Decizie nr. 148 din 02.10.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecătoare Liliana Cușcă de la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

În cadrul examinării sesizării, domnul judecător Ion Malanciuc i-a prezentat Plenului o cerere de abținere de la examinarea cauzei. Analizând motivele invocate, Curtea Constituțională a decis respingerea cererii.

Printr-o ordonanță din 9 decembrie 2021, dl Ghenadie Tanas a fost acuzat, între altele, de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 241

Printr-o ordonanță din 2 octombrie 2023 de modificare a acuzării, dl Ghenadie Tanas a fost acuzat, între altele, de comiterea infracțiunii prevăzute de articolele 42 alin. (3), 241

Cauza penală a fost transmisă spre examinare și se află pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

În procesul de examinare a cauzei, dna avocat Adriana Eșanu a ridicat, în interesele dlui Ghenadie Tanas, excepția de neconstituționalitate a articolului 241

Printr-o încheiere din 12 mai 2025, Judecătoria Chișinău a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Autoarea sesizării menționează că norma contestată este imprevizibilă și lasă loc de abuzuri și interpretări arbitrare în cazul în care se aplică în privința persoanelor fizice care încheie contracte de împrumut.

Autoarea afirmă că, deși scopul legislatorului la adoptarea normei contestate a fost să combată fenomenul piramidelor financiare, aceasta, în viziunea acuzării, este aplicabilă și persoanelor fizice care încheie contracte de împrumut a mijloacelor bănești. Acuzarea susține că acordarea de împrumut a mijloacelor financiare reprezintă o activitate permisă doar unor organizații speciale (de microfinanțare, de creditare nebancară). Autoarea susține că o astfel de abordare contravine Constituției, deoarece prevederile Codului civil le permite persoanelor fizice să încheie contracte de împrumut, inclusiv și cu stabilirea unor dobânzi.

De asemenea, autoarea excepției susține că ipoteza acuzării, prin care se pretinde cauzarea unui prejudiciu bugetului public național prin neachitarea de impozite, generează un paralelism legislativ cu prevederile articolului 244

Pentru că textul de lege nu-i permite acuzatului să înțeleagă dacă li se aplică și persoanelor fizice care încheie contracte de împrumut, acesta nu poate să-și pregătească apărarea în mod corespunzător.

Norma contestată prevede posibilitatea aplicării unei pedepse cu amendă sau închisoare, ce este de natură să afecteze drepturile la proprietate și la libertate și siguranță ale persoanei.

În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 20, 22, 23, 25, 26, 46, 54 și 127 din Constituție, precum și articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană, articolelor 5, 6 și 7 din Convenția Europeană.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de avocatul unei părți în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea notează că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă articolul 241

Cu privire la aplicabilitatea normei contestate, Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care persoana este acuzată de practicarea ilegală a activității financiare (a se vedea §§ 3-5

Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autoarei sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 23 din 28 martie 2024, § 15; DCC nr. 56 din 4 iunie 2024, § 18).

Autoarea excepției susține că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3) (

Curtea constată că, deși autoarea excepției a invocat mai multe articole din Constituție,

Referitor la pretinsa lipsă de previzibilitate a dispozițiilor contestate, Curtea reamintește că prevederile articolelor 1 alin. (3), 22 și 23 din Constituție, care garantează principiul legalității incriminării și a pedepsei, nu-i impun legislatorului obligația definirii tuturor termenilor folosiți în cuprinsul normelor de drept penal substanțial (a se vedea,

Curtea observă că autoarea sesizării susține că persoana în interesele căreia a fost ridicată excepția este învinuită de comiterea infracțiunii de practicare ilegală a activității financiare, pentru că a încheiat mai multe contracte de împrumut, și în calitate de împrumutător a transmis împrumutaților mijloace bănești, cu plata unor dobânzi și cu instituirea de garanții (

În esență, Curtea observă că autoarea sesizării solicită verificarea constituționalității normei contestate și concomitent își exprimă dezacordul cu includerea activității de împrumut al mijloacelor bănești în noțiunea de activitate financiară, fapt care conduce la atragerea împrumutătorului - persoană fizică la răspundere penală.

Analiza legislației naționale permite Curții să observe că banii, atât în monedă națională, cât și în monedă străină, sunt un mijloc legale de plată, au calitatea de bunuri (a se vedea, în special, articolele 459 alin. (5) și 479 din Codul civil), participă liber la circuitul civil și pot fi folosiți „în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicție cu interesele societății" (a se vedea art. 127 alin. (2) din Constituție).

