Decizie nr. 32 din 18.04.2024

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „sau parcarea” din articolului 238 alin. (2) din Codul contravențional, ridicată de dl Dorin Popescu, parte în dosarul nr. 5r-30/2023, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Natalia Patrașcu de la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani , pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiului principal

La 7 decembrie 2022, dl Dorin Popescu a fost sancționat contravențional pentru parcarea în locuri interzise, potrivit articolului 238 alin. (2) din Codul Contravențional. Totodată, pentru că vehiculul era parcat pe trotuar, agentul constatator a dispus ridicarea și aducerea vehiculului la parcarea specială pe baza articolului 439 din Codul contravențional.

La 13 decembrie 2023, în cadrul ședinței de judecată, dl Dorin Popescu a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „sau parcarea” din articolul 238 alin. (2) din Codul contravențional, care sancționează staționarea sau parcarea în locuri interzise.

Printr-o încheiere din 27 februarie 2024, judecătoarea cazului a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 22 Neretroactivitatea legii „Nimeni nu va fi condamnat pentru acțiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „[…] (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 26 Dreptul la apărare „(1)Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacționeze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor și libertăților sale […].”

Prevederile relevante ale Codului contravențional, adoptat prin Legea nr. 218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele: Articolul 238 Încălcarea regulilor de oprire și neacordarea de prioritate pietonilor și altor participanți la traficul rutier „[…] (2) Staționarea sau parcarea în locuri interzise se sancționează cu amendă de la 18 la 30 de unități convenționale. […]” ÎN DREPT A. Argumentele autorului sesizării

Autorul sesizării susține că textul contestat din articolul 238 alin. (2) din Codul contravențional este neclar și imprevizibil. Mai mult, deși prevederea contestată reprezintă o normă de trimitere, autorul sesizării susține că nu există vreo reglementare care să stabilească locurile în care parcarea este interzisă. Din acest motiv, aplicarea în practică a normei contestate poate genera abuzuri.

În opinia sa, Regulamentul circulației rutiere interzice doar oprirea sau staționarea în locuri interzise, iar parcarea, în orice situație, este o staționare permisă. Mai mult, autorul afirmă că agentul constatator l-a tras la răspundere contravențională pentru parcare neregulamentară, faptă care nu este prevăzută de Codul contravențional.

În fine, autorul susține că norma contestată este contrară articolelor 22 și 23 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravențional, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Referitor la obiectul sesizării, Curtea observă că, deși argumentele autorului sesizării vizează articolul 238 alin. (2) din Codul contravențional, în cererea de ridicare a excepției acesta solicită controlul constituționalității articolului 213 din Codul penal. Totuși, având în vedere argumentele din sesizare, instanța de judecată a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate în privința articolului 238 alin. (2) din Codul contravențional. Prin urmare, Curtea reține că obiectul sesizării îl constituie articolul 238 alin. (2) din Codul contravențional. Curtea constată că această normă nu a făcut obiect al controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză contravențională privind parcarea în locuri interzise. Astfel, Curtea admite că textul contestat din articolul 238 alin. (2) din Codul contravențional este aplicabil la soluționarea cauzei.

Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental invocat de autor. Astfel, Curtea va examina dacă problemele de drept ridicate de autorul sesizării fac incidente dispozițiile constituționale invocate.

În sesizare, autorul excepției a afirmat incidența articolelor 22 ( neretroactivitatea legii ) și 23 ( calitatea legilor ) din Constituție.

În jurisprudența sa, Curtea a precizat că articolul 23 din Constituție nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calității legii, trebuie să existe o ingerință într-un drept fundamental. Curtea a stabilit că problema calității unei legi nu reprezintă o problemă de constituționalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr. 74 din 6 iulie 2023, § 26).

Cu privire la articolul 22 din Constituție, Curtea reține că acesta garantează împreună cu prevederile articolului 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului principiul legalității incriminării și a pedepsei penale ( nullum crimen, nulla poena sine lege ) (a se vedea DCC nr. 13 din 2 februarie 2023, § 20). Articolul 22 garantează împreună cu articolul 23 alin. (2) din Constituție standardul calității legii penale substanțiale (a se vedea DCC nr. 93 din 7 iulie 2022, § 21).

De asemenea, Curtea a constatat în jurisprudența sa că caracterul general al legii contravenționale și scopul pedepsei, care este atât de a pedepsi, cât și de a preveni, sunt suficiente pentru a arăta că sunt aplicabile principii similare celor două legi: contravențională și penală (a se vedea DCC nr. 74 din 6 iulie 2023, § 29).

Astfel, cu referire la neclaritatea și imprevizibilitatea textului „sau parcarea” din articolul 238 alin. (2) din Codul contravențional, Curtea reține că relațiile din domeniul traficului rutier sunt reglementate, inter alia, de Legea privind siguranța traficului rutier nr.131 din 7 iunie 2007 și de Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009. Regulamentul circulației rutiere, adoptat prin Anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 357 din 13 mai 2009, definește la punctul 7 noțiunea de parcare. Mai mult, Regulamentul circulației rutiere stabilește la punctul 73 că parcarea vehiculelor este permisă numai în locurile destinate acestui scop, semnalizate prin indicatoare și/sau marcaje.

Prin urmare, Regulamentul circulației rutiere stabilește de o manieră clară că parcarea este permisă doar în locurile destinate acestui scop, semnalizate prin indicatoarele și/sau marcajele respective. Per a contrario , nu este permisă parcarea în alte locuri decât cele menționate la punctul 73 din acest Regulament.

Așadar, Curtea reține că legislația oferă repere obiective care le permit conducătorilor de autovehicule să identifice locurile în care este permisă parcarea și nu constată incidența articolelor 22 și 23 din Constituție.

Totodată, Curtea menționează că, sub aparența unor critici de neconstituționalitate, autorul sesizării își exprimă, de fapt, dezacordul cu faptul că agentul constatator l-a sancționat contravențional pentru parcarea într-un loc interzis. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că aspectele legate de interpretarea și de aplicarea legii nu țin de competența Curții Constituționale. Această competență le revine, prin definiție, instanțelor de judecată care pot verifica caracterul legal al acțiunilor agenților constatatori (a se vedea DCC nr. 191 din 21 decembrie 2023, § 18).

Pe baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1 . Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „sau parcarea” din articolul 238 alin. (2) din Codul contravențional, ridicată de dl Dorin Popescu, parte în dosarul nr. 5r-30/2023, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 18 aprilie 2023 DCC nr. 32 Dosarul nr. 57g/2024