Decizie nr. 115 din 21.08.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 334 alin. (3) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Vitalie Nagacevschi, parte în dosarul nr. 10r-844/2024, pendinte la Curtea de Apel Centru.

Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecători format din dnii Alexandru Spoială, Igor Chiroșca și Eugeniu Beșelea de la Curtea de Apel Centru, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

În cadrul examinării sesizării, domnul judecător Ion Malanciuc i-a prezentat Plenului o cerere de abținere de la examinarea cauzei. Analizând motivele invocate, Curtea Constituțională a decis admiterea cererii.

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, se află o cauză penală în care dl Vitalie Nagacevschi este avocatul inculpatului.

Printr-o încheiere protocolară din 27 mai 2024, Judecătoria Chișinău i-a aplicat dlui avocat Vitalie Nagacevschi o amendă judiciară pentru părăsirea nemotivată a sălii de ședință, inclusiv pe baza articolului 334 din Codul de procedură penală. Dl Vitalie Nagacevschi a contestat cu recurs această încheiere la Curtea de Apel Centru.

La 8 ianuarie 2025, dl avocat Vitalie Nagacevschi a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 334 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Printr-o încheiere din 17 februarie 2025, Curtea de Apel Centru a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Autorul sesizării susține că norma contestată este neclară și imprevizibilă. Aceasta nu prevede drepturile de care dispune un avocat sancționat cu amendă judiciară și nici nu stabilește termene de prescripție pentru sancționarea și executarea sancțiunii amenzii judiciare.

În fine, autorul susține că prevederea contestată este contrară articolului 23 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul sesizării îl constituie articolul 334 alin. (3) din Codul de procedură penală. Curtea constată că prevederea contestată nu a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cadrul unui recurs împotriva unei încheieri judecătorești prin care avocatul a fost sancționat cu o amendă judiciară pentru încălcarea ordinii în ședința de judecată. Așadar, Curtea admite că instanța de judecată ar putea aplica norma criticată în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Autorul excepției a susținut că prevederile contestate încalcă articolul 23 (

În jurisprudența sa, Curtea a precizat că articolul 23 din Constituție nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calității legii, trebuie să existe o ingerință într-un drept fundamental. Curtea a stabilit că problema calității unei legi nu reprezintă o problemă de constituționalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr. 38 din 30 martie 2021, § 17; DCC nr. 23 din 22 februarie 2022, § 14).

Curtea constată că autorul excepției nu și-a motivat sesizarea raportându-și argumentele la unul sau mai multe drepturi fundamentale garantate de Constituție. Critica sa pretinde doar neclaritatea prevederilor contestate. Astfel, pentru că autorul nu a demonstrat incidența vreunui drept fundamental, Curtea nu poate efectua o analiză a calității normelor contestate prin prisma articolului 23 alin. (2) din Constituție (a se vedea, spre exemplu, DCC nr. 52 din 8 aprilie 2021, §§ 17-18; DCC nr. 73 din 16 iunie 2022, § 20).

Mai mult, Curtea observă că, în realitate, autorul își exprimă dezacordul cu amenda care i-a fost aplicată și îi solicită Curții să-i explice drepturile de care dispune un avocat sancționat, precum și termenele de prescripție pentru aplicarea și executarea amenzii. Din această perspectivă, Curtea reține că, pe baza articolelor 72 alin. (3) lit. e) și 115 alin. (4) din Constituție, legislatorul deține prerogativa de a reglementa prin lege organică competența instanțelor și procedura de judecată a cauzelor. Astfel, pe baza acestei prerogative, legislatorul a prevăzut că „ședințele instanței de judecată sunt prezidate de către judecătorul sau președintele completului de judecată căruia i-a fost repartizată" cauza penală (a se vedea articolul 317 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală), „cerințele și dispozițiile judecătorilor legate de înfăptuirea activității judecătorești sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice", iar neîndeplinirea cerințelor și dispozițiilor judecătorilor „atrage răspunderea prevăzută de lege" (a se vedea articolul 14 alin. (2) din Legea nr. 544/1995). Astfel, prevederea contestată din articolul 334 alin. (3) din Codul de procedură penală, urmărește scopul bunei desfășurări a ședințelor de judecată în cauzele penale și sancționează persoanele care încalcă ordinea ședinței de judecată și nu se supun dispozițiilor președintelui ședinței.

Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.