Decizie nr. 147 din 02.10.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „pe durata exercitării mandatelor, a funcțiilor publice sau de demnitate publică" din articolul 33 alin. (3) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, în redactarea anterioară Legii nr. 34 din 13 martie 2025, în vigoare până la 27 martie 2025, ridicată de dl avocat Sergiu Moraru, în interesele dnei Marina Tauber, parte în dosarul nr. 3-229/2023, pendinte la Curtea de Apel Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Centru, format din domnii judecători Ghenadie Mîra și Grigore Dașchevici și doamna Angela Bostan, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție

Circumstanțele litigiului principal, astfel cum au fost prezentate de autorul excepției, pot fi rezumate după cum urmează.

La 9 noiembrie 2023, un inspector de integritate a constatat existența unei diferențe substanțiale, în cuantum de 31 550,21 lei, între averea dobândită, veniturile obținute și cheltuielile realizate de către dna Marina Tauber pentru perioada 20 iulie - 31 decembrie 2015. Totodată, acesta a reținut existența unei diferențe substanțiale pentru perioada 1 august 2016 - 31 decembrie 2018, precum și caracterul nejustificat al deținerii unei averi în valoare totală de 324 814,17 lei[1].

Dna Marina Tauber a contestat actul menționat la Curtea de Apel Centru.

La 27 februarie 2025, dl avocat Sergiu Moraru a ridicat, în numele dnei Marina Tauber, excepția de neconstituționalitate a textului „pe durata exercitării mandatelor, a funcțiilor publice sau de demnitate publică" din articolul 33 alin. (3) din Legea privind Autoritatea Națională de Integritate.

Printr-o încheiere din 11 martie 2025, Curtea de Apel Centru a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea către Curtea Constituțională, spre soluționare.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate sunt următoarele:

Autorul excepției susține că textul „pe durata exercitării mandatelor, a funcțiilor publice sau de demnitate publică" din articolul 33 alin. (3) din Legea privind Autoritatea Națională de Integritate, în redactarea anterioară Legii nr. 34 din 13 martie 2025, este lipsit de certitudine și are un caracter ambiguu. Acesta pretinde că nu este clar dacă controlul realizat de inspectorul de integritate vizează și perioada în care persoana nu era subiect al declarării averii și intereselor personale. În acest sens, autorul face trimitere la cazul în care a fost ridicată excepția și afirmă că această ambiguitate i-a permis inspectorului de integritate să efectueze controale ale averii pentru intervalele dintre două funcții publice.

În acest context, autorul excepției consideră că textul contestat din articolul 33 alin. (3) din Legea privind Autoritatea Națională de Integritate contravine articolului 23 din Constituție. Totodată, acesta invocă incidența articolelor 1 alin. (3), 39 alin. (2) și 54 alin. (2) din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este ridicată de avocatul unei părți în proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției îl constituie textul „pe durata exercitării mandatelor, a funcțiilor publice sau de demnitate publică" din articolul 33 alin. (3) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate.

Curtea observă că textul articolului 33 alin. (3) din Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate a fost modificat prin Legea nr. 34 din 13 martie 2025, în vigoare din 27 martie 2025. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că, pornind de la natura excepției de neconstituționalitate, ea poate fi ridicată și în privința actelor care nu mai sunt în vigoare, dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte, iar norma este aplicabilă raporturilor juridice litigioase și este determinantă pentru soluționarea cauzei (a se vedea DCC nr. 50 din 4 iunie 2024, § 21; DCC nr. 141 din 7 noiembrie 2024, § 29). Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate ale articolului 33 alin. (3) din Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr. 34 din 13 martie 2025, pot fi avute în vedere de instanța de judecată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate (a se vedea §§ 4-7

Autorul excepției a susținut că prevederile contestate încalcă articolul 1 alin. (3) (

Referitor la pretinsa încălcare a articolului 1 alin. (3) din Constituție, Curtea menționează că acesta are un caracter general și poate fi aplicat dacă se constată incidența sa împreună cu alte dispoziții din Constituție (a se vedea DCC nr. 93 din 1 august 2023, § 22). În privința articolelor 23 și 54 din Constituție, Curtea reține că acestea nu au o aplicare de sine stătătoare, ci numai în coroborare cu un drept fundamental, care trebuie să fie aplicabil (a se vedea DCC nr. 125 din 5 octombrie 2023, § 21).

Referitor la articolul 39 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că autorul excepției nu a motivat în ce măsură prevederile contestate afectează dreptul oricărui cetățean, potrivit legii, de a accede la o funcție publică. Acesta s-a limitat la formularea unei afirmații generale, fără a prezenta argumente apte să demonstreze existența unei ingerințe în sfera protejată de dispoziția constituțională menționată. Curtea a subliniat, în repetate rânduri, că nu-l poate substitui pe autorul excepției în formularea argumentelor de neconstituționalitate, pentru că astfel ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr. 93 din 1 august 2023, § 23; DCC nr. 46 din 14 mai 2024, § 20).

Totodată, Curtea observă că, sub aparența unor critici referitoare la incidența articolului 39 alin. (2) din Constituție, autorul formulează, în realitate, un punct de vedere potrivit căruia inspectorul de integritate ar fi interpretat și aplicat în mod greșit prevederile contestate. Prin această abordare, autorul nu vizează constituționalitatea prevederilor atacate, ci modul lor de aplicare. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că aspectele ce țin de interpretarea și aplicarea legii nu intră în competența Curții Constituționale. Această competență le revine, prin definiție, instanțelor de judecată (a se vedea DCC nr. 89 din 25 iulie 2023, § 25; DCC nr. 32 din 18 aprilie 2024, § 24).

Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.