Decizie nr. 24 din 19.02.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 439 alin. (2) lit. b) din Codul contravențional, în redactarea anterioară adoptării Legii nr. 250 din 10 iulie 2025, ridicată de dl avocat Isae Cireș, în interesele dlui Gheorghe Golban, parte în dosarul nr. 5r-158/2025, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Tatiana Bivol, de la Judecătoria Chișinău, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

La 12 decembrie 2024, dl Gheorghe Golban a fost sancționat contravențional pe baza articolului 238 alin. (2) din Codul contravențional, care pedepsește staționarea sau parcarea în locuri interzise. Totodată, agentul constatator a dispus ridicarea și aducerea vehiculului la parcarea specială.

Dl Gheorghe Golban a contestat procesele-verbale și decizia de sancționare în instanța de judecată.

La 15 septembrie 2025, în cadrul ședinței de judecată, dl avocat Isae Cireș a ridicat, în interesele dlui Gheorghe Golban, excepția de neconstituționalitate a articolului 439 alin. (2) lit. b) din Codul contravențional, în redactarea anterioară adoptării Legii nr. 250 din 10 iulie 2025.

Printr-o încheiere din aceeași zi, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului contravențional, adoptat prin Legea nr. 218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Autorul sesizării susține că ridicarea mijlocului de transport și transportarea acestuia la o parcare specială, pe baza articolului 439 alin. (2) lit. b) din Codul contravențional, în redactarea anterioară adoptării Legii nr. 250 din 10 iulie 2025, constituie o ingerință în dreptul de proprietate. În opinia autorului, această ingerință limitează folosința și posesia vehiculului și implică suportarea unor costuri suplimentare de către proprietar, cum ar fi taxa pentru ridicare, transportare și parcare.

Autorul consideră că ridicarea mijlocului de transport în cazul parcării într-un loc interzis este o măsură care se aplică în mod automat, fără a fi necesar să se stabilească dacă vehiculul generează un pericol eminent pentru interesul public. Prin urmare, în opinia sa, măsura în discuție nu trece testul legăturii raționale cu scopul legitim declarat,

Totodată, dacă s-ar presupune că există o legătură rațională între scop și măsura contestată, autorul afirmă că prevedere contestată, în orice caz, este disproporționată. În opinia sa, ridicarea unui vehicul parcat într-un loc interzis nu este o măsură adecvată, uneori generând blocarea fluxului rutier, și nici necesară, pentru că există măsura mai puțin intruzivă a aplicării amenzii contravenționale care urmărește descurajarea parcării ilegale. De asemenea, autorul consideră că prevederea contestată le acordă o marjă discreționară excesivă agenților de poliție care apreciază subiectiv și nemotivat necesitatea ridicării mijlocului de transport într-un caz concret.

În fine, autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederea contestată este contrară articolelor 46 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravențional, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul sesizării îl constituie articolul 439 alin. (2) lit. b) din Codul contravențional, în redactarea anterioară adoptării Legii nr. 250 din 10 iulie 2025, în vigoare din 18 octombrie 2025. Curtea constată că prevederea contestată nu a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză contravențională care examinează, inclusiv, contestația împotriva procesului-verbal de ridicare și aducere a vehiculului la parcarea specială. Ridicarea mijlocului de transport a fost dispusă pe baza articolului 439 alin. (2) lit. b) din Codul contravențional, în redactarea anterioară adoptării Legii nr. 250 din 10 iulie 2025. Așadar, Curtea admite că instanța de judecată ar putea avea în vedere prevederea criticată la soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

În sesizare, autorul excepției afirmă că prevederea contestată este contrară articolelor 46 (

Curtea menționează că articolul 54 din Constituție nu are o aplicabilitate independentă. Pentru a putea fi invocat, trebuie să existe o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 159 din 12 decembrie 2024, § 21).

Referitor la incidența articolului 46 din Constituție, Curtea menționează că, potrivit prevederilor constituționale și celor ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, dreptul de proprietate nu este unul absolut, iar legislatorul poate stabili reguli cu privire la folosința bunurilor, cu condiția ca acestea să corespundă unui interes public și să fie proporționale cu scopul urmărit.

Referitor la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate asupra unui vehicul, Curtea reține că dreptul de proprietate privată impune respectarea sarcinilor care, potrivit legii, îi revin proprietarului (articolul 46 alin. (5) din Constituție). Pe baza acestor dispoziții, dar și a prerogativei acordate de articolul 72 alin. (3) lit. i) din Constituție, legislatorul a reglementat modul de exercitare a dreptului de proprietate asupra vehiculelor și a pus în sarcina proprietarilor, după caz, a posesorilor, anumite obligații (a se vedea articolele 31

În acest context, Curtea notează că ridicarea și aducerea vehiculului la parcare reprezintă o măsură de constrângere reglementată de articolul 439 din Codul contravențional, care constă în evacuarea (strămutarea) forțată a mijlocului de transport de la locul inițial cu ajutorul mijloacelor speciale și depozitarea acestuia la parcarea specială sau pe teritoriul subdiviziunii specializate ori teritoriale a Poliției.

În Decizia nr. 165 din 13 noiembrie 2025, fiind sesizată cu argumente care pretindeau încălcarea dreptului de proprietate prin ridicarea și aducerea vehiculului la parcare specială, Curtea a notat că această măsură de constrângere reprezintă o consecința a comiterii unor contravenții și urmărește realizarea unor scopuri concrete, cum ar fi siguranța traficului rutier, siguranța publică, investigarea unor fapte ilicite (a se vedea § 24).

Totodată, Curtea reține că articolul 439 alin. (2) lit. b) din Codul contravențional nu impunea ridicarea vehiculului și aducerea lui la stația de parcare specială în toate cazurile, ci prevedea posibilitatea acestei măsuri. Agentul de poliție trebuia să cântărească necesitatea ridicării vehiculului prin raportare la inconvenientele pe care le presupunea prezența automobilului în acel loc.

De asemenea, în cazul pronunțării unei hotărâri judecătorești irevocabile de anulare a procesului-verbal cu privire la contravenție emis de către agentul constatator, repararea prejudiciului cauzat prin aplicarea ilicită a amenzii contravenționale și ridicarea mijlocului de transport se realizează pe baza Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătoreștii (a se vedea pct. 43 din Regulamentul privind modul de ridicare, transportare, depozitare și restituire a mijloacelor de transport în cadrul procesului contravențional, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 557 din 18 iunie 2018). Astfel, Curtea notează că proprietarul sau posesorul mijlocului de transport dispune de remedii împotriva eventualelor abuzuri la ridicarea mijlocului de transport.

Având în vedere aceste constatări, Curtea nu poate reține afirmația autorului sesizării potrivit căreia norma contestată ar restrânge în mod nepermis exercițiul dreptului de proprietate garantat de articolul 46 din Constituție.

Așadar, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.