Având în vedere regimul juridic al banilor, complexitatea și frecvența operațiunilor financiare, legislatorul, în baza articolelor 72 alin. (3) lit. i), 126 alin. (2) literele a), b), c) și h) din Constituție, a stabilit diverse modalități de participare la circuitul civil (a se vedea, în special, contractele de împrumut, de credit, de depozit, de leasing etc.), a reglementat activitățile financiare de întreprinzător, care sunt activități profesioniste cu mijloace bănești, desfășurate de persoane juridice autorizate/licențiate (bănci, organizații de creditare nebancară, asociații de economii și împrumut, case de schimb valutar etc.) și, concomitent, a interzis desfășurarea de activități financiare altor persoane decât cele autorizate/licențiate (art. 9

Totodată, pentru a asigura eficiență reglementărilor juridice menționate supra, dar și deținând prerogativa constituțională de a reglementa prin lege organică infracțiunile, pedepsele și regimul de executare a acestora (articolul 72 alin. (3) lit. n)), legislatorul a calificat ca infracțiune „practicarea activității financiare fără înregistrare și/sau fără autorizare (licențiere), în modul prevăzut de legislație, dacă aceasta a cauzat daune în proporții mari sau deosebit de mari (a se vedea articolul 241

Așadar, Curtea constată că legislatorul în logica sa de reglementare a stabilit că activitatea profesională cu mijloace financiare/bănești poate fi desfășurată doar în formele de organizare prevăzute de lege (societate pe acțiuni, societate cu răspundere limitată, asociație de economii și împrumut etc.) și doar după obținerea autorizației/licenței de la autoritatea competentă. Pentru a asigura respectarea acestor prevederi, legislatorul a prevăzut sancțiuni, inclusiv pedepse penale.

În textul normei, legislatorul a utilizat norme de trimitere care reprezintă un exemplu de tehnică legislativă. Cu alte cuvinte, prevederea penală în cauză a fost formulată de legislator în termeni generali și abstracți pentru a fi completată cu un conținut juridic precis din diferite dispoziții legale (a se vedea DCC nr. 141 din 7 noiembrie 2024, § 35). De exemplu, prin utilizarea textelor „practicarea activității financiare", „fără înregistrare și/sau fără autorizare (licențiere)" și „în modul prevăzut de legislație" în articolul 241

Această modalitate de formulare a normelor juridice prin trimitere la alte norme juridice este o tehnică legislativă folosită frecvent de legislator în materie penală (a se vedea, spre exemplu: articolul 214 (

În acest sens, Curtea Europeană a reținut că utilizarea tehnicii „trimiterii generale" menționate mai sus pentru a incrimina actele sau omisiunile nu poate ridica o problemă din perspectiva articolului 7 §1 din Convenție, ca atare (a se vedea,

De asemenea, Curtea Europeană a constatat că o lege poate îndeplini totuși condiția previzibilității, chiar dacă persoana în cauză trebuie să recurgă la o consiliere juridică adecvată sau prin interpretarea acesteia de către instanțe, pentru a evalua, într-o măsură rezonabilă, consecințele pe care le poate avea o anumită acțiune (a se vedea

De altfel, Curtea observă că legislația națională conține norme care reglementează principiile generale privind activitățile financiare, activitățile financiare permise sau interzise, precum și condițiile de înregistrare, autorizare, licențiere și de desfășurare a acestora (a se vedea,

Totodată, prin textul „practicarea activității financiare fără înregistrare și/sau fără autorizare (licențiere), în modul prevăzut de legislație" din norma contestată, legislatorul precizează posibilitatea practicării activității financiare doar în condiții de legalitate, fapt care impune înregistrarea și/sau autorizarea (licențierea). Prin urmare, legea penală îi impune părții acuzării să demonstreze atât practicarea unei activități financiare, cât și faptul că această activitate este desfășurată contrar normelor legale care o reglementează.

Așadar, Curtea consideră că legislatorul îi oferă destinatarului legii suficiente repere legale prin care acesta poate stabili sensul prevederilor contestate. De asemenea, destinatarul legii poate stabili sensul acestor prevederi prin interpretarea lor de către instanțele judecătorești sau prin recurgerea la consiliere juridică, precum și prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul uzual al textului normei criticate în concordanță cu esența infracțiunii incriminate.

Din această perspectivă, Curtea subliniază că instanțelor de judecată le revine sarcina stabilirii, în fiecare caz particular, pe baza circumstanțelor relevante și a probelor administrate, a faptului practicării ilegale a activității financiare și a legilor pe care le încalcă această activitate, pentru ca acțiunile sau inacțiunile persoanei acuzate să fie încadrate juridic pe baza articolului 241

Totodată, Curtea observă că, sub aparența unor critici referitoare la incidența articolelor 1 alin. (3), 22 și 23 din Constituție, autoarea sesizării consideră că încheierea contractelor de împrumut dintre persoane fizice nu poate cădea sub incidența acestei norme penale, de vreme ce această activitate este permisă de legislația civilă. Curtea menționează că autoarea și-a exprimat mai curând dezacordul cu modul în care procurorul a interpretat și a aplicat prevederile contestate în cazul său, decât a motivat caracterul contradictoriu cu normele constituționale. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că aspectele legate de interpretarea și de aplicarea legii nu țin de competența Curții Constituționale. Această competență le revine, prin definiție, instanțelor de judecată (a se vedea DCC nr. 32 din 18 aprilie 2024, § 24; DCC nr. 156 din 5 decembrie 2024, § 25). Încadrarea juridică a faptei penale, identificarea normei aplicabile cazului și stabilirea pedepsei penale țin de competența instanței de judecată (a se vedea DCC nr. 146 din 19 decembrie 2019, § 20; DCC nr. 50 din 19 aprilie 2022, § 33).

Din aceste considerente, Curtea constată că norma contestată nu afectează articolul 22 în coroborare cu articolele 1 alin. (3) și 23 alin. (2) din Constituție, din perspectiva argumentelor invocate în sesizare.

Prin urmare, sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.