul de procedură penală. Prevederile contestate au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate, însă din perspectiva altor critici de neconstituționalitate (a se vedea HCC nr. 26 din 23 octombrie 2007; HCC nr. 21 din 22 iulie 2016; DCC nr. 128 din 15 noiembrie 2018; DCC nr. 32 din 25 martie 2021; DCC nr. 77 din 16 iunie 2022; DCC nr. 169 din 6 decembrie 2022).

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cadrul unei proceduri de la Curtea de Apel Centru care are ca obiect examinarea unui recurs formulat împotriva unei încheieri a judecătorului de instrucție. Curtea admite că instanța de judecată ar putea avea în vedere dispozițiile contestate.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența a cel puțin unui drept garantat de Constituție (a se vedea DCC nr. 78 din 3 iunie 2021, § 17).

Autorul excepției a susținut că norma contestată contravine articolelor 1 alin. (3) (

Referitor la incidența articolelor 1 alin. (3), 4 și 8 din Constituție, Curtea reiterează că acestea au un caracter general, constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări, nu pot reprezenta repere individuale și separate și pot fi invocate, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea lor împreună cu alte dispoziții din Constituție (a se vedea DCC nr. 90 din 25 iulie 2023, § 19).

Cu privire la articolele 16 și 23 din Constituție, Curtea reține că acestea nu au o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocate aceste articole, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidența unui drept fundamental (a se vedea DCC nr. 90 din 25 iulie 2023, § 19). Referitor la aplicabilitatea articolului 16 din Constituție, Curtea menționează că acesta este incident atunci când se demonstrează existența unui tratament diferențiat, precum și în cazul în care tratamentul diferențiat contestat se referă la unul din drepturile fundamentale garantate de Constituție (a se vedea DCC nr. 73 din 6 iulie 2023, § 20).

Curtea observă că autorul excepției nu a invocat niciun articol din Constituție care protejează un drept fundamental și nici nu a avansat critici de neconstituționalitate care ar putea sugera încălcarea unor drepturi fundamentale garantate de Constituție.

Curtea reiterează că excepția de neconstituționalitate trebuie să cuprindă trei elemente obligatorii: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității (prevederea legală), textul de referință pretins a fi încălcat (prevederea constituțională) și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate dintre cele două texte, adică motivarea neconstituționalității textului criticat (DCC nr. 90 din 25 iulie 2023, § 22).

Mai mult, Curtea observă că prin criticile avansate autorul își exprimă, de fapt, dezacordul cu modul în care prevederile contestate au fost aplicate în cauza sa. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că aspectele legate de interpretarea și de aplicarea legii nu țin de competența Curții Constituționale. Această competență le revine, prin definiție, instanțelor de judecată (

Având în vedere cele menționate, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate în discuție nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.