Decizie nr. 77 din 02.07.2020

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „cu folosirea frauduloasă a documentelor” din articolul 248 din Codul penal, ridicată de către dna Taisia Ciobanu, inculpată în dosarul nr. 1-459/2016, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de către dna judecător Daria Sușchevici, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Potrivit actului de învinuire, dna Taisia Ciobanu ar fi comis două infracțiuni prevăzute la articolele 27 și 248 alin. (5) lit. b) și d) [ tentativă de contrabandă cu folosirea frauduloasă a documentelor și declararea neautentică, comisă de două sau mai multe persoane în proporții deosebit de mari ] și, respectiv, 27 și 248 alin. (5) lit. b), c) și d) [ tentativă de contrabandă comisă de către două sau mai multe persoane, de către o persoană cu funcție de răspundere, cu folosirea situației de serviciu și în proporții deosebit de mari ] din Codul penal ( în redacția de până la adoptarea Legii nr. 179 din 26 iulie 2018, în vigoare din 17 august 2018 ) .

Pe 28 ianuarie 2020, în cadrul ședinței de judecată, dna Taisia Ciobanu a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „cu folosirea frauduloasă a documentelor” din articolul 248 din Codul penal.

Printr-o încheiere din 25 mai 2020, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 1 Statul Republica Moldova „[...] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate." Articolul 22 Neretroactivitatea legii „Nimeni nu va fi condamnat pentru acțiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.”

Prevederile relevante ale Codului penal sunt următoarele: Articolul 248 Contrabanda „(1) Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a bunurilor valoarea cărora depășește 100 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei, […] (5) Acțiunile prevăzute la alin.(1), (2), (3) sau (4), săvârșite: b) de două sau mai multe persoane; c) de o persoană cu funcție de răspundere, cu folosirea situației de serviciu; d) în valoarea sumei drepturilor de import care depășește 200 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei, […].” [ Articolul 248 alin (1) și alin (5) în redacția Legii nr. 179 din 26 iulie 2018, în vigoare din 17 august 2018 ] Articolul 248 Contrabanda „(1) Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, obiectelor și a altor valori în proporții mari, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei, […] (5) Acțiunile prevăzute la alin.(1), (2), (3) sau (4), săvârșite: b) de două sau mai multe persoane; c) de o persoană cu funcție de răspundere, cu folosirea situației de serviciu; d) în proporții deosebit de mari, […]” [ Articolul 248 alin (1) și alin (5) în redacția de până la intrarea în vigoare pe 17 august2018 a Legii nr. 179 din 26 iulie 2018 ] ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul „cu folosirea frauduloasă a documentelor” din articolul 248 din Codul penal nu corespunde criteriilor de accesibilitate și previzibilitate prevăzute de articolul 23 din Constituție, care stabilește standardul calității legii, și, prin urmare, contravine articolului 22 din Constituție, care garantează principiul legalității incriminării și a pedepsei.

De asemenea, în opinia autorului sesizării, lipsa unei definiții privind noțiunea „folosirea frauduloasă a documentelor” conduce la interpretarea extensivă și defavorabilă a acesteia și nu asigură o protecție împotriva unor eventuale abuzuri din partea procurorului și a instanței de judecată.

Potrivit autorului excepției, sintagma contestată este contrară articolelor 1 alin. (3) [ preeminența dreptului ], 22 [ principiul legalității incriminării și a pedepsei ] și 23 [ dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ] din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor dispoziții din Codul penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către o parte din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că o altă condiție pentru formularea excepției de neconstituționalitate o constituie aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepția (a se vedea HCC nr. 2 din 9 februarie 2016, § 82).

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „cu folosirea frauduloasă a documentelor” din articolul 248 al Codului penal. Deoarece excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-un proces penal de învinuire în baza articolului 248 alin. (5) din Codul penal, Curtea consideră că textul contestat este aplicabil acestei cauze penale.

Curtea notează că textul contestat nu a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental din Constituție în cauza concretă din fața instanțelor de judecată. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate constituie o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 70 din 18 iunie 2020, § 21, și jurisprudența citată acolo).

Curtea observă că autorul excepției pretinde că textul contestat este contrar articolelor 1 alin. (3) [ preeminența dreptului ] , 22 [ principiul legalității incriminării și a pedepsei ] și 23 [ dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ] din Constituție.

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că articolele 1 alin. (3) și 23 alin. (2) din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale (DCC nr. 3 din 16 ianuarie 2020, § 22; DCC nr. 8 din 24 ianuarie 2020, § 28; DCC nr. 28 din 12 martie 2020, § 18; DCC nr. 33 din 19 martie 2020, § 21).

