Decizie nr. 146 din 17.12.2020

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolele 88 alin. (2) și 144 alin. (8) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Eduard Platon în interesele S.C. „NaviBul-US” S.R.L., parte în dosarul nr. 2i-1090/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de către dl judecător Gheorghe Mîțu de la Judecătoria Chișinău, sediul central, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe 6 martie 2014, creditorul S.C. „NaviBul-US” S.R.L. a formulat o cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate în privința debitorului S.R.L. „Limaghes”.

Prin Hotărârea Curții de Apel Chișinău din 5 iunie 2014 a fost intentat procesul de insolvabilitate în privința societății „Limaghes” S.R.L, față de care a fost aplicată procedura simplificată a falimentului.

Ulterior, cauza de insolvabilitate în privința „Limaghes” S.R.L a fost transmisă după competență Judecătoriei Chișinău. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău din 19 iunie 2019 a fost desemnat reprezentantul debitorului „Limaghes” S.R.L. în procesul de insolvabilitate.

Pe 28 iunie 2019 reprezentantul debitorului „Limaghes” S.R.L, în baza articolului 144 alin. (8) din Legea insolvabilității, a contestat tabelul definitiv al creanțelor.

În cadrul ședinței publice, dl avocat Eduard Platon, în interesele creditorului „NaviBul-US” S.R.L., a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor alineatului (2) din articolul 88 și alineatului (8) din articolul 44 al Legii insolvabilității.

Prin Încheierea din 6 iulie 2020, Judecătoria Chișinău, sediul central, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 1 Statul Republica Moldova „[…] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 120 Caracterul obligatoriu al sentințelor și al altor hotărâri judecătorești definitive „Este obligatorie respectarea sentințelor și a altor hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești, precum și colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al executării sentințelor și a altor hotărâri judecătorești definitive.”

Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele: Articolul 88 Reprezentarea debitorului în procedura de insolvabilitate „(1) După intentarea procedurii de insolvabilitate sau a procedurii falimentului, adunarea generală a acționarilor/asociaților debitorului va desemna pe cheltuiala lor un reprezentant persoană fizică pentru a reprezenta interesele debitorului și ale acționarilor/asociaților acestora și pentru a participa la procedură din contul debitorului. (2) Dacă nu este desemnat un astfel de reprezentant în termen de 10 zile lucrătoare din data publicării hotărârii privind intentarea procedurii de insolvabilitate sau a procedurii falimentului, instanța de insolvabilitate desemnează un reprezentant al debitorului din rândul persoanelor specificate la art.247 . […]”. Articolul 144 Creanțele contestate „[…] (2) Contestațiile se depun în scris la instanța de judecată care examinează cazul de insolvabilitate cu cel puțin 3 zile înainte de data ședinței fixate pentru examinarea valabilității creanțelor incluse în tabelul definitiv. Contestațiile înaintate după termenul prevăzut se declară tardive și se restituie fără a fi examinate. […] (8) După expirarea termenului de depunere a contestațiilor prevăzut la alin.(2) și până la încetarea procesului, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul creanțelor în cazul descoperirii unui fals sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare necunoscute până atunci. […]”. (În redacția de până la adoptarea Legii nr. 141 din 16 iulie 2020) Articolul 144 Creanțele contestate „[…] (2) Contestațiile se depun la instanța de insolvabilitate în termenul prevăzut la art.143 alin. (6). Contestațiile înaintate după acest termen se declară tardive și se restituie fără a fi examinate. […] (8) Din data expirării termenului de depunere a contestațiilor prevăzut la alin. (2) și până la încetarea procesului, administratorul/lichidatorul sau orice parte interesată, în cazul descoperirii unui fals sau a unei erori esențiale care a determinat admiterea creanței, precum și în cazul descoperirii unor circumstanțe esențiale necunoscute până atunci, poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe în tabelul creanțelor. Contestația se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situația ce determină promovarea contestației. Odată cu depunerea contestației, administratorul /lichidatorul poate cere instanței de insolvabilitate să suspende dreptul de vot al creditorului, în partea creanței contestate, până la soluționarea contestației. Dacă admite contestația, instanța de insolvabilitate poate obliga la plata despăgubirilor creditorul care a înaintat cu rea-credință cererea de admitere a creanței. […]”. În redacția Legii nr. 141 din 16 iulie 2020, în vigoare din 14 septembrie 2020 ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției susține că norma contestată a articolului 88 alin. (2) din Legea insolvabilității este insuficientă, deoarece nu stabilește un termen limită de desemnare a reprezentantului debitorului în procesul de insolvabilitate, iar această omisiune permite o interpretare arbitrară, care face posibilă desemnarea reprezentantului debitorului în orice moment pe parcursul procesului de insolvabilitate.

Cu referire la articolul 144 alin. (8) din aceeași lege, autorul afirmă că posibilitatea de a contesta oricând până la încetarea procesului de insolvabilitate trecerea unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul de creanță constituie, de fapt, o revizuire camuflată a actelor judecătorești definitive și chiar o rejudecare a acțiunii în fond.

De asemenea, autorul consideră neclar textul „eroare esențială” din articolul 144 alin. (8) al Legii insolvabilității. Acesta nu oferă garanții contra arbitrarului puterii publice, lăsând explicarea acestuia la discreția judecătorului.

