Decizie nr. 156 din 05.12.2024

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 134

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de judecătorul de caz, care a ridicat excepția de neconstituționalitate pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Circumstanțele litigiului principal, așa cum au fost formulate de autorul excepției, pot fi rezumate după cum urmează.

Pe rolul Judecătoriei Bălți, sediul central, se află cauza penală a dlui Marius Revenco, care este acuzat de comiterea infracțiunilor prevăzute de articolele 217 alin. (4) lit. b) (

În cadrul examinării cauzei, dl Ghenadie Eremciuc, judecător la Judecătoria Bălți, sediul central, a ridicat din oficiu excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 134

Printr-o încheiere din 19 iulie 2024, judecătorul cazului a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Convenției unice asupra stupefiantelor din 30 martie 1961 și ale Protocolului de modificare a acestei convenții din 25 martie 1972, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr. 252 din 3 noiembrie 1994 , sunt următoarele:

Părțile vor face tot ce le stă în putință în scopul de a lua măsuri de supraveghere, pe cât posibil, cu privire la substanțele care nu sunt indicate prin prezenta convenție, dar care pot fi utilizate în vederea fabricării ilicite a stupefiantelor."

Prevederile relevante ale Convenției privind substanțele psihotrope din 21 februarie 1971, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr. 252 din 3 noiembrie 1994, sunt următoarele:

Părțile vor face tot ce le stă în putință pentru a supune unor măsuri de supraveghere cât mai eficiente substanțele care nu sunt prevăzute în prezenta Convenție, dar care pot fi utilizate pentru fabricarea ilicită a substanțelor psihotrope."

Prevederile relevante ale Convenției contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 20 decembrie 1988, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr. 252 din 3 noiembrie 1994, sunt următoarele:

Nici una dintre dispozițiile prezentului articol nu lezează principiul conform căruia definirea infracțiunilor vizate și mijloacelor juridice de apărare respective decurg în exclusivitate din dreptul intern al fiecărei părți și conform căruia infracțiunile menționate sunt urmărite și pedepsite conform acestui drept."

Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Autorul sesizării afirmă că norma contestată contravine Convențiilor ONU din domeniul reglementării și combaterii circulației substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor, ratificate de Republica Moldova,

În acest sens, autorul sesizării notează că, deși noțiunea de analog este prevăzută în legislația națională, o noțiune similară, precum și criteriile de calificare a substanțelor ca analog al unei substanțe stupefiante sau psihotrope nu sunt reglementate în Convențiile menționate, fapt care conduce la o practică neuniformă de interpretare și de aplicare a acestei noțiuni.

În opinia autorului sesizării, norma contestată contravine articolelor 4, 7, 8, 16, 20, 21, 26, 54, 114 și 115 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată din oficiu de judecătorul care examinează cauza. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile articolului 134

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză penală privind circulația ilegală a drogurilor, a etnobotanicelor sau a analogilor acestora. Cauza se află pe rolul Judecătoriei Bălți. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 76 din 27 iunie 2024, § 16).

Deși autorul sesizării invocă articolele 7, 8, 16, 20, 21, 26, 54, 114 și 115 din Constituție, Curtea observă că, în argumentele sale, autorul excepției a prezentat critici de neconstituționalitate a prevederilor contestate doar prin raportare la articolul 4 alin. (2) din Constituție, care prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte și legile ei interne, prioritate au reglementările internaționale.

Referitor la incidența articolului 4 din Constituție, în jurisprudența sa, Curtea a subliniat că acesta comportă un caracter general și nu poate constitui un reper individual și separat pentru controlul constituționalității (a se vedea DCC nr. 179 din 15 decembrie 2022, § 19; DCC nr. 3 din 19 ianuarie 2023, § 17). Acesta poate fi incident dacă este constatată aplicabilitatea unui drept din Constituție (a se vedea DCC nr. 76 din 2 iulie 2020, § 22).

Curtea reiterează că simpla enumerare a unor articole din Constituție nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate. În situații similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituție, fără explicarea pretinsei neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituțională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituționalitate și ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr. 195 din 21 decembrie 2023, § 26; DCC nr. 26 din 2 aprilie 2024, § 25).

Curtea observă că din analiza sistemică a prevederilor Convenției unice asupra stupefiantelor din 30 martie 1961, Convenției privind substanțele psihotrope din 21 februarie 1971 și Convenției contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 20 decembrie 1988 rezultă că scopul acestora este de a limita utilizarea stupefiantelor și substanțelor psihotrope doar în scopuri medicale și științifice, precum și de a combate la nivel internațional diversele aspecte ale traficului ilicit de substanțe stupefiante, psihotrope și de precursori. În realizarea acestor scopuri, statele, în corespundere cu dispozițiile acestor Convenții, au obligația pozitivă de a întreprinde toate măsurile legislative necesare, sub rezerva principiilor constituționale și conceptelor legale naționale. Cu alte cuvinte, aceste Convenții impun un standard minim privind măsurile de combatere a consumului și traficului ilicit de substanțe stupefiante și psihotrope incluse în tabelele convențiilor la nivel internațional și național, dar nu exclud reglementările naționale care au ca obiect substanțele noi sau similare (a se vedea articolul 2 § 8 din Convenția unică asupra stupefiantelor, articolul 2 § 9 din Convenția privind substanțele psihotrope, articolul 3 § 11 din Convenția contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope).

De asemenea, Curtea observă că, prin criticile sale, autorul sesizării se referă la o problemă de interpretare și de aplicare a legii. În acest sens, Curtea reiterează că aspectele legate de interpretarea și de aplicarea legii nu țin de competența Curții Constituționale. Această competență le revine, prin definiție, instanțelor de judecată (a se vedea DCC nr. 158 din 14 noiembrie 2023, § 20; DCC nr. 38 din 25 aprilie 2024, § 25).

Pentru că nu s-a argumentat incidența unui drept fundamental, Curtea notează că nici articolul 4 din Constituție nu este incident.

Prin urmare, sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.