Dispozițiile articolului 22 din Constituție garantează principiul legalității incriminării și a pedepsei penale ( nullum crimen, nulla poena sine lege ).

În jurisprudența sa referitoare la articolul 22 din Constituție, Curtea a precizat că principiul legalității incriminării și a pedepselor interzice interpretarea extensivă și aplicarea prin analogie a legii penale, în defavoarea acuzatului. Curtea a reiterat că acest articol interzice extinderea câmpului de aplicare al infracțiunilor existente asupra unor fapte care nu constituiau infracțiuni la momentul comiterii lor (a se vedea, în acest sens, HCC nr. 22 din 1 octombrie 2018, § 37; DCC nr. 25 din 25 februarie 2019, § 16).

De asemenea, Curtea a precizat că, pentru a exclude orice echivoc, textul legislativ trebuie să fie formulat în mod clar și inteligibil, fără dificultăți de ordin sintactic și fără pasaje obscure. În special în materie penală, legislatorul trebuie să fie precis, clar și coerent, așa cum o impune principiul legalității incriminării și a pedepsei ( nullum crimen, nulla poena sine lege ), garantat de articolul 22 din Constituție și de articolul 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (DCC nr. 36 din 19 aprilie 2018, § 26 și § 27; DCC nr. 46 din 22 mai 2018, § 26; DCC nr. 49 din 31 mai 2018, § 30; DCC nr. 9 din 23 ianuarie 2019, § 15; DCC nr. 115 din 31 octombrie 2019, § 20; DCC nr. 6 din 23 ianuarie 2020, § 26; DCC nr. 18 din 13 februarie 2020, § 20; DCC nr. 30 din 19 martie 2020, § 20; DCC nr. 67 din 15 iunie 2020, § 17).

Așadar, având în vedere aceste orientări jurisprudențiale, Curtea trebuie să analizeze, în continuare, dacă textul „cu folosirea frauduloasă a documentelor” din articolul 248 din Codul penal este formulat cu suficientă precizie și dacă respectă cerința legalității incriminării și a pedepsei impusă de articolul 22 din Constituție.

Cu titlu preliminar, Curtea menționează că legea penală nu poate să exceleze în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Deși certitudinea este dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă. Rolul decizional conferit instanțelor de judecată urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (DCC nr. 117 din 14 noiembrie 2019, § 17, DCC nr. 18 din 13 februarie 2020, § 22).

În acest context, Curtea observă că Plenul Curții Supreme de Justiție a explicat, în scopul unificării sensului unor termeni utilizați în articolul 248 din Codul penal, la punctul 6 din Hotărârea nr. 5 din 24 decembrie 2010, semnificația unor noțiuni ca „document fals”, „document nul”, „document obținut pe cale ilegală”, „document care conține date neautentice”. Deși autorul sesizării face referire la această hotărâre explicativă, consideră că aceasta nu dezvoltă vreun criteriu pentru a stabili caracterul fraudulos.

Curtea Supremă de Justiție a oferit indicii de interpretare a textului contestat. Așadar, utilizarea unor documente false, nule, obținute pe cale ilegală sau care conțin date neautentice pentru a trece frontiera vamală a Republicii Moldova presupune, prin definiție, o utilizare frauduloasă a acestor documente.

În acest sens, Curtea Europeană a recunoscut, în cauza Baydar v. Olanda , 24 aprilie 2018, § 47, faptul că asigurarea aplicării uniforme și a interpretării corecte a legilor de către instanțele supreme ale unui stat reprezintă un scop legitim compatibil cu Convenția (DCC nr. 106 din 7 octombrie 2019, § 26; DCC nr. 46 din 22 mai 2018, § 34; DCC nr. 36 din 19 aprilie 2018, § 34, DCC nr. 67 din 15 iunie 2020,§32).

În aceste condiții, Curtea observă că criticile autorului excepției de neconstituționalitate vizează o problemă de interpretare și de aplicare a legii care ține de competența instanțelor de judecată și, prin urmare, nu implică existența unei ingerințe în dreptul garantat de articolul 22 din Constituție. Pentru că nu s-a constatat o ingerință în dreptul garantat de articolul 22 din Constituție, Curtea reține că articolele 1 alin. (3) și 23 din Constituție nu sunt incidente.

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE : 1 . Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „cu folosirea frauduloasă a documentelor” din articolul 248 din Codul penal, ridicată de către dna Taisia Ciobanu, inculpată în dosarul nr. 1-459/2016, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova . Președinte de ședință Liuba ȘOVA Chișinău, 2 iulie 2020 DCC nr. 77 Dosarul nr. 85g/2020