Decizie nr. 24 din 13.02.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „termenul de prescripție a răspunderii contravenționale nu se aplică" din articolul 39 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, ridicată de dl avocat Andrian Fotescu, în interesele dlui Vladimir Gaiciuc, parte în dosarul nr. 5r-7109/2023, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecătoare Cristina Cheptea de la judecătoria menționată mai sus, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție

La 11 august, 2023, Autoritatea Națională de Integritate a emis actul de constatare nr. 115/29[1] în privința dlui Vladimir Gaiciuc, director al Întreprinderii Municipale „Gospodăria Locativ-Comunală Otaci", prin care a constatat că acesta nu a declarat, nu a soluționat și a acționat aflându-se într-un conflict de interese, neglijând exigențele stabilite la articolele 12 alineatele (4) și (5) și 14 alineatele (2)-(4) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 cu privire la declararea averii și intereselor personale.

La 7 noiembrie 2023, pe baza articolului 39 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, un inspector de integritate a întocmit un proces-verbal cu privire la contravenție și a adoptat decizia de sancționare a dlui Vladimir Gaiciuc în baza articolului 313

La 29 noiembrie 2023, dl Vladimir Gaiciuc a contestat în instanța de judecată procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia de sancționare menționate mai sus.

La 2 aprilie 2024, în ședința de examinare a contestației, dl avocat Adrian Fotescu a ridicat, în interesele dlui Vladimir Gaiciuc, excepția de neconstituționalitate a textului „termenul de prescripție a răspunderii contravenționale nu se aplică" din articolul 39 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate.

Printr-o încheiere din 4 aprilie 2024, instanța de judecată a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate sunt următoarele:

Autorul excepției precizează că textul „termenul de prescripție a răspunderii contravenționale nu se aplică" din articolul 39 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate este lipsit de precizie, în special în cazul tragerii la răspundere pentru comiterea faptei de la articolul 313

În acest context, autorul excepției susține că prevederile contestate încalcă articolele 1 alin. (3), 20 și 23 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este ridicată de avocatul unei părți în proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției îl constituie textul „termenul de prescripție a răspunderii contravenționale nu se aplică" din articolul 39 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate. Aceste prevederi nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect verificarea legalității unui proces-verbal cu privire la contravenție și a deciziei de sancționare în baza articolului 313

Autorul excepției susține că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3) (

Referitor la incidența articolului 1 alin. (3) din Constituție, Curtea notează că această normă comportă un caracter general, reprezintă un imperativ care stă la baza celorlalte reglementări și nu poate fi aplicat de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituție (a se vedea DCC nr. 48 din 27 aprilie 2023, § 20). De asemenea, nici articolul 23 din Constituție nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi incident, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituție Curtea poate pune în operă prevederile acestui articol (a se vedea DCC nr.112 din 15 iulie 2021, § 22).

Curtea precizează că, prin raportare la articolul 20 din Constituție, autorul excepției motivează că prevederile contestate îi permit Autorității Naționale de Integritate să pedepsească faptele de încălcare a regimului juridic al conflictelor de interese, indiferent când au fost comise acestea.

Curtea menționează că încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese comisă prin nedeclararea sau nesoluționarea conflictului de către persoana care activează în cadrul unei organizații publice în sensul Legii nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și a intereselor personale reprezintă o contravenție prevăzută la articolul 313

Curtea observă că controlul privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor ține de competența Autorității Naționale de Integritate (a se vedea, în acest sens, articolele 37-39 din Legea 132 din 17 iunie 2016 și 22 din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016). În cadrul controlului în discuție, dacă stabilește că persoana verificată a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor, inspectorul de integritate emite un act de constatare. Totodată, potrivit articolului 39 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016, în cazul în care constată nedeclararea sau nesoluționarea unui conflict de interese ori încălcarea regimului juridic al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor, inspectorul de integritate întocmește un proces-verbal cu privire la contravenție și aplică sancțiunea contravențională.

Așadar, Curtea precizează că răspunderea contravențională pentru comiterea unei încălcări a regimului juridic al conflictelor de interese reprezintă unul din efectele încălcării regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor, stabilite printr-un act de constatare, care implică, într-o primă fază, inițierea și efectuarea unui control, în condițiile articolului 37 din Lege.

Potrivit articolului 37 alin. (5) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016, controlul în discuție nu poate fi inițiat dacă de la acceptarea conflictului de interese sau de la apariția stării de incompatibilitate, de restricție sau de limitare au trecut mai mult de trei ani. Totodată, articolul 37 alin. (6) din Lege prevede că controlul în discuție se efectuează în cel mult trei luni de la repartizarea sesizării și că, ținând cont de complexitatea controlului, de comportamentul participanților vizați și a autorităților relevante, în baza unei solicitări motivate a inspectorului de integritate, președintele sau vicepreședintele Autorității Naționale de Integritate poate să prelungească termenul de efectuare a controlului până la cel mult șase luni.

În jurisprudența sa, Curtea a notat că o prevedere legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte și nu poate opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr. 138 din 29 septembrie 2022, § 33).

Așadar, având în vedere considerentele menționate mai sus, Curtea reține că legislatorul a reglementat la articolul 37 alineatele (5) și (6) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 termene precise în care poate fi inițiat și efectuat controlul privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor, precum și faptul că răspunderea contravențională pentru încălcarea acestui regim reprezintă un efect al constatării rezultate în urma controlului respectiv.

Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.