Decizie nr. 132 din 19.11.2020

La originea cauzei se află sesizarea privind controlul constituționalității a textelor „până la încetarea procesului, orice parte interesată” și „în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare” din articolul 144 alin. (8) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, depusă de către dl Chiril Moțpan, deputat în Parlament.

Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituțională pe 19 iunie 2020, în baza articolului 135 alin. (1) litera a) din Constituție.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

În argumentarea sesizării, autorul susține că legislatorul nu a reglementat momentul din care începe să curgă termenul pentru depunerea unei contestații, în sensul articolului 144 alin. (8) din Legea insolvabilității. Autorul sesizării argumentează că legislatorul nu a prevăzut termenul de prescripție pentru depunerea contestației în vederea excepțiilor și condițiilor apărute pentru depunerea contestației, nici nu a descris momentul începerii curgerii termenului pentru depunerea contestației similar celui din procedura de revizuire, prevăzută de articolul 450 din Codul de procedură civilă. Prin urmare, o creanța validată printr-o hotărâre irevocabilă poate fi contestată după expirarea termenului și în condiții neclare, în orice moment și de oricine.

Totodată, autorul a notat că în practică judecătorii interpretează diferit noțiunea de „parte”. În unele cazuri noțiunea de „parte” este asimilată cu noțiunea de „participant” la procesul de insolvabilitate, iar în alte cazuri nu. În cazul în care mai mulți judecători interpretează diferit noțiunea de „parte”, aceasta înseamnă că legea nu este clară, iar termenul contestat este neconstituțional.

De asemenea, autorul menționează că noțiunea de „titluri hotărâtoare” este de natură să creeze confuzii în privința actelor care s-ar include în această categorie, în măsura în care în legislație nu este oferită nicio definiție a acestui text, fapt care afectează principiul preeminenței dreptului. Astfel, creditorul unei creanțe validate și înscrise în tabelul definitiv al creanțelor se află într-un risc continuu, deoarece aceasta poate fi contestată și anulată oricând și de oricine, fiind încălcată stabilitatea și securitatea raporturilor juridice, și, în consecință, dreptul la proprietate.

Potrivit autorului sesizării, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 4, 7, 15, 20 și 46 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale îi conferă deputatului în Parlament dreptul de a sesiza Curtea Constituțională.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Legii insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale.

Autorul sesizării susține că norma contestată ar veni în contradicție cu articolele 1 alin. (3) [

Curtea reține că după depunerea sesizării nr. 99a/2020 privind controlul de constituționalitate, pe data de 16 iulie 2020, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 141 pentru modificarea Legii insolvabilității și a formulat alineatul (8) din articolul 144, care conținea textul contestat de autorul sesizării într-o nouă redacție. Astfel, începând cu 14 septembrie 2020, data intrării în vigoare a Legii nr. 141 din 16 iulie 2020, articolul 144 alin. (8) are următoarea redacție: „Din data expirării termenului de depunere a contestațiilor prevăzut la alin. (2) și până la încetarea procesului, administratorul/lichidatorul sau orice parte interesată, în cazul descoperirii unui fals sau a unei erori esențiale care a determinat admiterea creanței, precum și în cazul descoperirii unor circumstanțe esențiale necunoscute până atunci, poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe în tabelul creanțelor. Contestația se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situația ce determină promovarea contestației. Odată cu depunerea contestației, administratorul/lichidatorul poate cere instanței de insolvabilitate să suspende dreptul de vot al creditorului, în partea creanței contestate, până la soluționarea contestației. Dacă admite contestația, instanța de insolvabilitate poate obliga la plata despăgubirilor creditorul care a înaintat cu rea-credință cererea de admitere a creanței.”

Astfel, legislatorul a modificat integral prevederile alineatului (8) din articolul 144 al Legii insolvabilității, care conținea textele contestate de autorul sesizării. În aceste condiții, Curtea reiterează că

În context, Curtea notează că dispozițiile Legii Supreme fac distincție între exercitarea controlului constituționalității unei legi, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și controlul de constituționalitate al unei legi efectuat în baza articolului 135 alin. (1) lit. g), în procedura excepției de neconstituționalitate. În acest din urmă caz,

Astfel, Curtea constată că, datorită abrogării normei care conținea textele contestate, sesizarea autorului depusă în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, este lipsită de obiectul controlului de constituționalitate.

Prin urmare, în baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.