Autorul afirmă că normele contestate vin în contradicție cu articolele 1 alin. (3), 23 alin. (2) și 120 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi ale Legii insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, ridicată de dl avocat Eduard Platon în interesele S.C. „NaviBul-US” S.R.L. în dosarul nr. 2i-1090/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolele 88 alin. (2) și 144 alin. (8) din Legea insolvabilității. Curtea admite că normele contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei. Așa cum rezultă din sesizare și din încheierea instanței, instanța de insolvabilitate examinează o cerere în care se contestă tabelul definitiv al creanțelor, depusă de reprezentantul debitorului insolvabil în baza articolului 144 alin. (8) din Legea insolvabilității.

Curtea constată că textul criticat de la articolul 88 alin. (2) nu a constituit anterior obiect de control al constituționalității. Totodată, Curtea constată că unele prevederi ale alineatului (8) din articolul 144 al Legii insolvabilității au constituit anterior obiect al controlului constituționalității. Astfel, prin Decizia nr. 132 din 19 noiembrie 2020, Curtea a declarat inadmisibilă sesizarea nr. 99a/2020 din cauza abrogării textului contestat care făcea obiect al controlului de constituționalitate. Curtea reiterează că dispozițiile Legii Supreme fac distincție între exercitarea controlului constituționalității unei legi în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și controlul de constituționalitate al unei legi efectuat în baza articolului 135 alin. (1) lit. g), în procedura excepției de neconstituționalitate. În acest din urmă caz, pornind de la natura excepției de neconstituționalitate, ea poate fi ridicată și asupra actelor care nu mai sunt în vigoare, dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte, iar norma este aplicabilă raporturilor juridice litigioase și este determinantă în soluționarea cauzei (HCC nr. 2 din 9 februarie 2016, § 73; DCC nr. 132 din 19 noiembrie 2020, § 16).

Curtea reține că autorul sesizării a invocat incidența articolelor 1 alin. (3) [ statul de drept ], 23 [ dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ] și 120 [ caracterul obligatoriu al sentințelor și al altor hotărâri judecătorești definitive ] din Constituție.

Cu referire la pretinsa încălcare a articolului 1 alin. (3) din Constituție, Curtea subliniază că această normă comportă un caracter general și reprezintă un imperativ care stă la baza tuturor legilor Republicii Moldova și nu poate constitui un reper separat. Această normă nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu un drept fundamental (a se vedea, în acest sens, HCC nr. 3 din 18 ianuarie 2019, § 18; HCC nr. 19 din 24 septembrie 2019, § 16; DCC nr. 3 din 16 ianuarie 2020, § 22; DCC nr. 7 din 24 ianuarie 2020, § 17; DCC nr. 28 din 12 martie 2020, § 18; DCC nr. 30 din 19 martie 2020, § 18; DCC nr. 56 din 2 iunie 2020, § 23).

Curtea reiterează că și articolul 23 din Constituție nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calității legii, trebuie să existe o ingerință într-un drept fundamental. În jurisprudența sa, Curtea a menționat că testul calității legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 38 din 8 iulie 2016, § 35; DCC nr. 44 din 22 mai 2017, § 18; DCC nr. 6 din 23 ianuarie 2020, § 22; DCC nr. 16 din 10 februarie 2020, § 17). Curtea a stabilit că problema calității unei legi nu reprezintă o problemă de constituționalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental.

Curtea observă că autorul nu a motivat sesizarea raportând argumentele sale la incidența unui drept fundamental. Critica sa s-a bazat doar pe neclaritatea textelor contestate. Astfel, pentru că nu s-a demonstrat incidența vreunui drept fundamental, Curtea nu va efectua o analiză a calității prevederilor contestate prin prisma articolului 23 din Constituție.

Cu referire la încălcarea articolului 120 din Constituție, Curtea observă că autorul sesizării nu a demonstrat legătura de contrarietate dintre textele contestate și prevederile constituționale invocate. În lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relație de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, nu se poate considerat că sesizarea conține o veritabilă critică de neconstituționalitate.

În același timp, Curtea mai observă că, sub aparența unor critici de neconstituționalitate referitoare la neclaritatea și imprevizibilitatea textelor contestate din articolele 88 alin. (2) și 144 alin. (8) din Legea insolvabilității , autorul excepției își exprimă dezacordul cu efectele pe care aceste norme le produc în rezultatul aplicării. În special, autorul a menționat că desemnarea reprezentantului debitorului în procesul de insolvabilitate (articolul 88 alin. (2)) a făcut posibilă înaintarea de către reprezentantul debitorului a unei contestații asupra creanțelor și drepturilor de preferință incluse în tabelul de creanțe (articolul 144 alin. (8) din Legea insolvabilități), afectând prin aceasta acte judecătorești definitive. Autorul se mai referă și la o eventuală „concurență neconstituțională” dintre dispozițiile alineatelor (2) și (8) din articolul 144 al Legii insolvabilității, afirmând că o normă juridică ar înlocui-o pe alta și, în consecință, ar oferi o interpretare nefavorabilă pentru partea pe care o reprezintă.

Curtea reiterează că aspectele legate de interpretarea și de aplicarea legii nu țin de competența Curții Constituționale (a se vedea DCC nr. 48 din 5 aprilie 2019, § 15; DCC nr. 91 din 19 septembrie 2019, § 19; DCC nr. 106 din 7 octombrie 2019, § 25; DCC nr. 97 din 6 august 2020, § 31). Această competență le revine, prin definiție, instanțelor de judecată.

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolele 88 alin. (2) și 144 alin. (8) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Eduard Platon în interesele S.C. „NaviBul-US” S.R.L., parte în dosarul nr. 2i-1090/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 17 decembrie 2020 DCC nr. 146 Dosarul 126g/2020