Decizie nr. 38 din 30.03.2021

DECIZIE

DE INADMISIBILITATE

a

sesizării nr. 187g/2020

privind excepția de neconstituționalitate a articolului 248 alin. (1) lit. h) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012

(

răspunderea subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului pentru încălcarea obligației de depunere a cererii de intentare a procesului de insolvabilitate

)

CHIȘINĂU

30 martie 2021

Curtea Constituțională, judecând în componența:

dnei Liuba ȘOVA,

președinte de ședință

,

dlui Nicolae ROȘCA,

dlui Serghei ȚURCAN,

dlui Vladimir ȚURCAN,

judecători

,

cu participarea dnei Dina Musteața,

asistent judiciar

,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 20 noiembrie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menționate,

Având în vedere actele și lucrările dosarului,

Deliberând pe 30 martie 2021 în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

ÎN FAPT

1.

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 248 alin. (1) lit. h) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Alexandru Bot,

în interesele dlui Vladimir Tabunșcik, parte în dosarul nr. 2i-403/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

2.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională

de dl judecător Alexandru Ceban de la Judecătoria Chișinău, sediul central, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

A. Circumstanțele litigiului principal

3.

Pe 24 aprilie 2019, dl Vitalie Roșca, lichidatorul S.R.L. „Bistretto”, a formulat o cerere privind tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organului de conducere al debitorului S.R.L. „Bistretto”.

4.

Prin acțiunea sa, lichidatorul a solicitat tragerea la răspundere subsidiară a dlui Vladimir Tabunșcik pentru starea de insolvabilitate a debitorului S.R.L. „Bistretto”, invocând

inter alia

că acesta ar fi responsabil în subsidiar pentru „nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor articolului 14” [

obligația debitorului de a depune cerere introductivă

] din Legea insolvabilității.

5.

Pe 3 noiembrie 2020, în cadrul ședinței publice, dl avocat Alexandru Bot a ridicat, în interesele dlui Vladimir Tabunșcik, excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 248 alin. (1) din Legea insolvabilității.

6.

Prin Încheierea din 17 noiembrie 2020, Judecătoria Chișinău, sediul central, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

B. Legislația pertinentă

7.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.”

8.

Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 248

Răspunderea membrilor organelor de conducere ale debitorului

„(1) La cererea administratorului insolvabilității/lichidatorului, a comitetului creditorilor sau a oricărui creditor care are interes legitim, instanța de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere și/sau de supraveghere, precum și de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acțiuni:

[…]

h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art. 14

;

[…]

(6) În toate cazurile, asupra acțiunii prevăzute la alin. (1), instanța de insolvabilitate se pronunță prin hotărâre, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea.”

Articolul 14

Obligația debitorului de a depune cerere introductivă

„(1) Debitorul este obligat să depună cerere introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la art.10.

(2) Debitorul este obligat să depună cerere introductivă și în cazul în care:

a) executarea integrală a creanțelor scadente ale unui sau ale mai multor creditori poate cauza imposibilitatea satisfacerii integrale la scadență a creanțelor celorlalți creditori;

b) în cadrul lichidării, care se efectuează conform altor legi, devine evident că debitorul nu poate satisface integral creanțele creditorilor.

(3) Debitorul este obligat să depună cerere introductivă imediat, dar nu mai târziu de expirarea a 30 de zile din data survenirii temeiurilor indicate în prezentul articol la alin.(2) și la art.10 alin.(2).

(4) Dacă debitorul nu depune cerere introductivă în cazurile și în termenul prevăzut în prezentul articol, persoana care, în conformitate cu legislația în vigoare, are dreptul de a reprezenta debitorul, asociații cu răspundere nelimitată și lichidatorii debitorului răspund subsidiar în fața creditorilor pentru obligațiile apărute după expirarea termenului prevăzut la alin.(3). Aceste persoane sînt trase la răspundere contravențională în conformitate cu legea.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

9.

Autorul excepției susține că norma contestată nu întrunește condițiile prevăzute de articolul 23 alin. (2) din Constituție, și anume că „modalitatea de formulare a normei contestate nu respectă cerințele minime de calitate a legii”.

10.

De asemenea, depunerea cererii introductive în baza articolului 14 din Legea insolvabilității urmează a fi înțeleasă ca o acțiune volitivă a persoanei în drept să o depună, și nu ca o obligație. Termenul de 30 zile obligatoriu pentru a depune cererea introductivă face abstracție de buna credința a persoanei, deoarece

persoana ce face parte din conducerea societății depune un efort pentru a depăși incapacitatea de plată sau supraîndatorarea, iar dacă nu îi reușește în timp de 30 zile, este ținut să răspundă subsidiar, similar celor care conștient falimentează o societate.

B. Aprecierea Curții

11.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

12.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale.

13.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, ridicată de dl avocat Alexandru Bot,

în interesele dlui Vladimir Tabunșcik, parte în dosarul nr. 2i-403/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

14.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 248 alin. (1) lit. h) din Legea insolvabilității. Așa cum rezultă din sesizare și din încheierea instanței, în cadrul procesului de insolvabilitate intentat se examinează cererea privind tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organului de conducere al debitorului insolvabil. Curtea admite că norma contestată este aplicabilă la soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

15.

Curtea constată că textul criticat nu a constituit anterior obiect al controlului constituționalității.

16.

Curtea reține că autorul sesizării a invocat incidența articolului 23 [

dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle

] din Constituție.

17.

Curtea reiterează că articolul 23 din Constituție nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calității legii, trebuie să existe o ingerință într-un drept fundamental. În jurisprudența sa, Curtea a menționat că testul calității legii se efectuează prin raportare

la un drept fundamental

(a se vedea DCC nr. 6 din 23 ianuarie 2020, § 22; DCC nr. 16 din 10 februarie 2020, § 17; DCC nr. 119 din 20 octombrie 2020, § 29; DCC nr. 146 din 17 decembrie 2020, § 22). Curtea a stabilit că problema calității unei legi nu reprezintă o problemă de constituționalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental.

18.

Curtea observă că autorul sesizării nu a motivat sesizarea raportându-și argumentele la unul sau mai multe drepturi fundamentale. Critica lui s-a bazat doar pe neclaritatea textelor contestate. Astfel, pentru că nu s-a demonstrat incidența vreunui drept fundamental, Curtea nu va efectua o analiză a calității prevederilor contestate prin prisma articolului 23 din Constituție (DCC nr. 13 din 2 februarie 2021, § 21).

19.

Prin urmare, în baza celor menționate

supra

, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) litera g) și 140 din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

D E C I D E:

1.

Se declară inadmisibilă

sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 248 alin. (1) lit. h) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Alexandru Bot,

în interesele dlui Vladimir Tabunșcik, parte în dosarul nr. 2i-403/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

Președinte de ședință                                                    Liuba ȘOVA

Chișinău, 30 martie 2021

DCC nr. 38

Dosarul 187g/2020